1,780 matches
-
1988 din 10 iunie 2016 Toate Articolele Autorului De-ai fi Tei stingher la mal Eu Floarea de nufăr plutitoare, Stăpâni pe lacul de cristal, Ne-ar fi iubirea muritoare? De-ai fi Stejar secular, Aș răsări la umbra ta: Sfioasa Floare de mărgăritar. Tu m-ai hrăni, m-ai alinta. De-ai fi tu Bradul veșnic viu, Eu Floare de colț muritoare, Tot acolo am să fiu Să sorb iubireați răbdătoare. De-ai fi Mesteacănul din munte, Casă mi-ar
DE-AI FI… de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340151_a_341480]
-
de insecte, insecte, mormoloci și chiar lipitori. După părăsirea cuibului, ei rămân în vecinătatea acestuia, cerșind hrană de la părinți. După circa o lună de la eclozare devin zburători și își pot asigura singuri hrana. 6 Cerințe de habitat Pasăre sfioasă, stârcul pitic poate fi observat în habitate specifice zonelor umede, cu stufăriș și luciu de apă, fiind întâlnit cu predominanță în zone cu multă vegetație higrofilă, precum stuful, Typha sp., trestia, Phragmites sp. sau orice altă vegetație acvatică densă, care
PLAN DE MANAGEMENT din 23 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289947]
-
care utilizează aria naturală protejată pentru reproducere). D.3 Starea globală de conservare a speciei ”FV” – favorabilă D.4 Tendința stării globale de conservare a speciei Nu este cazul. D.5 Starea globală de conservare necunoscută Nu este cazul. D.6 Informații suplimentare Pasăre sfioasă, stârcul pitic poate fi observat în habitate specifice zonelor umede, cu stufăriș și luciu de apă, fiind întâlnit cu predominanță în zone cu multă vegetație higrofilă, precum stuful, Typha sp., trestia, Phragmites sp., sau orice altă vegetație acvatică densă, care
PLAN DE MANAGEMENT din 23 august 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289947]
-
stâncă... În fiecare anotimp și-n fiecare clipă Mai vechi, mai noi, mai ticăloși, mai mulți, mai iude Se-ntrec a-l pune-n lanțuri cei ce participă La-ntemnițarea țării ce azi ca un Aiud e, De unde plâns de maici sfioase se aude... După mai bine de-un amar de ani de crime, De odisei, de mari trădări, de conspirații Lăsăm Poetul singur, fără românime, Să ni-l ucidă proletarii și-mpărații, Să ni-l răstigne iar și să ni-l
NOI SUNTEM EMINEȘTII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377488_a_378817]
-
Viața capătă culoare, are sens și tu vrei să o trăiești... Fără a deschide ochii. Vezi aievea o grădina înflorită, Unde grațioase păsări vin grăbite, grațioase ciripesc. Parcă se-ngână cu lacul și izvorul care-mi doarme; El, din somn, sfios tresare - când aude glasul lor: Ca un copilaș răspunde și te-ntrebi: să-i fie foame? Mi te-nalți cu ciocârlia și vrei să mi-o întreci în zbor. Și, răpită de a soarelui lumină ca rubinul strălucești. Te ridici
VIOARA, de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377515_a_378844]
-
stați ca-n plutonul rus, crezi că poți să mă dobori cu-acel glas pițigăiat?! Hai coboară-o treaptă, iute, nu vezi că m-ai supărat? Gaița mai tinerică ciripește furioasă coborând pe-un ram mai jos lângă alta mai sfioasă: -Unde sunteți fetelor?...mi-ați promis că m-ajutați și de gaița bătrana de pe creanga mă scăpați. Liniștea ușor se-așterne, gaițele somnoroase stau cu capul sub aripă la așa cuvinte scoase. -Ignoranță?!...amnezie după-atâta veselie?!... în alun mi-
LUMEA GAIȚELOR de ANA PODARU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377548_a_378877]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > AU ÎNFLORIT SALCÂMII Autor: Steluța Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sfidând gri betoane și asfalturi încinse Înflorit-au stingheri iar salcâmii în târg: Sfioși își revarsă, printre crengile ninse Inconfundabil parfumul de vară în pârg. Și ce vremi fericite și ce timpuri superbe Redeșteaptă parfumul ciorchinelui dulce Când, cu fluturi în suflet, cotropiți de imberbe Iubiri, ne unea protector un salcâm, la răscruce. Nu
AU ÎNFLORIT SALCÂMII de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378471_a_379800]
-
În poiana de sub munte alb locaș spre închinare, ridicat să fie punte între rugă și salvare Dangătul de clopot sună între brazi,parcă a vaier. Sparge liniștea străbună cu ecou prelung,în aer Negre umbre,cu grăbire merg tăcute și sfioase fiecare cu slujire aducând obștii foloase La icoane se închină cei smeriți întru credință. Sunt pe calea spre Lumină, iertare și biruință Mirosind a conifere simți că totul te răsfață... Cerului,tu,ce i-ai cere ?! Aș vrea Viață,după
SUB CARAIMAN de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378616_a_379945]
-
în fiecare zi, Cum ziua-ncet se scurge și noaptea iarăși vine Și dorul meu de tine tot mai greu va fi. Ți-aș dărui din visul meu de smarald și de dor În care-s cu tine, privindu-te sfios, Șiu doar că până în zori se va spulberă ușor Iubirea ta din vis, însă un vis frumos. Mangalia, 18.04. 2016 *************************** Ben verirdim Șair Urfet Șachir Ben, ateș yakma ile, tek bir gül verirdim Onun içinde gizli olan, ey, zavallı
POEZIE BILINGVĂ (TURCĂ – ROMÂNĂ) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378868_a_380197]
-
găsește,Aici nu are lacrimi, nu-i arșiță ori vânt, Căci îngerul iubirii în taină îl păzește.... XVIII. SĂ FIU UN CUIB, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016. Privesc vrăjită cum mii de fulgi sfioși Dansează menuet pe necuprisul zării, Pe drum se-aud copiii fugind gălăgioși, Doar ei alungă ceața și griul așezării. Deodată sunt atinsă de gândul cel hoinar Adus în faptul serii de îngerul-poștaș, Pe-al meu copil lăuntric îl cheamă la
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
A-ndrăznit în taină mare Să dea frâu inimii sale Și să se îndrăgostească Nebunește chiar de soare. Și-ncântată era luna, Căci iubitul îi spunea Că-i atât de-ndrăgostit Încât arde după ea. Și se-mbujorase luna, Rușinându-se sfioasă, Căci în viața ei n-avuse O poveste amoroasă. Și visa în miez de noapte Cum s-ascunde dup-un nor Și cum pierde fecioria-n Prima zi făcând amor. Și visa luna nebună C-o să facă nuntă mare Și
NEBUNIA LUNII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378931_a_380260]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > DOUĂ POEZII Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului visări naiade nude dizolvate-n seară, infante silfice, regine caste, plutesc sfios în aerul de vară în vicii dulci și în miresme faste. ca umbrele alunecă, se clatină, cu ochii lor nimic nu se măsoară, au părul un fuior de platină, scăldate în lumina cea de vară. m-a mângâiat o mână
DOUĂ POEZII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378972_a_380301]
-
Smulg iarba care scrie pasteluri estivale Și-n miriștea secundei, lipsite de-ascultare, Sub adieri nătânge trec entități călare. Mustangii verii saltă pe pajiștea culorii, Pe sub copite sfarmă solstiții iluzorii; Din raze despletite pe vesele păioase Inspiră auriul prin nările sfioase. Mă prind în armonia născută într-o doară Și caut amintirea ce n-ar vrea să mai doară. Pe foi de anotimpuri, căzute din privire, Cu iarba strălucindă te scriu într-o iubire. Referință Bibliografică: PE TRUPUL VERILOR TE SCRIU
PE TRUPUL VERILOR TE SCRIU de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379841_a_381170]
-
pe care ne sprijinim pentru întotdeauna. Și ar fi nefiresc să-l lăsăm în urmă. *** Floristul mi-a spus " Dacă dorești, îți poți face singură buchetul". Și mi-am ales 7 flori. Una albă, pentru idile noastră pură de liceeni sfioși . Una roz; pentru afecțiunea noastră , care s a sudat de-a lungul anilor de corespondență , pentru complicitatea și afinitățile pe care ni le-am descoperit, pentru cuvintele "Te sărut cu dragoste" cu care sfârșeau unele scrisori. Două flori roșii, pentru
TU,CARE EȘTI PLECAT... de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379845_a_381174]
-
deodată, în toată puterea ei. Inima se aprinse ca o flacără care lumina întreagă ființa ei. Gândurile i se schimbară cu totul. În inima și cugetul ei nu mai avea loc nimic altceva decât un singur gând: Hans. Băiatul acesta, sfios în aparență, dar atât de cutezător. Tânărul care n-avea avere, dar avea acel zâmbet fermecător, pe care-l dăruia din toată inima sa curată, neprefăcută. Era tinerețea din ființa lui, armonia trupului, dar și a sufletului și a cugetului
LUMEA NOUĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379900_a_381229]
-
mă caut). Sau, "pornit pe drumul desprins din muguri/ la capăt de menire" (Aniversare), spre a constata emoționant: "întodeauna în acest anotimp pierdut între gânduri aproape / vor veni legănat căprioarele cu scrisori de la țară pe pleoape" (Permanență). Elanul purităților arzător sfioase i se opune somnia blagiană, precum o organică încifrare: " Sufletele voastre /țâșnind în piept/ pe veci să rămână / lacăte adânci peste somn" (Recunoștință). E de remarcat câtă emoție țâșnește din versurile acestui meșteșug simplu, comparabil, în legăturile sale cu lumea
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
moment, după care, un trup mărunt, înveșmântat în port popular, se strecură cu abilitate prin spațiul căscat între câteva scânduri rupte. Chipul animat de niște ochi mici, cercetători, i se părea foarte familiar. Îndrăzni să întrebe: - Tanti Dedea? Femeia zâmbi sfios, știrb, cu puținii dinți de o culoare atât de îndoielnică, încât ai fi zis că toată viața rumegase iarbă. - Măi, băiete! Măi, Răducule, tu ești? Ciudat, dar îi făcu plăcere să-și audă numele de alint. O răsplăti cu o
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
ta, Visele de iubire Ce s-au risipit că fumul în vânt Sau poate că rătăcesc departe de mine, Și nu pot nicicând să le-ajung. E noapte... și-atâta tăcere! Un sentiment nostalgic Alunecă-n timp, Răsare atât de sfios, Și-apoi năvălește că un talaz, Care m-acoperă cu dorul de tine. Citește mai mult Noaptea, cănd liniștea crește,Gândul hoinarCe n-are astâmpărîmi mângâie tâmplele; Apoi mă îndeamnă să străbatCărări doar de noi doi știute.Refac din amintiriDrumul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
amintiriDrumul către inima ta,Visele de iubireCe s-au risipit că fumul în vântSau poate că rătăcesc departe de mine,Si nu pot nicicând să le-ajung.E noapte... și-atâta tăcere!Un sentiment nostalgicAlunecă-n timp,Răsare atât de sfios,Și-apoi năvălește că un talaz,Care m-acoperă cu dorul de tine.... XV. AMINTIRI...., de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 1017 din 13 octombrie 2013. Într-un singur buchet, Într-o singură glastra. De-atunci retrăiesc totul În
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PLOAIA Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Azi iar a venit mărețul crai de apă cu trup străveziu și sabie picurată, florile sfioase s-au plecat îndată, pământul să-l ude și grădina toată. Le aud cum strigă s-ajungă la legume, glasul lor gingaș îl roagă îndelung și-un oftat îmi iese, un făcut anume... Și în mine plouă, cu lacrimi din
PLOAIA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381923_a_383252]
-
din lumea lor. Cerul potcovit cu norii de plumb Umbrele își lasă pe satul din dâmb Poalele câmpiei înflorind ninsori Iarăși se-aranjează pentru sărbători. Vetrele bătrâne întețesc iar focul, Din icoane plânse crește busuiocul. Lacrima-nghețată într-un vâsc sfios Ne vestește Anul Nou și cu folos. La căsuțe sure îngropate-n nori Vin cu-alai de îngeri fete și feciori Și cântă colinda din străbuni lăsată, Veșnicia clipei bate iar în poartă! foto interet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Veșnicia
VEȘNICIA CLIPEI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382073_a_383402]
-
mai crezut îl spune despre artistă compozitorul și dirijorul Constantin Arvinte: „Acum mai bine de cinsprezece ani, pe pajiștea înflorită a cântecului popular românesc în plin miez de vară, și-a făcut apariția o mândră floare ardeleană, timidă și discretă, sfioasă dar hotărâtă să-și desfacă petalele vocii și să-și dezvăluie frumusețea și bogăția însușirilor sale artistice. Era Maria Stroia! Era la începuturile sale într-ale cântecului transilvan, dar dragostea pentru doina și jocul de pe plaiurile natale ale Orăștiei, sensibilitatea
MARIA STROIA. FRUMOASĂ CÂNTĂREAŢĂ CU PUTERI ARTISTICE ÎN URCARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382061_a_383390]
-
mai sus, Să-mi las colegii să-L slăvească pe Iisus !!! ....................................................................... Pentru că nu mă simt în stare să scriu despre Hristos, Crezând, după simțirea-mi, că-s lucruri mult prea sfinte, Mă limitez aici, pe facebook, să fiu un om sfios, Cu crezul meu în Dumnezeu, cu dragoste-n cuvinte Prin care îți doresc să fii, de sărbători, ferice Cu toți ai casei, la un loc: părinți, feciori și fiice! Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: P R I E T E
P R I E T E N E... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380327_a_381656]
-
21 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului După Goethe Într-o zi de primăvară, Stingheră, pe arătură, Zări băiatul o minune: O floare roz: o răsură. Ce bucurie pe-amândoi Când prima oară se văzură! Alergând într-o suflare, Se-apropie sfios de ea Și, cuprins de o dorință, Grăi, în timp ce o privea. -Răsurică, răsurea, Sălbatic roz trandafiraș, Vino în grădina mea Și câmpia ta s-o lași! Se apleacă și-o sărută Cu gându-I pur de copilaș, O mângâie și
TRANDAFIRAȘUL DE CÂMP de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380488_a_381817]
-
culori se îmbracă trecutul iar eu trebuie ochii sa întind spre a ma convinge că ești reală poate îmi vindec naivitatea de boală credința în halucinații morgane și vindecarea de patimi o întâlnesc licărind pe marginea unui lac privindu mă sfios din oglindă undelor ascunse în adâncuri nimic nu ne sperie văd nici frigul de afară nici cel din năuntru vrem și atât fulgul de nea ne intră în ochi și noi tot mergem prin zăpezi căutându ne ce mult va
EXTRAS DIN CHEMAREA UNEI DORINŢI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380511_a_381840]