219,214 matches
-
un oraș care răspundea cerințelor mele interioare, diametral opus Bucureștiului. Am renunțat la catedra celei mai bune școli, renumita școală “Bob” și la titularizare în învățământ, ca să bâjbâi în căutari de supliniri pe la diferite școli în București, fără să am siguranța zilei de mâine, deși eram singura întreținatoare a familiei. Am renunțat la un foarte frumos și spațios apartament situat în zona selecta a Clujului, în cartierul „Grigorescu” și am acceptat să stau în București cu părinții și fiica mea, în
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
decît interogația, după cum, în expresia plastică, linia fermă, ductul continuu, hașura energică și, în ultimă instanță, conturul nițel arogant nu lasă nici un loc îndoielii, nesiguranței de orice fel sau doar privirii sceptice în fața lumii materiale inevitabil vulnerabile. în etapa următoare siguranța dispare încetul cu încetul, contururile se frîng, hașura se risipește pe spații mai mari. De la obiectul determinat și de la imaginea sa explicită se ajunge la un obiect vag și la o imagine generică. Linia nu mai este instrumentul eficient al
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
calcul care zice că, defalcînd comunicarea, 55% e non-verbală, 38% este para-verbală și 7% se face prin intermediul cuvintelor. Mi-e greu să gîndesc o compoziție similară, pe procente, a umorului din A fost sau n-a fost? . Scenariul e cu siguranță savuros, atingîndu-și apogeul comic în timpul talk-show-ului, și luînd suficient timp - mai precis, secvențele intercalate - pentru a-și creea o bază de acumulare. Dar partea para-verbală face toți banii, urmăriți intonația lui Corban cînd spune "Luați-o de dimineață". Nu v-
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
a fi trimis la închisoare pentru parazitism. O fi fost liber profesionist? Să fi urmat niscaiva studii în străinătate? Mira-m-aș, pentru că un colecționar de ordine și decorații atât de grijuliu, precum dl. Pop le-ar fi menționat cu siguranță în numeroasele autobiografii împrăștiate pe internet. Pe site-ul Ambasadei României la Paris, intervalul în care cariera profesională a lui Sabin Pop pare să fi încremenit se reduce la intervalul 1966 - 1968, când, suntem informați direct în franceză, ambasadorul de
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
și omul care o scrie?" - se întreba în urmă cu 35 de ani Eugen Simion și astăzi, în România tuturor deconspirărilor, această întrebare este mai actuală ca oricând. Pe urmele lui François Mauriac, criticul ajunge la o concluzie care, cu siguranță, are mulți adversari în România de azi: "...opera învinge în cele din urmă și este bine că este așa. Valoarea ei nu depinde de valoarea morală a omului care o scrie. Și, iarăși este bine că este așa pentru că altminteri
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
fraților Swel și Imad Noury. Cei doi regizori descriu o lume ambiguă, la limita dintre sărăcie și mica infracționalitate urbană, animată însă de sentimente de datorie față de familie. Filmul meu preferat de la "Anonimul" nu a fost însă acesta, ci, cu siguranță, cel care a luat Premiul pentru Regie: producția iraniană Offside. Ar fi fost, probabil, exagerat, ca premiul cel mare să se acorde și de data aceasta unui film iranian (anul trecut, laureat a fost Turtles Can Fly, de Bahman Ghobadi
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
Athena și nici cartelă de cucută nu are (subl. ns.); un Danton primind zilnic picioarele în fund de la Robespierre-ul blocului, un bătrân rămas în mintea copiilor, un evreu dat afară din comunitate, un șiit-sunnit, un neamț incapabil să repare o siguranță, un biet sergent într-o armată ce se tot retrage de 40 de ani, un zoon-anti-politikon, o maimuță a bunului Dumnezeu, un c... în ploaie, un...”. Al treilea, în ordinea propusă de noi, era Nicolae Balotă, figură emblematică pentru dimensiunile
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
Tudorel Urian Roxana Sicoe-Tirea nu este una dintre vedetele celei mai noi generații poetice. Nu i-am văzut numele pe listele de pariuri literare privind viitorul poetic al "Generației 2000" (cu siguranță, ar merita), nu participă la tradiționalele colocvii ale tinerilor scriitori, necum la emisiuni radio sau de televiziune, ideile sale estetice nu își fac loc decât sporadic în paginile celor mai prestigioase reviste literare. Aceasta în pofida faptului că poezia Roxanei Sicoe-Tirea
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
pereche lexicală cu măsură și doar din nevoia de variație stilistică, introducînd o marcă a perspectivei deținuților înșiși. Citatul următor ilustrează trecerea de la oficial la informal, de la perspectiva exterioară la cea interioară, prin selecția sinonimelor: "Situația de la Penitenciarul de maximă siguranță din Baia Mare s-a calmat, dupa ce conducerea închisorii a promis că va rezolva o parte dintre cererile deținuților. Aceștia au început să lovească gratiile celulelor cu tot ce aveau la îndemână, în semn de protest față de condițiile din pușcărie
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
a luat mult timp? - Nu prea mult. Unde ai auzit tu vorbindu-se de specia aia de pescăruși? - în insulele Bahamas. - Dar tu n-ai fost niciodată acolo,... la Dog Rochs, la Elbow Key . - Am fost la Kilem Peters. Cu siguranță. Se refugiază acolo, pe reciful de corali. - Prin părțile mai joase, poate. Totuși, unde și când ai putut tu să vezi specia aia de care scrii în povestea ta? - Mi-oi fi vorbit de ea tu, tată. - E o poveste
Un băiat care scrie bine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10292_a_11617]
-
spus -, strigătele oaselor aleargă toată noaptea prin mine. Uneori deslușesc printre ele glasurile mamei care mă cheamă din depărtarea grădinii, din albastru. Ale mamei, care Îmi leagă rănile cu mângâierile ei, care mă ceartă cu lacrima. Cineva a pus cu siguranță ochii pe mine. Roțile din cer ale ceasului mă urmăresc cu scrâșnetul lor de fier, cu strigătul oaselor. Cu soldații Întunericului. Soldați pe care, În ultima vreme, nu-i mai dovedesc. Așa că până la urmă va trebui să Îmi strâng toate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ca universitar, mă refer la cazul Monei Muscă, toți știm acest lucru, și toți o practică și la ora actuală din Franța până În America, fiți siguri, toate serviciile secrete din lume Își folosesc cetățenii pentru a-și apăra țara, pentru siguranța țării lor, este clar, se practică În toată lume, noi venim acuma să o facem mai catolici decât papa. Și sistemul comunist ca toate sistemele din lume Își găsise aceste metode de a implica, dacă vreți, lumea la modul acesta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
viață și pe moarte. Constantinescu ar fi trebuit să facă, în timpul mandatului său, ceea ce-a făcut Traian Băsescu: să oblige deținătorii arhivelor să le pună la dispoziție cercetătorilor de la CNSAS. În loc de asta, am fost bombardați cu obișnuitele gugumănii ale "siguranței naționale", ale pericolelor "destabilizării", și-ale tuturor bazaconiilor servite la tavă de înșiși securiștii rămași în funcții. Faptul că principalul sfătuitor al lui Constantinescu, d-na Zoe Petre, iese din amorțeala care-a cuprins-o încă pe vremea când dormita
Arhivă, arhivioară... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10286_a_11611]
-
undeva în Câmpia Bărăganului, ca să îngreuneze cât se poate de mult accesul la ele. Dac-aș fi un reporter de televiziune deștept, aș cere să filmez partea de documente rămase în arhivele SRI-ului. Adică acele așa-zise "dosare de siguranță națională" și hârțogăraia produsă între timp de SRI. Ar ieși imediat la suprafață minciuna ce ni s-a administrat în toți acești ani, că am avea de-a face cu o cantitate imensă de documente, care n-aveau unde să
Arhivă, arhivioară... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10286_a_11611]
-
Construcția este previzibilă, lipsită de subtilitate, clin d'oeil-urile autorului sunt banale, iar stilul foarte direct este mai degrabă un loc comun în literatura celei mai tinere generații. Zdravăn ancorat în realitate, romanul poate stârni interesul prin povestea propriu-zisă (cu siguranță, mulți o vor percepe ca pe adevărul pur) și în mult mai mică măsură prin realizarea sa tehnică. În fond însă, contează mai puțin dacă această carte este un roman sau un volum de memorii (ne)deghizate. Dincolo de realizarea artistică
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
Ion Iliescu era președintele României, iar Adrian Năstase, prim-ministru), politologul pledează pentru cunoașterea trecutului comunist. Falsificarea realității, începută în perioada comunistă și niciodată clarificată în anii tranziției, a produs neîncredere în societate și confuzie la nivelul acțiunii politice. Cu siguranță tranziția ar fi fost mult mai scurtă dacă, de la bun început, s-ar fi făcut lumină asupra a ceea ce s-a petrecut în perioada comunistă la noi și în țările vecine. De altfel, susține, pe bună dreptate, Vladimir Tismăneanu, decalajul
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
avere: nevastă-sa, bănățeancă, căreia vom vedea că îi zicea Mițica, avea un frate inginer fugit mai de mult în RFG și, după Revoluție, venise în România cu bani și făcuseră afaceri frumușele; ...ceva cu ață, ace de cusut, de siguranță, cu foarfeci, cu nasturi, lenjerie, că la noi totul era brambura, iar pe Sănducu, - așa îi zicea profesorului îmbogățit, - îl puseseră cu reclama, cu scrisul, cu propaganda, vorbe goale; dar așa e-n capitalism, să te lauzi că așa și
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10329_a_11654]
-
abis și o oglindă. Doamna poate că-l reține nu neapărat spre a-l păstra doar pentru sine, ci și pentru a-l împiedica să cadă în apă. Cîtă vreme e pe insulă și în poala ei, unicornul e în siguranță. Și totuși dorința de plecare, fie și în germene, în viitor, e manifestată de ambii parteneri. Nu putem ști ce se va întîmpla într-o ipotetică secvență ulterioară a narațiunii. E posibil ca iubiții să rămînă totuși împreună, fiecare cu
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
au creat tapiseriile. În alegoria Văzului, ca și în pictura ulterioară acesteia cu cîteva decenii, licornul e și o podoabă pentru doamnă. L-a domesticit și l-a salvat. Atît timp cît va rămîne în poala ei, unicornul e în siguranță. Și de data asta, iubirea femeii e și feciorelnică, dar și maternă. Și pură, și protectoare/posesivă. Seducîndu-l pe licorn, doamna se sacrifică și îl salvează. Toate, simultan. I se dăruie, dar îl subjugă. Îl ține în brațe, privind fie
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
unde servește 100 ml. de rom, după care iese și merge pe str. Dr. Felix, intrând acasă, fiind ora 19.45". Din acest fragment de raport, care acoperă două ore și jumătate de filaj, Securitatea a aflat lucruri fundamentale pentru siguranța națională și pentru stabilitatea regimului politic: obiectivul Nelu s-a magnetizat strașnic (o jumătate de litru de jamaică și un litru de vin nu sunt chiar de colea), a stat la taclale cu domnul Prună, responsabilul restaurantului, a fost la
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
responsabilul restaurantului, a fost la W.C. și era să fie mușcat de câini, a alunecat pe scara tramvaiului și și-a cumpărat țigări. Rațional, nimic din solitara escapadă bahică a lui Nelu nu este în măsură să pună în pericol siguranța națională sau stabilitatea regimului politic și un om conștient de obiectivele urmăririi sale, probabil, nu ar fi notat nimic. Agentul își face însă sârguincios treaba, scrie în detaliu tot ce vede și aude, nu problematizează pentru că nu acesta este rostul
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
conversații. Firește, pentru operator, ca pentru orice neavizat, această muncă presupune o imensă pierdere de vreme, multe dintre filele aflate la dosar fiind inutilizabile informativ. Orice om normal își dă seama de lipsa de relevanță a unor informații în planul siguranței. Coroborate cu datele venite pe celelalte canale, unele amănunte pot deveni însă interesante. Întrebarea este însă unde se situa creierul Securității? Este clar că la alt nivel. Cu siguranță, toți cei implicați în urmărirea informativă (filaj, Tehnica Operativă, controlul și
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
dă seama de lipsa de relevanță a unor informații în planul siguranței. Coroborate cu datele venite pe celelalte canale, unele amănunte pot deveni însă interesante. Întrebarea este însă unde se situa creierul Securității? Este clar că la alt nivel. Cu siguranță, toți cei implicați în urmărirea informativă (filaj, Tehnica Operativă, controlul și interceptarea corespondenței) erau picioarele, ochii și urechile Securității. Informațiile oferite de ei erau însă procesate în altă parte. Tot acolo se stabileau și măsurile ce trebuiau luate în legătură cu obiectivele
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
care aveau rude fugite în străinătate. Un amplu capitol este dedicat felului în care Securitatea controla mediul cultural. Una peste alta, prin frânturi de existență din medii exponențiale, cartea realizează un excelent tablou al societății românești de până în 1989. Cu siguranță, generațiile mai mature vor recunoaște aerul irespirabil al unei epoci pe care nostalgicii încearcă să o idealizeze, iar cei foarte tineri vor descoperi o realitate absurdă, despre care se poate spune însă că, din păcate, nu a fost deloc una
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
află multe dintre reperele de azi ale folclorului românesc: motivele care au stat la baza baladelor Meșterul Manole și Miorița, dansul popular Călușarii, obiceiul tradițional de a merge cu capra în preajma anului nou. Câtă vreme nu se mai știe cu siguranță nici măcar cum suna limba geto-dacilor, nimic nu garantează că primii locuitori ai actualului teritoriu al României ar fi fost în stare de asemenea subtilități artistice. Simțindu-și sfârșitul aproape, Ovidiu ajunge să invoce un superb bocet de înmormântare, și el
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]