941 matches
-
S.VII.3) Nu cere lui Dumnezeu să stăpânești asupra altora; nu cere Împăratului scaun de mărire. Nu te justifica în fața lui Dumnezeu, căci el cunoaște străfundul inimilor. Nu cerca să fii jude dacă n-ai destulă tărie ca să rupi silințele nedreptății. Nu râde de omul căzut în nenorocire; căci Dumnezeu înalță și coboară și el toate le vede. Prietinii sunt ca vinul; cei mai vechi sunt cei mai buni. La démagogie pure est le despotisme de la canaille. (Voltaire) Lorsque dans
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
conflict cu Matei. O intervenție a lui ar fi putut să-l facă pe rege să nu-l mai ajute pe Vlad. Alianța cu Ungaria putea să fie decisivă în campania din 1462, dacă Matei Corvin și-ar fi dat silința și ar fi venit în ajutorul domnului muntean așa cum promisese. Ar fi fost o ocazie strălucită de a-l înfrânge pe Mahomed în Țara Românească. Matei n-a înțeles, așa cum a făcut-o tatăl său, cât de importantă este lupta
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
niște oști atât de mari și Ștefan era gata să prindă și el arma împotriva turcilor și să unească cetele sale moldovene, vestite în urma atâtor biruințe, cu oștile polone. Dar, dacă vine ca dușman în Moldova, își va da Ștefan silința să-l facă să-i pară rău, lui și polonilor, de războiul pornit împotrivă-i. În urma acestei solii amenințătoare, regele Albert, nerăspunzând nimic solilor și oprindu-i pe loc în contra drepturilor ginților, îi dădu pe mâna păzitorilor din Lemberg.” După
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din școala Bogata au primit doar calificativul mulțumitor. În raport, revizorul școlar Ioan Zotta, nota că "am găsit elevi care mi-au dat răspunsuri supramulțumitoare, aceasta datorită faptului că dl. Rădășanu, stăpân pe materie și pe metodă își dă toată silința și în cel mai scurt timp face pe elevi să-și însușească cunoștințele". Însă revizorul a remarcat că școala necesita reparații, deși "e un progres față de trecut în această privință"48. De asemenea, Gheorghe Rădășanu a urmărit dezbaterile Congresului Asociației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
hazardului decât al științei de a scrie. Nu cred că poți oricând scrie poezie, bazându-te numai pe experiența dobândită. Când nu te mai vizitează muza transcendentă sau daimonul de origine imanentă, degeaba știința ta de a scrie își dă silința. Rezultatul este o "ființă de hârtie" neînsuflețită. Prin inspirație, îndrăznesc să spun, orice creație este îndumnezeită. Păstrez încă o credință orfică, pe urmele marilor mei maeștri formatori, Blaga și Rilke, pentru care poezia este o stare de grație și iluminare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care, oricât s-ar strădui dușmanii săi, un manuscris literar nu poate fi distrus. Dar nici nu e onorabil să încercăm a cuceri cu orice preț laurii unei reputații ce nu prea ni se cuvine. Nu-mi inspiră nicio încredere silințele, nu o dată de prost gust, ale unor condeieri români de-a se proțăpi neapărat în fața "lumii bune" europene, inclusiv prin edițiile bi, tri sau plurilingve, devenite o veritabilă obsesie pentru barzii noștri obscuri. În fața viitorului globalizat, cât mai contează literaturile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
arse de către noua inchiziție comunistă. Oricât de incredibil ar părea, deținerea și împrumutul lor se putea lăsa cu pușcărie (condamnările unor C. Noica, Dinu Pillat, N. Steinhardt, Al. Paleologu se întemeiau și pe un asemenea cap de acuzare). Ne dădeam silința a ni le procura pe căi ocolite. Întrucât formația pe care ne-o dădea școala era asemenea unui șvaițer, eram noi, adolescenții atrași de cultură, un soi de autodidacți. În felul acesta am izbutit să citesc câte ceva din Thibaudet, Bachelard
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
declarată deschis. Într-o scrisoare din anul 1864, adresată lui Anastasie Panu, citim: „Sunt și eu puțin hușean, și, de aceea, fiți siguri că, cât voi fi ceva în acest departament, din toate puterile mele, voi sprijini buna d-voastră silință și dorință pentru a se îmbunătăți și înfrumuseța acel oraș. Peste câteva zile vă voi trimite un suptarhitect spre a fi acolo statornic”. În ședința Consiliului județului Fălciu din 3 noiembrie 1866, Mihail Kogălniceanu preciza faptul că statul cu fondurile
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
un personaj chinezesc. - Nu știm ce-nseamnă, a zis ea. - Cămăși la treiș’unu de cenți, am sugerat eu. Mi-a adresat surîsul ei rece, inexpresiv. A-nceput să vorbească despre Jack. - SÎnt nebună după Jack, a zis. Își dă silința ca hoț la fel ca-n orice meserie. Venea noaptea acasă și-mi dădea pistolul lui: „Dosește-l!” Îi place să lucreze prin casă - vopsește, văruiește, face mobile. În timp ce vorbea, se mișca prin casă, aruncîndu-se dintr-un fotoliu În altul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
în Moldova. Tot telepatie fusese.](Ediția I, 1937, pp. 202- 203. ) moartea lui i. procopiu și a lui maiorescu Gazeta Bucureștilor din 30 iunie/12 iulie consacră un articol lui P. Carp pentru împlinirea a 80 de ani. Cu toate silințele lor, nu i-au putut găsi o singură înfăptuire politică la activul lui. Pentru necrologul lui Maiorescu au fost siliți să recunoască tratatul de la București, deși nu puteau insista din pricina aliaților bulgari. Puțin timp după Maiorescu, se sfârșește și Ion
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
rău , părintele îi punea să încalece pe un fel de bancă , poreclita ,, calul bălan ’’, și-i corectă cu ,, Sfanțul Nicolai ’’ , un bici de curele făcut de moș Fotea , cojocarul satului ; colacii de la biserica slujeau drept premii șierau un îndemn la silința. Creangă este încă din copilărie leneș și totuși doritor de a învăța carte , stăruitor încet , în tihna . Tatăl său îl crede o ,, tigoare de băiat ’’ , si Creangă însuși mărturisește că , pus să facă vreo treaba , o cam rărea de peacasă
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
chipul în care e văzut. E ceva aici din arta icoanei pe sticlă ardelenești, la care petele de culoare sunt materia... Sunt în opera d-lui Voiculescu destule poeme pe temeiul cărora să-l putem socoti, fără să ne facem silință conștiinței, unul dintre cei mai de seamă poeți contemporani”. Călinescu ștergea acuzația unora că V. Voiculescu ar fi un autor didactic, el nu era un tehnician în poezie, ci un sentimental cerebral care crea poezia directă dar și subtilă, ne
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Principelui următoarea cuvântare. "Măria Ta! În numele adunărei al cărei organ sunt, vin a Vă prezenta mulțămirile ei entuziaste și urările ce face pentru fericirea Domniei Măriei Tale... Națiunea ai cărei reprezentanți Vă înconjoară aici, jură de a nu cruța nici silințe, nici sacrificii pentru a consolida Tronul și Dinastia Măriei Tale și a lucra împreună cu Măria Ta la nobila misiune ce Vă este dată de a stabili pentru vecinicie mărirea și prosperitatea României. Trăiască Măria Sa Carol I!". Iar Principele Carol, tânăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
literar și științific; ea număra în sânul ei membri care se ocupau cu muzica și cu pictura, și, dacă aceste două ramuri ale artei n-au dat rezultate comparabile cu acele literare, totuși nu găsesc de prisos de a reaminti silințele ei și în această direcțiune. Astfel, muzicanții noștri erau: Nicu Burgheli și Artaxerxes Buiucliu, pianiști, Theodor Burada și Grigore Buiucliu, violoniști, și Titu Maiorescu, violoncelist. Aș putea număra și pe Gheorghe Scheletti, un pianist și compozitor de merit care, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu-i zic „sărut mâna“ ca ceilalți băieți, nepoții ei. Fiindcă, mai Înainte de a o ști cucoană, auzisem că fusese și ea clienta odăilor, cu ora sau cu randevuul, a actualului ei soț, care, văzând cât sunt de zadarnice toate silințele moașe lor și ale babelor de a reda matricii prea mult uzate a fostei sale cliente posibilități de prăsilă În vederea moștenirii, și-a lăsat, resemnat, Întreaga lui avere greu mirositoare - cui credeți? - Academiei Române! Cineva din mahalaua noastră de acum o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Se poartă cu mine grijulii toți, parcă aș fi un vas delicat de porțelan. Câțiva medici mă examinează și apoi își dau cu părerea despre starea sănătății mele: și ei se adresează în șoaptă părinților mei, iar eu îmi dau silința să deslușesc cuvintele lor. Durerea de cap sporește, febra crește și ea, încep să delirez. Înțeleg doar frânturi din diagnosticul medicilor: grav, accident cerebral, trebuie să-l transferăm la spitalul regional, o intervenție chirurgicală... Mama izbucnește în lacrimi, tata își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
zile, cum ar fi lunea, era atâta murdărie în jurul blocului și pe străzile din preajmă, că până la „Știrile de la ora 5“ Popa nici nu mai intra în casă. „Îi iese ceva pentru asta - ziceau invidioși oamenii -, că prea-și dă silința“. Pensionarul lucra ca un apucat. Când termina cu pungile, sticlele de plastic și chiștoacele, se rezema în bastonul cu un cui în capăt, pe care și-l confecționase singur, și se uita lung după trecători. Cum azvârlea unul un ambalaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care știa să demonteze mâini de bronz, i-a furat-o și pe cea stângă, Primăria s-a sesizat și i-a comandat artistului patru mâini: două de pus în locul celor furate și două de rezervă. Sculptorul și-a dat silința și, în numai trei săptămâni, cele patru mâini erau gata. Numai că, de bucurie sau poate de prea multă foame, a murit. Iar împuternicitul cu mâinile din partea contabilității i-a înșurubat statuii două brațe stângi. Șurubul e șurub, nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
deja și, În decurs de un an, nu va mai pleca nici unul. Am fost introduși În biroul somptuos al Dr. Molinas Luco, care ne-a primit amical. Ne dădea, Însă, impresia că joacă un rol dintr-o piesă, dîndu-și toată silința să pronunțe perfect fiecare cuvînt. S-a mai Însuflețit doar cînd a venit vorba despre Insula Paștelui, pe care o smulsese de la englezi, dovedind că aparținea statului Chile. Ne-a recomandat să rămînem la curent cu evenimentele și a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cu care plătesc consumația. Astfel de aglomerări s-au produs și cu femei gravide, cu bastoane sau cu indivizi cărora le lipsea un deget. După vizita la ospiciu n-am mai avut dorința să înnebunesc, ci mi-am dat toată silința să rămân întreagă la minte. N-am mai vrut să-mi dăruiesc trupul nebuniei, transformându-l într-un câmp de manevre, n-am vrut să mă chinuiesc fără a mai ști de mine. Cine-și închipuie că a dobândit Privirea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mari personalități. Ideea este să învețe ceva! Restul reprezintă o pierdere din timpul prețios al oricui. În viața fiecărui om se întâmplă lucruri pe care, de obicei, nu știe să le interpreteze corect. De cele mai multe ori nici nu-și dă silința să înțeleagă ceva. Dar după ani de observații în legătură cu ceea ce se întâmplă în viața unui om, un ochi avizat și o minte dornică de a învăța, poate înțelege multe aspecte. Evident că pentru a ajunge aici trebuie să treci mai
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
un material și care mi-a dat la un moment dat și un premiu. Dar ca pe un copil zglobiu și neastâmpărat, îl trag puțin de urechiușe și îi mai dau o palmă la funduleț, pentru că nu~și dă destulă silință să învețe adevăratul scop al unui ziar. Pentru că acest ziar - prin reprezentanții săi de la vârf; au deturnat de la misiunea unui ziar și anume de a apăra interesele societății. „El” nu trebuia, să se mai lase "prostit" să mai facă jocul
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
nu așa de departe... (nici prea aproape, e drept). Eu mă gândesc la Iașul pe care l-am cunoscut în copilăria mea. Urmați-mă, vă rog... Voi face așa încât să nu regretați aventura aceasta. Îmi voi da, cel puțin, toate silințele.... Lucrul pe care mă bizui nu e de altfel arta mea sau fidelitatea memoriei mele sau căldura puțintel înduioșată pe care știu că voi pune-o în sarcina de ghid improvizat pe care mi-o iau. Nu sunt așa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aceasta ar fi trebuit ca el să cunoască textul și să-l aprobe; ar fi trebuit deci să-l trezesc din somn dar mi-am închipuit că nu făcea. Mie, de altă parte, nu-mi convenea să-l semnez, pentru că silința ce mi-o dădusem să scriu în felul lui Pella, în tonul și în spiritul lui, mă făcea să nu-i pot accepta nici conținutul nici forma. Articolul a plecat dar fără semnătură. * Câteva zile mai târziu, la Iași, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Este tristul caz al lui Mihai Gâdea. Băiatul acesta avea toate da tele să fie luat în vizor de tovarăși și făcut un om deai lor încă de pe vremea emisiunii de la Realitatea TV, În centrul atenției. Săracu’ își dădea toată silința. Era băiatul bun, gata oricând să facă plecăciuni adânci și să zâmbească slugarnic în fața stăpâ nilor. Stăpânii lau remarcat și iau dat o pâine: lau angajat la Antena 1. După aceea, însă, lau lăsat să se descurce singur. Iar individul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]