1,233 matches
-
scrisoare a unui prizonier la Gesu, în care descria cu entuziasm lupta românilor pe Siret, însuflețirea din Moldova și demoralizarea rușilor, vorbea și de condamnarea la moarte a lui Alex. Sturdza, de confiscarea averii lui, de [cei] 5 ani muncă silnică și degradarea pe front a lui Socec. Nu ne venea să credem ultimele două știri, cre zând că și-ar fi zburat creierii de erau adevărate. În Lumina citisem știrea morții lui G. Diamandy pe batelul torpilat în Marea Nordului, în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
numai dintr-un interes pur științific, ci și din dorința de a se simți util oamenilor. Astfel, încă din timpul călătoriei, Cehov medita la idealul său de libertate absolută, la eliberarea de orice. Așa se explică interesul său pentru munca silnică, pentru oamenii care trăiesc în condiții de nelibertate. în povestirile care au fost scrise după această călătorie, vorbește despre oamenii care tânjesc în lanțurile vieții, care se chinuie și suferă pe nedrept. Un loc al suferinței era și Siberia, iar
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
includ greu în noua lume care îi înconjoară pentru că ei nu se simt legați de ea prin nimic și acolo, în „insula suferinței”, fiecare este străin celuilalt, dacă nu chiar dușman. Privat de libertate, fiind constrâns să trăiască prin muncă silnică, omului nu-i rămâne decât posibilitatea să viseze la locul natal, la locul unde a trăit cândva, ajungând până la a-l vedea ca pe un ideal ce nu mai poate fi atins. Dar, trăind în „insula suferinței” , omul nu poate
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
sau de Rectificare) din 1957. În orașe, campania de Rectificare a rezultat în până la 500.000 de elemente suspecte de dreapta, inclusiv mulți intelectuali (pe care, contrar tradiției confuciene, Mao îi privise întotdeauna cu suspiciune), trimiși la țară pentru muncă silnică (xiafang) sau obligați să presteze munci ostentativ umilitoare și degradante. Așadar, au fost raportate, de exemplu, multe cazuri de profesori retrogradați la oameni de serviciu în propriile universități.12 În zonele rurale, campania s-a concentrat asupra celor care au
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
erau aduși de oriunde s-ar fi aflat), în iadul Penitenciarului Galați (unde dădeau de sadicul criminal Goiciu), pe șantierele Canalului Dunăre-Marea Neagră (la Peninsula mai ales, unde fioroasa „brigadă disciplinară”, formată exclusiv din preoți, îi trecea prin caznele muncii silnice), mai târziu în minele de plumb din Maramureș, sau în Zarca de la Aiud și Gherla, sau - aproape fără excepție - în hrubele subpământene ale Jilavei, toți acești martiri s-au mântuit prin Credință, Iubire și Speranță, cele trei virtuți fundamentale ale
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
epurați. În al doilea val au urmat, în 1952, procesele Nunțiaturii Apostolice, motivând expulzarea Nunțiului Apostolic O’Hara, învinuit (tragicomic) de spionaj în favoarea Vaticanului și a Statelor Unite! Mai puțin tragicomic era faptul că majoritatea condamnaților au primit pedepse de muncă silnică pe viață, grațiate din fericire în 1964, după 14-15 ani de detenție. Pretextele pentru arestarea preoților franciscani ascundeau în plus și teama regimului că ei îi vor incita pe țărani la răscoale (cum s-a întâmplat, incipient, la Fărăoani, simultan
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
textual hotărârea de condamnare: „Tribunalul militar de regiune militară București. Sentința nr. 6/22.01.1963. (Extras) Hotărăște Condamnă pe inculpatul Albert Petre Conf. art. 209, par. 2, lit. a com. cu alin. penultim c. p. la 12 ani muncă silnică și 5 ani degradare civică pentru infracțiunea de uneltire contra ordinei sociale. Prin aplicarea art. 325, al. 3, lit. c. c. p. îl mai condamnă la 8 ani închisoare corecțională pentru delictul de deținere de publicații interzise în vederea răspândirii în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sociale. Prin aplicarea art. 325, al. 3, lit. c. c. p. îl mai condamnă la 8 ani închisoare corecțională pentru delictul de deținere de publicații interzise în vederea răspândirii în public. Conform art. 101. c. p. va executa 12 ani muncă silnică și 5 ani degradare civică. Potrivit art. 25., pct. 6. al. c. p. dispune confiscarea totală a averii personale a inculpatului. În baza art. 109 c. p. îl obligă la 200 lei cheltuială de judecată. Conform art. 64, c. p.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
p. art. 209, par. 2, lit. a. c. p. combinat cu aliniatul penultim al aceluiași articol din c. p. în infracțiunea p. p. de art. 209, par. 2, lit. a. c. p. reducând pedeapsa aplicată pentru această faptă de la 12 ani muncă silnică și 5 ani degradare publică la 7 ani închisoare corecțională și 3 ani interdicție corecțională. Reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat în baza art. 325, al. 3, lit. c, c. p. de la 8 ani închisoare corecțională la 6 ani închisoare corecțională
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pălmuit, tras de barbă și pus la curent electric. Anchetele au durat un an și jumătate, după care am fost duși la Galați și acolo am fost judecați de un tribunal militar. Eu am fost condamnat la 6 ani muncă silnică pentru vina că am predicat împotriva regimului comunist. Acești șase ani i-am executat mai întâi la „Canal”, la Peninsulă, unde noi preoții am format o brigadă specială și am fost supuși la muncile cele mai grele și umilitoare. În
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Sf. Iosif”. În noaptea de 20 spre 21 august 1958 am fost arestat și dus la securitatea din strada Uranus. Aici am fost anchetat aproape jumătate de an, apoi judecat de tribunalul militar și condamnat la 20 de ani muncă silnică pentru o așa-zisă „crimă de uneltire împotriva ordinii sociale”. În ce a constat această crimă, pe scurt ea putea fi rezumată în următoarele acuze grave: 1. M-am rugat cu poporul pentru episcopii și preoții arestați; 2. Am refuzat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
publice o foloseau aproape de fiecare dată. La scurt timp după terminarea procesului, am fost transportat cu o dubă la închisoarea Jilava de lângă București, unde procurorul mi-a adus la cunoștință după câteva zile condamnarea mea la 20 de ani muncă silnică. Mi s-a părut că era cam prea mult pentru ceea ce făcusem eu, dar eram bucuros că știam sigur acum pentru ce am fost condamnat și cred că în momentele acelea nu-mi era frică, nici chiar dacă m-ar fi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
completul de judecată, în unanimitate de voturi, îi găsește vinovați și-i condamnă la: „Crimă de înaltă trădare” pentru inculpații: Tătaru Ștefan, Rotaru Mihai, Todea Alexandru (viitor cardinal), Guțiu Gheorghe (viitor episcop), Ritti Emil (viitor episcop) și Mihoc Martin: Muncă silnică pe viață; „Complicitate la crimă de înaltă trădare” pentru inculpații: Vamoșiu Gheorghe, Dumitraș Gheorghe și Aron Gheorghe: 25 ani muncă silnică; Temniță grea: Macarie Ana: 25 ani; Moldovan Valeria: 15 ani; Ruja Maria: 20 ani, iar Moldovan Ana: 10 ani
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Ștefan, Rotaru Mihai, Todea Alexandru (viitor cardinal), Guțiu Gheorghe (viitor episcop), Ritti Emil (viitor episcop) și Mihoc Martin: Muncă silnică pe viață; „Complicitate la crimă de înaltă trădare” pentru inculpații: Vamoșiu Gheorghe, Dumitraș Gheorghe și Aron Gheorghe: 25 ani muncă silnică; Temniță grea: Macarie Ana: 25 ani; Moldovan Valeria: 15 ani; Ruja Maria: 20 ani, iar Moldovan Ana: 10 ani închisoare corecțională. Toți au refuzat să facă recurs, ba mai mult, se spune că s-au ridicat de pe bănci și din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
proces, m-a arestat din nou pentru același fapt (deși Dreptul Internațional spune clar: „Non bis in idem”-, schimbându-mi delictul din agitație publică în „uneltire contra ordinei sociale”, care e cu totul altceva, primind pentru aceasta 12 ani muncă silnică și confiscarea averii, conform sentinței 45 din 27 ianuarie 1959 de Tribunalul Militar Timișoara. La data de 31 iulie 1964 am fost grațiat conform Decret. 411/964. Venind din nou „acasă” am fost numit ca ajutor de paroh în satul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
licența în litere. Încă din timpul acesta trece la ritul greco-catolic în care slujește până la arestare în 1948, pentru colaborare cu Nunțiatura Catolică din București. A fost condamnat pe viață, dar i s-a comutat pedeapsa în 25 ani muncă silnică. Cu Decretul de Amnistie din 1964 s-a eliberat. A funcționat ca vicar parohial în București la parohia Cioplea și paroh la Bărăția. În închisoare a fost timp de 14 ani. (Pr. Gheorghe Patrașcu, Zile de încercare și de har
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
numai că i-a scurtat urâtul unor lungi zile de așteptare, dar a fost și un sprijin: când jucai, capul și degetele tale participau dacă nu la viața adevărată, măcar la o variantă a ei. Te scotea din timpul decupat silnic în care erai prins, împingându-te înapoi în amintirea unui acasă de odinioară, și înainte în speranța unei reîntoarceri apropiate. și asta fără a mai trebui să te referi la tine anume, căci intraseși în pielea figurilor de șah. Timpul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
deja năpădite de morcovi sălbatici ce-ți ajungeau până la șold. Florile lor erau ca niște umbrele albe filigranate. Ele îmi arătau primejdia în care trăia prietenulmeu și că picioarele mă purtaseră departe de-acolo. și-mi arătau o apropiere ruptă silnic, spontaneitatea confiscată a relației noastre, căci nu ne mai puteam scrie nimic fără înconjur și cercetam, recitind, ungherele fiecărui cuvânt pentru a descoperi ce vrea să spună. Acei morcovi sălbatici erau imaginea despărțirii noastre. Mi-am zis: poate că orice
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
zi în păr printre dinții pieptenelui. Dar poate că starea de spirit a mamei devenea atât de vizibilă în părul meu pentru că, până să apuce să mă pieptene pe mine, cu doar câțiva ani mai înainte, fusese deportată la muncă silnică în Uniunea Sovietică. Cinci ani a stat în lagărul regelui care ucide, și în acești cinci ani a fost mereu pe punctul să moară de foame. Ajunsese acolo la nouăsprezece ani, purtând cozi lungi ca orice țărăncuță. Motivele pentru care
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
după cartofi. Când îi mânca, era în ea un amestec de scârbă și lăcomie, de frică și febrilitate. Învățase deopotrivă să-i urască și să-i iubească de la nouăsprezece ani, din 1945, când fusese deportată pe cinci ani la muncă silnică în bazinul Donețului din actuala Ucraină. A blestemat și a adorat cartofii, a suferit din cauza lor de foame cronică, pentru că nu erau niciodată destui. Ajunsă numai piele și os, tot cu cartofi s-a hrănit până ce s-a mai împlinit
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
făcut cunoștință cu Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu. Cei 5 ani de detenție i-a explicat nu prin motivele reale, ci prin faptul că refuzase, chipurile, să divulge numele unei femei care ar fi luat prin denunțul lui 25 de ani de muncă silnică. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu a fost impresionată de cavalerismul, cinstea și sensibilitatea tânărului prieten al ginerelui ei și l-a îndrăgit de la bun început. Ion Caraion și-a adaptat întotdeauna minciunile la profilul psihologic al „victimei“. De pildă, lui Mircea Eliade, pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
arestat pentru că trimisese la Paris poeme de Radu Gyr și de ale lui însuși. La despărțirea de mama Monicăi, după cum a relatat ea la anchetă, Caraion și-a făcut cruce și i-a sărutat mâinile. A fost condamnat la muncă silnică pe viață, pedeapsă comutată în 25 de ani m. s. A fost grațiat după cinci ani, pe 24 ianuarie 1963. Devenise între timp „Nicolae Anatol“, informator al Securității. În 1967 a refuzat să mai cola boreze, dar în martie 1968
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
soare negri uriași. Arată exact ca un ofițer al Gestapoului. O, Doamne, probabil a aflat totul. Precis. A vorbit cu Robyn. Și cu Alicia. Și a venit aici ca să mă târască în fața comandantului nazist și să mă condamne la muncă silnică pe viață. — Sunt... ăă... ocupată, zic, încercând să intru repede înapoi la Tiffany. Scuză-mă, nu am timp să stăm la o tacla. — Nu vreau să stăm la nici o tacla. — Mă rog. — E un lucru foarte important. — OK, uite ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
aceste măsuri a fost creat chiar înainte de intrarea țării în război.: de exemplu, decretul-lege din 5 februarie 1941, pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența și interesele statului, din 5 februarie 1941991, prin care se introducea pedeapsa capitală, muncă silnică pe viață pentru o întreagă categorie de infracțiuni. Deși îndreptată în primul rând împotriva legionarilor, legea stabilea la art.16 că, dacă infracțiunile sunt comise de evrei sau persoane de altă origine decât cea română sau de comuniști, pedeapsa se
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
socială a „Ajutorului Legionar”. Strângeam bani, dădeam fiecare tot felul de obiecte personale, cumpăram alimente, lemne și îmbrăcăminte, adunându-le în diferitele subcentre de la școlile din mahalalele Capitalei, în vederea distribuirii [235] fără niciun ban de la stat sau luat cu chete silnice, aceasta fiind adevărata ajutorare a aproapelui: din punga ta, nu din a statului. Fiecare cuib primise în seama sa o stradă sau două și se întocmise o catagrafie perfectă, pe fișe mari, a tuturor nevoiașilor din Capitală și a tuturor
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]