4,282 matches
-
literatură. Dintre episoade, câteva. Întâi, marele regret de a nu fi tradus Ulysses , de Joyce. (Compensat de admirație pentru reușita lui Mircea Ivănescu și de proiectul, foarte recent, al actualizării Oamenilor din Dublin.) Apoi, cursurile lui Tudor Vianu, a cărui siluetă e și azi deslușită în gesturile fiului, Ion Vianu. Apoi, reacțiile pătimașe din timpul lecturii (autorilor, Antoaneta Ralian le adresează la răstimpuri câte-un how clever you are sau, după situație, how stupid you are). E, în orice caz, multă
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
pliuri de grăsime depusă): „Grăsimi acumulate pe burtică, aripioare, colăcei, fese mult prea pline? Doar muncind poți scăpa de ele. Exersând zilnic, cel puțin jumătate de oră” (csid.ro); „în prag de sărbători, fiecare dintre noi visează să afișeze o siluetă impecabilă, fără «colăcei» în jurul taliei, fără «aripioare» sau inestetica celulită de pe abdomen” (eva.ro). Tot un diminutiv - dar cu valoare afectivă - e folosit pentru a denumi un ideal de vizibilitate musculară obținută cu ajutorul exercițiilor fizice: pătrățele („dați-mi și mie
Fiare și pătrățele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5041_a_6366]
-
repetiție la Godot, mergînd pe dîra de lumină. Eu aveam un baston în mînă și Laudate a lui Mozart în cap. Mă ajutau, fiecare altfel, să țin pasul cu El. Eram singuri în mijlocul orașului. În mijlocul universului. În centrul visului. Două siluete pe drumul Lunii, pășind ușor, ca să nu tulbure liniștea orașului. Ca Gogo și Didi. Caut Luna pe cerul de la Bogota. E altfel. Cerul e mai aproape și Luna mai singură.
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
Papuc, el efebul înalt, deșirat și slab ca o fantomă, el simțea că nu poate să rămînă la treapta minoră a țărînei agricole, humusul conceptelor fiind singurul ferment în stare a-i dospi destinul. Episodul e simptomatic, căci tînărul cu siluetă de pilastru surpîndu- se de cașexie era încredințat că o biografie fără punct de sprijin într-o idee e o zbatere absurdă către nicăieri, o anecdotă stearpă menită detracaților. Ajuns în București în 1968, Papuc lucrează sporadic ca redactor extern
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
vasele de război. Cred că din motive de sensibilitate, în afară de cele de castă. Unui ferrolan 1 totdeauna îi vor plăcea vapoarele (cu excepția celor care le urăsc, care e tot un fel de a le iubi). Dar preferința mea pentru acele siluete de un cenușiu inconfundabil, așa de elegante că stăteau pe mare ca și cum ar fi căzut acolo pline de aplomb, s-a compensat de la început cu cea pentru vasele cu pînze: mai întîi pentru cele care fuseseră ale Armadei, ca acea
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
de concretețea sălbatică a locului, fauna și flora părîndu-i-se mult mai frumoase decît smalțul șters al icoanelor vetuste. Senzația pe care ți-o lasă e că cele mai bogate clipe i-au fost prilejuite de contemplarea cuiburilor de rîndunici, de silueta chiparoșilor băștinași și de lujerul irișilor împodobind incinta schiturilor. Toate aceste detalii - descrise mustos cu o limbă senzuală, grație acelui lexic pitoresc de care Dan C. Mihăilescu știe să fac uz ca nimeni altul -, toate aceste detalii dau carne și
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
seara când Roland mi-a dat ocazia să revin în acest cartier pe care-l evitam. De la moartea mamei, nici nu mai pusesem piciorul pe acolo. Taxiul a luat-o pe strada Chaussée-d’Antin și am zărit, undeva pe fundal, silueta neagră a bisericii Trinité, ca un vultur gigantic ce stătea de pază. Mă simțeam rău. Ne apropiam de graniță. Îmi spuneam că trebuie să mai existe vreo speranță. Că urmează să o luăm poate la dreapta. Dar nici vorbă. Am
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
restul clasei cu ideile sale. Ozzie se ridică. - Am uitat, spuse el și se așeză la loc. Rabinul Binder mai avansă un rînd în direcția lui Ozzie și se sprijini de marginea unui pupitru. Era pupitrul lui Itzie, pe care silueta rabinului, aflată la o lungime de pumnal de fața lui, îl făcu să înțepenească pe loc, cu atenția trează. - Mai ridică-te o dată, Oscar, spuse calm rabinul Binder, și încearcă să-ți pui gîndurile într-o ordine coerentă. Ozzie se
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
de mici și misterioase interioare de bordel. Niciodată expuse în timpul vieții artistului, aceste monotipuri au fost atât de admirate de Picasso încât spaniolul a simțit nevoia, spre sfârșitul vieții, să creeze propria sa replică: un șir de schițe în care silueta lui Degas, alter-ego-ul „voyeur”-ului octogenar, este văzută printre clienții stabilimentului... Corpurile prostituatelor sunt departe de reprezentările idealizate ale clasicismului academic, dar asta nu înseamnă că sunt un rezultat al unor observații directe. Aceste imagini, pline de grotesc și ironie
Edgar Degas și iluzia mișcării by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4635_a_5960]
-
expoziției... O variantă a faimoasei sculpturi Mică dansatoare în vârstă de 14 ani a fost înconjurată de schițe pregătitoare, demonstrând că artistul a studiat modelul din multiple unghiuri, așa cum ar fi făcut-o operatorul unei camere de filmat... Mai multe siluete din bronz, bazate pe modele în ceară, reprezintă probabil o secvență continuă de mișcări ale aceluiași model executând un arabesc... În Trei dansatoare în tutuuri mov (1895), un trio de balerine asemănătoare pot foarte bine să reprezinte un singur model
Edgar Degas și iluzia mișcării by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4635_a_5960]
-
după baie, Femeie pieptănându-se sau După baie, femeie uscându-și ceafa pot fi în primul rând interesante pentru că îți oferă impresia că vezi trupuri în mișcare. Marea majoritate a lucrărilor din lumea baletului nu descriu scene de spectacol ci siluete obosite, o muncă sisifică, repetiții fără sfârșit. Există o analogie între efortul creator al unei balerine - revenirea obsesivă la același punct de plecare, constanta căutare a perfecțiunii unui gest - și cel al lui Degas însuși... În pofida aparențelor, arta sa nu
Edgar Degas și iluzia mișcării by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4635_a_5960]
-
rânduri. Ca acestea: „«Donșoară, a spus Mia, povestiț i-ne din cărțile alea ale dumneavoastră, da să fie cu dragoste, cum ne povesteați când veneam la conac. Lăsați culesul, asta e treaba noastră.» Și strigase în direcția femeilor, ale căror siluete se vedeau mișcându-se printre tulpinile înalte din fața noastră: «Lele Marie, ia stați mai încet, bre, ne povestește donșoara». Nu mai știu ce le-am povestit - Mătăniile, Iubirea lor, Grancanaria sau poate altceva. Mai scurtam, mai adăugam de la mine. Îți
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]
-
care Carmen Brumă a postat-o pe contul personal de Facebook. Invitată la emisiunea "Dincolo de aparențe", de pe Antena Stars, Carmen Brumă a avut un look de invidiat. Prezentatoarea TV a optat pentru o rochiță foarte frumoasă care i-a pus silueta în valoare. Interviul pe care Carmen Brumă l-a acordat pentru Antena Star poate fi urmărit duminică, 20 iulie, de la ora 13.00.
Carmen Brumă, apariție încântătoare la Antena Stars by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/45605_a_46930]
-
coloană care pare desenată cu o linie groasă de cerneală. Ce de miresme în umbra călduță... Nu departe, ciorchinii de glicină îmbălsămează aerul. Încă un pas, doi, a ajuns pe lunga peluză care se întinde în fața bibliotecii a cărei enormă siluetă se desprinde pe un fond înstelat. Stâlpii înalți de marmură albă cu capitelurile înfoiate lucesc în noapte și sclipirea lor este aproape supranaturală ca și cum ar fi făcuți dintr-o materie necunoscută și, asemenea zăpezii, ar reflecta lumina. Bărbatul tânăr își
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
în pasta mai consistentă a tabloului mentalitar. Într-un soi de melting pot, Orașul, descris pe două axe temporale, concomitent, găzduia și germani, austrieci, polonezi sau cehi, ca și francezi, italieni, unguri, dar și ruși, turci și tătari, ba chiar siluete „galbene”, mai rare, de chinezi sau mongoli. Polimorfismul și cromatica pe măsură nu puteau însă ascunde tensiunile de varii naturi, potențate, în afară de diferențele/ diferendele confesionale, de interese matrimoniale, pur financiare sau, oricât de neverosimil, principiale. În acest punct se detașează
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
și o armură de cavaler - posibil reminiscență a textului original al lui Jacques Cazotte, în care cel ademenit de diavol era căpitan la curtea regelui Neapolului - este o tunică scurtă, colantă, cu talia lungă, specifică epocii, dar avantajoasă și pentru silueta unui dansator, marcată de un cordon, încheiat în față cu un vârf ascuțit și având gulerul tunicii răsfrânt și mâneci până deasupra cotului, cu manșete late. Poalele din pliuri scurte ale tunicii lasă să se vadă pantalonii scurți, bufanți și
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
este evidentă formația ultimei sale calificări, aceea de artist tapiser, pentru că, deși lucrează direct în culoare, contururile sunt foarte precise, spațialitatea este mereu plină de semn plastic, iar tensiunile cromatice sunt mereu echilibrate, chiar și atunci când postează în spații fierbinți siluete reci și distanțate de fundal, creând perspective de-a dreptul inefabile. Un ușor fior metafizic se strecoară în spațiul plastic, așa cum se întâmplă în lucrarea Obiect de jad, în care se strecoară discret umbrele din afara tabloului, printre care te-ai
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
zona polono-moldavă. Un ultim aspect pe care dorim să-l abordăm aici este cel legat de autorul articolului de mai sus. Acesta semnează, așa cum am arătat, MITIC|, și e prezent în revista orădeană cu patru colaborări. Cea dintâi este intitulată „Siluetă” și e publicată în nr. 11 din 15/27 iunie 1897, p. 85, constând din prezentarea unui fapt divers fără prea mare însemnătate. Mai interesantă este „schița” pe care o publică în nr. 24 (14/26 septembrie), cu un subiect
Eminescu, noutăți biografice? Un frate al poetului, participant la insurecția poloneză by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/5871_a_7196]
-
îmbrac în figura și caracterul lui Romulus Dianu, dându-i cât mai multe trăsături reale, fără însă a urmări o copie, căci înainte de toate trebuie să fie cum cere romanul meu. De asemenea, Nichifor Crainic, Șeicaru și Ionel Dimitrescu, în siluete asemănătoare și potrivite situațiilor. Pe Șeicaru mai ales nu vreau să-l exploatez, ca să-mi rămâie pentru Gorila” - notează în 3 decembrie 1931. După versiuni de laborator abandonate în 1931 și 1932, Jar e încredințat editurii în 1934. Cât privește
Laboratorul de creație de la Valea Mare by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/5886_a_7211]
-
a lui Michel Bouquet din secolul XIX, cu o imagine a portului devastat, sărac, pustiu. Contemplarea gravurii îl melancolizează făcându-l să-și aducă aminte de grădina lui Tiriplic, aceea dinaintea ridicării statuii lui Traian și a ceasornicului monumental, cu „silueta lui de Turn Eiffel degenerat”. Trecând cu gândul în alt decor își amintește cum, tot copil fiind, urmărea fluviul de sus, cu „peisajul din fața casei, perspectiva Dunării, balta inundată, sălciile...”. Conchide, după înșirarea acestor impresii: „orașul îmi este, mai mult
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
ani. Proporțiile sînt perfecte. Pus la răscruce de drumuri, nu te poate lăsa indiferent, nu ai cum să-l ocolești pentru că te prinde în brațe oricum. Ca o femeie frumoasă. Așa delabrat cum l-am găsit își păstra alura, ținuta, silueta. Dăm un ciubuc și intrăm. Atît cît am putut să văd atunci în clădirea-ruină m-a emoționat teribil. Cine ar fi știut atunci ce va urma?... Am ieșit tulburată în căldura unui oraș din Oltenia, regiunea Romanațiului. Mă uitam în
Promisiunea (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5524_a_6849]
-
ce inerție au totuși obișnuințele: „Nu-mi amintesc durerea, îmi amintesc numai cântatul altor copii și că atunci am aflat că pe lume există și-alte cuvinte decât acelea de acasă: plâns în loc de cânta, de exemplu. Îmi amintesc și-o siluetă înaltă, subțire, o doamnă, internată cu băiatul ei care se căina amarnic la fiecare injecție, și felul cum se ridica această femeie noaptea, în lumea neclară, și încerca, cu glas dulce, cum avea și Mamica atunci când vorbea cu puii de
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
când am întrezărit-o doar, așa cum cineva vrea să distingă ceva pe fundul unui abis. În viața mea au fost patru sau cinci femei și acum, la sfârșit, când pot trage linie, trebuie să spun că toate au fost fantasme, siluete, visuri, umbre trecătoare... Da, pentru mine asta a însemnat dragostea. Să trăiești o scurtă iluzie și apoi să suferi, pentru totdeauna, de nostalgia după ceva ce nici măcar nu a ajuns să fie. V-am spus că sunt căsătorit? Așa e
Luis Landero - Portretul unui bărbat imatur () [Corola-journal/Journalistic/5607_a_6932]
-
drept fundal pentru fragmentele proiectate din spectacolele Vavei Ștefănescu, Carmen Coțofană și-a proiectat umbra pe fundal sau imaginea direct în oglindă. Apoi a îmbrăcat, într-un mod cu totul neașteptat, diferite costume și și-a desenat pe fundal conturul siluetei, așa cum se profila el acum, datorită costumului, cât și a unor accesorii, rezultatul fiind desenul plin de fantezie al unor personaje imaginare. Ideea, conceptul îi aparțin Vavei Ștefănescu, dar ea ne-a spus că și interpreta aleasă a intervenit cu
La urma urmei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5622_a_6947]
-
a fost prezentă și Hillary Clinton, însă doar sub forma unui afiș pe care tânărul l-a atins cu un zâmbet de câștigător tocmai în zona sânilor. Momentul a fost surprins, iar printre alte fotografii, el era surprins valsând cu silueta lui Hillary. A fost un moment de tensiune, rezolvat prin scuze și iertare. În ce constă jobul lui Favs? Cei doi, Favs și Obama, stau pe canapea, discută despre un subiect pe care Barack Obama îl va face cunoscut. Jon
"Cititorul de gânduri" al lui Obama, povestea celui mai tare job by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56318_a_57643]