KorAP: Find »[drukola/base=silvă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...39 >

963 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

culorile. Între timp, ea rămase tolănită Într-o parte În bancă, cu picioarele În șosete albastre, până la genunchi, Întinse În afară, dezvăluind tălpile uzate ale pantofilor. Pentru că nu citise, a fost scutită când i-a venit rândul, dar domnul da Silva trimitea priviri Îngrijorate În direcția ei. Fata cea nouă nu observa. Se lăfăia În lumina ei portocalie și clipea din ochi somnoroasă. La un moment dat Începu să caște și Își Întrerupse căscatul pe la jumătate, de parcă n-ar fi mers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
expresie distantă, plictisită. Își târșâia picioarele În saboții de piele cu o mișcare de alunecare sau de patinaj, cu genunchii Îndoiți și greutatea În față. Asta se adăuga la impresia de ansamblu, cea de neseriozitate. Eu udam plantele domnului da Silva când ea intra. Mă rugase să fac asta Înainte de ore. Așa că fiecare zi Începea așa, cu mine la un capăt al serei, Înghițită de mușcatele Înflorite, și această explozie receptivă de roșu, intrând pe ușă. Felul În care-și târșâia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
la lucrări și la teze. Dacă ar mai fi avut o Brățară cu Talismane alături, ar fi putut să formeze o facțiune separată și să-și alunge plictiseala schimbând bilețele Între ele. Singură, nu putea decât să lâncezească. Domnul da Silva a Încetat să mai Încerce s-o Învețe ceva și o asculta cât putea de rar. O urmăream la ore și o urmăream și În restul timpului. De cum ajungeam la școală, mă așezam la pândă. Stăteam Într-unul din fotoliile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
după ore, mergând pe bicicletă cu un băiat necunoscut. Se cățăra pe șaua bicicletei În timp ce el stătea pe pedale. Nu-l apuca de mijloc. Reușea doar prin echilibru. Și asta Îmi dădea speranță. Într-o zi, la oră, domnul da Silva rugă Obiectul Obscur să citească din carte cu voce tare. Lenevea În banca ei, ca de obicei. La o școală de fete nu trebuia să fii atât de vigilentă cu apropierea genunchilor sau trasul fustei În jos. Obiectul stătea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
vigilentă cu apropierea genunchilor sau trasul fustei În jos. Obiectul stătea cu genunchii depărtați, iar picioarele, care Îi erau Întrucâtva groase la coapse, erau dezvelite până sus de tot. Fără să se miște, spuse: ― Mi-am uitat cartea. Domnul da Silva Își țuguie buzele. ― Poți să Împarți cartea cu Callie. Singurul semn de Încuviințare pe care l-a arătat a fost să-și dea părul de pe față la o parte. Și-a dus o mână la frunte, apoi și-a trecut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
de douăzeci și patru de ani În loc de paisprezece. Mă Întreb care era mai ciudată, vocea de Eartha Kitt care ieșea din gura mea sau cea de Katharine Hepburn care ieșea dintr-a ei. Când termină, se lăsă tăcerea. ― Mulțumesc, spuse domnul da Silva, la fel de surprins ca noi toate. A fost admirabil. Sună clopoțelul. Imediat Obiectul Obscur se Îndepărtă de mine. Își trecu din nou o mână prin păr, de parcă l-ar fi clătit la duș. Se strecură afară din bancă și părăsi clasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Altă tradiție la Baker & Inglis: În fiecare an elevii de clasa a opta puneau În scenă o piesă clasică grecească. La Început aceste piese fuseseră jucate În sala de spectacole a școlii Medii. Dar după călătoria În Grecia domnului da Silva i-a venit ideea să transforme terenul de hochei pe iarbă În amfiteatru. Cu peluzele sale În pantă și acustica naturală, era un mini-Epidaur perfect. Personalul de Întreținere a adus afară tribune și a montat o scenă pe iarbă. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
sale În pantă și acustica naturală, era un mini-Epidaur perfect. Personalul de Întreținere a adus afară tribune și a montat o scenă pe iarbă. În anul pasiunii mele nebune pentru Obiectul Obscur, piesa pe care a ales-o domnul da Silva a fost Antigona. Nu s-au dat probe pentru roluri. Domnul da Silva a pus În rolurile importante pe preferații săi de la cursul avansat de Literatură Engleză. Pe toți ceilalți i-a pus În cor. Așa că distribuția suna așa: Joanne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
a adus afară tribune și a montat o scenă pe iarbă. În anul pasiunii mele nebune pentru Obiectul Obscur, piesa pe care a ales-o domnul da Silva a fost Antigona. Nu s-au dat probe pentru roluri. Domnul da Silva a pus În rolurile importante pe preferații săi de la cursul avansat de Literatură Engleză. Pe toți ceilalți i-a pus În cor. Așa că distribuția suna așa: Joanne Maria Barbara Peracchio În rolul lui Creon, Tina Kubek În rolul lui Euridice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
În rolul lui Euridice, Maxine Grossinger În rolul Ismenei. În rolul Antigonei Însăși - singura posibilitate reală, chiar și numai din punct de vedere fizic - era Obiectul Obscur. Media ei după primul semestru fusese doar un 7 minus. Totuși domnul da Silva știa să recunoască o stea. ― Trebuie să Învățăm toate replicile astea? a Întrebat Joanne Maria Barbara Peracchio la prima repetiție. În două săptămâni? ― Învățați cât puteți, a spus domnul da Silva. Toată lumea o să poarte o robă. Puteți să vă țineți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
semestru fusese doar un 7 minus. Totuși domnul da Silva știa să recunoască o stea. ― Trebuie să Învățăm toate replicile astea? a Întrebat Joanne Maria Barbara Peracchio la prima repetiție. În două săptămâni? ― Învățați cât puteți, a spus domnul da Silva. Toată lumea o să poarte o robă. Puteți să vă țineți scenariul dedesubt. Și domnișoara Fagles o să fie pe post de sufleor. O să stea În fosa orchestrei. ― O să avem și orchestră? vru să știe Maxine Grossinger. ― Orchestra sunt eu, spuse domnul da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Toată lumea o să poarte o robă. Puteți să vă țineți scenariul dedesubt. Și domnișoara Fagles o să fie pe post de sufleor. O să stea În fosa orchestrei. ― O să avem și orchestră? vru să știe Maxine Grossinger. ― Orchestra sunt eu, spuse domnul da Silva, arătând spre casetofon. ― Sper să nu plouă, spuse Obiectul. ― O să plouă de vineri În două săptămâni? Întrebă domnul da Silva. Ce-ar fi să-l Întrebăm pe Tiresias al nostru. Și se Întoarse spre mine. V-ați fi așteptat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
O să stea În fosa orchestrei. ― O să avem și orchestră? vru să știe Maxine Grossinger. ― Orchestra sunt eu, spuse domnul da Silva, arătând spre casetofon. ― Sper să nu plouă, spuse Obiectul. ― O să plouă de vineri În două săptămâni? Întrebă domnul da Silva. Ce-ar fi să-l Întrebăm pe Tiresias al nostru. Și se Întoarse spre mine. V-ați fi așteptat la altcineva? Nu dacă Obiectul Obscur era perfectă pentru a juca rolul surorii răzbunătoare, era de la sine Înțeles că eu aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
subliniate cu galben. Puloverul Îl avea legat În jurul umerilor, ca pe o mantie. ― Cred c-ar trebui să ne Învățăm toți rolurile pe dinafară. Se uită pe rând de la un chip la altul. ― Altfel o să sune prea fals. Domnul da Silva zâmbea. Învățarea replicilor avea să ceară un efort din partea Obiectului. O inițiativă originală. ― Antigona are de departe cele mai multe replici, spuse el. Așa că dacă Antigona vrea să joace fără scenariu, atunci cred că toate trebuie să jucați fără scenariu. Celelalte fete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
În intensitate - voci, pași, scârțâitul tribunelor și zgomotul de uși de mașină trântite În parcare. Toate eram Îmbrăcate cu robe lungi până la pământ, vopsite neregulat În negru, gri și alb. Obiectul Obscur Însă purta o robă albă. Concepția domnului da Silva era una minimală: fără machiaj, fără măști. ― Câți oameni sunt afară? Întrebă Tina Kubek. Maxine Grossinger se uită printr-o crăpătură. ― Tone. ― Tu trebuie să fii obișnuită cu asta, Maxine, am spus eu. De la recitaluri. ― N-am emoții când cânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
ca un căpitan de vas de croazieră. Cu un braț pe spatele lui Tessie, o conducea delicat În jos pe scări, căutând un loc bun. Am auzit cum publicul s-a liniștit. Apoi s-a auzit un nai - domnul da Silva dăduse drumul la casetofon. M-am dus la Obiect și i-am spus: ― Fii liniștită. O să te descurci. Își repetase replicile În șoaptă, dar acum se opri. ― Ești o actriță foarte bună, am continuat. Se Întoarse și Își lăsă capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Am lăsat draperia să se desfacă și m-am uitat cu ochii cât cepele. Dintr-o dată, o pată albă umplu arcada. Obiectul Obscur fugea de pe scenă. În acea secundă am avut o idee trăsnită. M-am gândit că domnul da Silva ne ascundea ceva. Până la urmă, profesorul nostru făcea totul În mod tradițional. Pentru că Obiectul Obscur purta o mască. Masca tragediei, cu ochii ca niște crestături de cuțit, cu gura ca un bumerang de tristețe. Cu acest chip hidos se aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

prostănac, el zîmbea și-ți spunea că altădată. Așa stăteau lucrurile cu Arzubiaga, aproape că uitară pînă și isprava cu ridicatul bolovanului, cînd Îl ținuse cîteva clipe deasupra capului și apoi și-l așezase pe creștet. Într-o bună zi Silva ridică și el pietroiul și pe urmă și-l așeză pe cap. Silva era un băiat blond cu Înfățișarea unui pisoi gata oricînd să scoată ghearele. Avea ochii foarte verzi și niște picioare puternice, cu pielea albă. A ridicat pietroiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
aproape că uitară pînă și isprava cu ridicatul bolovanului, cînd Îl ținuse cîteva clipe deasupra capului și apoi și-l așezase pe creștet. Într-o bună zi Silva ridică și el pietroiul și pe urmă și-l așeză pe cap. Silva era un băiat blond cu Înfățișarea unui pisoi gata oricînd să scoată ghearele. Avea ochii foarte verzi și niște picioare puternice, cu pielea albă. A ridicat pietroiul și o săptămînă mai tîrziu i-a ars o mamă de bătaie lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
care era de trei ori mai greu decît pietroiul și asta doar așa, În joacă, fiindcă grasul era tare de treabă, era cel mai bun prieten al lui Julius pe vremea aceea. CÎnd le-au dat recreație, Într-o dimineață, Silva a zbughit-o furios din clasă urmat de mica lui bandă, o bandă nu foarte sigură, fiindcă s-ar fi putut ca Arzubiaga să-l bată. Grasul de Martinto se duse să-l caute pe Arzubiaga și-i spuse că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
a zbughit-o furios din clasă urmat de mica lui bandă, o bandă nu foarte sigură, fiindcă s-ar fi putut ca Arzubiaga să-l bată. Grasul de Martinto se duse să-l caute pe Arzubiaga și-i spuse că Silva voia să-l bată, că-l provoca la trîntă În grădina din spate. Julius era și el pe acolo, tocmai Îl căuta pe grăsun ca să-l provoace la duel cu niște săbii de lemn făcute de ei. Martinto văzuse un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
a julit din nou la genunchi. Dar s-a ridicat imediat, a scuipat pămîntul care-i intrase În gură și a luat-o din nou la fugă, ca nu cumva să se termine recreația fără bătaie. „Îi e frică“, spuse Silva, parcă vrînd să-și scoată ghearele. Era plin de el În dimineața asta și grozav de furios, se vedea după ceața care-i Învăluia ochii de pisică Și după respirația sacadată. Nu mai putu suporta tensiunea și străbătu curtea Îndreptîndu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și grăsanul de Martinto murdar de noroi din cap pînă-n picioare. Își scoase pieptul Înainte, Își puse mîinile În șold și-l măsură cu o privire de pisică Înfuriată, cu o căutătură mai cruntă ca niciodată. „Ți-e frică de Silva!“, strigă unul din bandă, nu prea isteț, desigur, fiindcă stăpînirea desăvîrșită de care dădea dovadă Arzubiaga numai frică nu era. „De ce vrei să te bați?“, Întrebă el, spre disperarea lui Martinto care simțea cum Îi bat În piept minutele care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
desăvîrșită de care dădea dovadă Arzubiaga numai frică nu era. „De ce vrei să te bați?“, Întrebă el, spre disperarea lui Martinto care simțea cum Îi bat În piept minutele care mai rămăseseră din recreație. „Lașule!“, i-o trînti În față Silva În loc de răspuns și Își umflă și mai tare pieptul. Părea gata să crape de Înfoiat și furios ce era. Arzubiaga auzi insulta și se vedea că asta nu-i plăcea de loc. Ridică mîna și o Îndreptă spre grădină, arătînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Părea gata să crape de Înfoiat și furios ce era. Arzubiaga auzi insulta și se vedea că asta nu-i plăcea de loc. Ridică mîna și o Îndreptă spre grădină, arătînd astfel locul unde urma să aibă loc trînta, dar Silva crezu că era prima lovitură care se abătea asupra lui și sări de gîtul lui Arzubiaga. Se rostogoliră la pămînt Înlănțuiți și Martinto Începu să tremure de emoție, Își rodea un deget, nu pierdea nici o clipă din ochi spectacolul, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]