1,227 matches
-
Scraba, care duce limba română în antichitate, consideră că ambele forme, cea românească și cea latină, au origine independentă una de alta în antichități diferite, astfel că ele sunt în plan contemporan doar corespondente. Noi punem la baza limbii române simbioza traco-latină, în care latina este în cazul de față cea care și-a impus forma teneo, devenită în română țin. În consecință, atât pentru noi cât și pentru Scraba derivatele a aține, a se abține, a conține, a deține, a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de „neprețuitul tezaur de cuvinte, unele de vechime legendară, înrudite de aproape cu forme din mitologia indiană, persană, etc.; ori cu limba egipteană și alte limbi îndepărtate, și care cuvinte nu se găsesc la popoarele din jurul nostru” (p. 116). Eludând simbioza traco-latină și ducând limba română, ca origine, în antichitate, Scraba descoperă următoarele categorii de cuvinte românești: 1) Cuvinte înrudite cu italiana; 2) Cuvinte care se înrudesc cu greaca; 3) Cuvinte care sunt înrudite cu limba latină, dar sunt privite ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Eminescu scoate în evidență polisemia cuvintelor, bogăția locuțiunilor pe care ele le formează. În această ordine de idei el ia în discuție cuvântul seamă (samă) (Ib.), pe care lingviștii și astăzi îl tratează ca fiind recent, de origine maghiară. Concluzia simbiozei traco-române este trasă de E. în felul următor: „Ramură mutată în pământ departe de trupina părințească, limba românească s-a nutrit în mediul ei nou prefăcând nutrimentul în organe specifice ale sale, și rămânând limbă romanică” (Ib.). Într-o clasificare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ei nou prefăcând nutrimentul în organe specifice ale sale și rămânând limbă romanică”, Eminescu exprimă, cum se putea în epocă, faptul că latina a adus în estul Europei, cu precădere, structura morfematică și flexionară a limbii, structură pe modelul căreia simbioza traco latină a reorganizat gramatical bogatul material lingvistic autohton de factură aglutinantă, dând naștere limbii române. Dar punerea în valoare a substratului este de neconceput fără o nouă explicație dată elementelor nelatine ale limbii române. Nașterea limbii române în procesul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
neavând clarificată imaginea constituirii și evoluției spațiului lingvistic est european, îi duce pe slavi în antichitate alături de daci. Astfel Eminescu complică istoria românilor în sensul că slavii s-ar fi suprapus peste geți și împreună cu ei ar fi intrat în simbioză cu romanii. Pentru aceasta a fost nevoie ca slavii să fie prezenți pe teritoriu dacic la începutul erei noastre. Soluția, la care va recurge și Iorga, a fost ca iazigii din Moldova să fie luați drept slavi. În consecință, Eminescu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sufixe, terminații), ci erau cuvinte care circulau independent ca părți de vorbire, iar pe de altă parte sistemul latin în care părțile cuvântului erau morfeme. 10. Constituirea limbii române, ca și a celorlalte limbi din zonă, își are explicația în simbioza traco-latină realizată în conviețuirea și conlucrarea latinilor cu autohtonii. Doar colaborarea cotidiană între vorbitorii de tracă și vorbitorii de latină, iar nu dictatura limbii latine urmată de invazii și dizlocări masive de populații, a determinat schimbarea peisajului etnolingvistic din sudestul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dunăreană, este lăsată singură să devină română pe un spațiu drastic limitat și în condițiile izolării totale de celelalte structuri etnolingvistice născute din aceeași bază traco-latină. 12. Scoaterea limbii române din relația genealogică latină → română prin identificarea sorginții ei în simbioza traco-latină schimbă radical perceperea fenomenului etnolingvistic românesc în două privințe. Mai întâi se impune acordarea aceleiași atenții ambelor laturi implicate în constituirea bazei traco-latine a romanității orientale, întrucât ambele sunt în egală măsură părtașe la istoria limbii române. În al
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
se combină. Legătura grotescului cu comicul reiese chiar din sensul inițial al termenului (fr. grotesque, it. grotesca, "capricios, ridicol" < grotta, "peșteră"), folosit pentru desemnarea ornamentelor fantastice din grotele italiene antice, a desenelor de aici caracterizate prin amestecuri de forme omenești, simbioze de regnuri vegetale și animale în arabescuri bizare. Ca și comicul, grotescul se bazează pe asocierea fantezist-contrastivă de elemente. De altfel, mai mulți cercetători echivalează termeni din seria sinonimică a comicului cu grotescul. Astfel, Th. Gautier (Les Grotesque, 1844) pune
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comice specifice, în afara celor care tautologic marchează specificul său, cum ar fi: umor nostim, mucalit, duios. În plus, aflat în această superioară și privilegiată poziție în paradigma comicului, umorul se întreține cordial și cu tragicul, în teritoriile căruia pășește adesea. Simbioza umorului cu formele noncomicului, cu melancolia, cu transcendentul, cu tragicul și cu poezia a fost pusă în lumină îndeosebi de romantismul german. K. W. F. Solger (Vier Gespräche über das Schöne und die Kunst, 1815) și Fr. Schlegel (Athenäum, 1798
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înspre o adevărată înfrățire marcată de implacabil. Deși nu sunt interșanjabili ca Lache și Mache, care "nu sunt decât unul și același în două fețe, doime de o ființa și nedespărțită"48, tejghetarii lui Urmuz coabitează prin același tip de simbioză, își aduc servicii unii altora chiar și post-mortem, își înțeleg și își respectă preferințele și se coalizează împotriva celorlalți. Astfel, Dragomir, care "are inimă bună"49, îl secondează pe Cotadi în încrâncenatul ritual prin care urmărește să deruteze clienții "băgând
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unde cea mai mare parte a mesajului este transmisă grafic, prin desen și indicatori specifici de sunet, emoție etc. Cu atât mai mult, cuvintele păstrate în textul aferent benzii desenate trebuie alese cu grijă, cu stil, astfel încât să realizeze o simbioză atractivă și eficientă din punct de vedere comunicațional ori artistic cu desenul. Bine realizată, banda desenată deține o covârșitoare putere de influență și constituie un mediu ideal pentru delectare, educație sau, nu în ultimul rând, îndoctrinare. Deși banda desenată nu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
este redus la altarul privat, familial, ci aparține obștii, cetății, inserându-se într-o rețea de sanctuare urbane, suburbane și extraurbane, care antrenau procesiuni rituale din centru spre periferie, care modelează însuși pământul, teritoriul, conform unei ordini religioase, marcând o simbioză între oameni și glie, din care cei în cauză se considerau primii răsăriți, autohtoni.40 Mai mult, se reamenajează fostele monumente funerare miceniene în care se celebrează eroii mitici, fondatori, diferiți și față de zei (care sunt nemuritori), dar și față de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nu al rațiunii, iar acești moderni sunt cei care resimt necesitatea creionării distincției dintre mit și folclor, basm, legendă, fabulă, insistând să creadă că cei vechi aveau simțul unității dincolo de datele naturale ori umane, prin astfel de narațiuni totalizante, ordonatoare, "simbioze încărcate de simboluri și vii în semnificație".67 Urmându-l pe Jacques Solé, putem însă lua în considerare și alternativa la opoziția drastică dintre gândirea religioasă și cea științifică, dintre cea medievală și cea modernă, căci "inseparabilă de reflecția creștină
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mitului: aproprierea mitului nu se poate realiza prin descompunerea în elemente inteligibile, ci prin repetarea mitului însuși, ca "formă redundantă a imaginarului" ce funcționează prin impregnare și înțelegere globală, nu prin descompunere și explicare progresivă, iar în al doilea rând simbioza inextricabilă între nucleul intrinsec și activatorii de sens, invarianți, arhetipuri cu rolul lor generator de forme simbolice.204 Povestirile mitice aparțin unui spațiu-timp figurativ extramaterial, unei lumi imaginale, topica culturală a imaginației mitice bazându-se în profunzime pe schema tripartită
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
vadă eventualele defecte nu din credulitate, ci din acea dorință de care vorbeau Winnicot și chiar Huizinga în legătură cu jocul, de "a face să fie", de "ca și cum". Cinematograful este unul dintre mediile în care mitul se combină cu ritualul într-o simbioză aproape perfectă, care "blochează lumea exterioară și o creează pe a sa", unde totul este posibil și unde participantul așteaptă să "se joace".363 Poate nu întâmplător, cel mai mare succes public al lui Joseph Campbell, dincolo de activitatea sa didactică
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de contact dintre literatură și pictură, ea este totuși un domeniu aparte, nici literatură, nici pictură (ori poate și una și alta), nici imagine explicată prin text, nici text susținut de imagine, ci o îmbinare autentică a celor două, o simbioză care naște un obiect ce nu mai poate fi disecat în elemente componente fără a-i deturna sensul.517 Nu de puține ori imaginea este "scrisă" iar textul "desenat", anumite Fig. 3 Sugerarea mișcării prin multiplicarea personajului în imagine (Mort
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a detaliului, pentru care relevante sunt procesele și transformările. Miza întregului demers a constituit-o trasarea fundalului pe care să se deruleze argumentația ipotezei că banda desenată, ca fenomen al culturii de masă, întreține cu mitul relații privilegiate, într-o simbioză culturală eficientă și fascinantă. Lucrarea are în substrat teoria lui Arthur Asa Berger, conform căreia cultura se comportă ca o ceapă, cu straturi succesive de mituri sedimentate în timp. Mitul (povestea sacră) ar constitui, conform acestei viziuni, nucleul "cepei", stratul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
la ora 11.35, când pleacă la gară. Shylock n-a avut curajul să taie din spatele unui om viu exact livra de carne la care avea dreptul, căci știa că asta nu se poate. Totuși, femeia crede că din această simbioză sentimentală, care e iubirea, poate să-și ia Înapoi numai partea pe care a adus-o ea fără să facă rău restului. Nici un doctor nu are curajul să despartă corpurile celor născuți uniți, căci le-ar ucide pe amândouă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cooper schimbă lamela cu una nouă, înfățișând bulgări de noroi, ce aduceau ca imagine cu asteroizii. Imaginea nu era deloc mulțumitoare pentru cei doi savanți, așa că Rhyme sugeră o analiză cromatografică și spectrometrică. Aparatul însărcinat cu această activitate este o simbioză între două instrumente chimice: primul din ele separă o substanță necunoscută în componentele ei chimice, iar al doilea identifică fiecare componentă în parte. O pulbere albă poate însemna praf de copt, arsenic, pudră de talc, fenol sau cocaină. Cromatograful poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se știe, o poveste de iubire Între doi tineri din lumi diferite - este influențat mai mult de concepția decât de stilul lui Borges. Între cei doi scriitori prieteni, atât de diferiți ca temperament, vârstă și stil, se naște o adevărată simbioză literară. Borges Îl consideră pe Bioy mai rațional și mai precis. Pe sine, mai extravagant și mai maniac. Oricare ar fi adevărul, azi trebuie să fim conștienți doar de faptul că, datorită colaborării lor, Borges a putut redacta o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
eu credeam [...] că, Într-un fel sau altul, literatura era lucrul cel mai important din viețile noastre. Dar el era mai coerent ca mine. Borges [...] credea că literatura era mai importantă decât adevărul. În schimb, eu nu“. 2. O insolită simbioză literară. Cei doi scriitori argentinieni practicau cu voluptate o formă activă și agreabilă a lenei: șueta nocturnă inteligentă, o horbotă spumoasă de cuvinte schimbate Între prieteni, Împletite după criteriul drag mai ales lui Borges: cel hedonist. În fina ei țesătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a găsit o manieră extrem de personală, de dramatic plină de farmec, de a-l duce pe Cehov pe ecran fără să-l trădeze nici o clipă, păstrîndu-l intact prin Îmbogățirea prin imagine, ceea ce-nseamnă că lucrurile pot conviețui artistic și În simbioză, dacă știi cum s-o prepari. Teach me read. În ce privește Prea tîrziu, trebuie spus că e foarte cald. Peste patruzeci de grade, mor oameni tocmai În India, În schimb vin din Moldova niște indivizi ca să se instaleze În apartamentele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
orientări politice se bucură de o mai largă autonomie. În cazul acestora, partidul politic joacă un rol mai puțin evident, el încercând să lege cooperativele prin intermediul facilităților financiare acordate. În acest caz, între cooperative, sindicate și partide se creează o simbioză care nu prejudiciază libertatea de acțiune a părților. Atracția pe care o manifestă cooperativele sau mișcarea cooperatistă pentru partidele politice se explică prin avantajele de care pot beneficia acestea din urmă. Între aceste avantaje putem aminti: partidul poate oferi membrilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
spune că alegerile nu au fost libere și nu au nici o valoare. Grav în acest text nu este faptul că ideile lui Sebastian le prelungesc și le repetă pe acelea ale lui Nae Ionescu (nu ar fi pentru prima oară; simbioza intelectuală în care trăiau cei doi făcea ca ideile să treacă de la Nae la Sebastian, iar unele floricele stilistice de la Sebastian la Nae; vezi, în acest ultim sens, felul cum își începe Sebastian articolul din 9 decembrie, Primul ministru la
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
au contribuit arta dansului, a muzicii, de la Bach la jazz, arta pantomimei și cea a cuvântului, spectacolul s-a adresat unui public mai larg decât cel al dansului și, mergând pe linia frecvent întâlnită astăzi, a urmărit, dacă nu chiar simbioza artelor, în orice caz alăturarea lor armonioasă. Dar, ca orice mozaic, a fost alcătuit din motive care au ieșit în evidență prin limpezimea și greutatea valorii lor, alături de altele care, prinse în desenul general, au avut culori estompate. DANCE GENERATOR
Răzvan Mazilu și invitații săi by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8662_a_9987]