34,705 matches
-
revine, crezînd, naiv, ca revista la care colabora e "o miscare mai mult sufletească". Istrati devine aici, manipulat chiar de Al. Talex, colaboratorul de prestigiu al revistei. În nr. 14 semna articolul Numerus politicianismus, care, de fapt, lovea în pluripartitism, simbolul cert al democrației. Și au mai fost și altele. Așadar, dezamăgit iremediabil pe stînga politică, Istrati devine, în ultimii ani de viață, colaboratorul de prestigiu al unei publicații de extremă dreaptă, ce-i drept organul unei dizidente în mișcarea legionara
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
ar fi vorbit simultan prin vocea unuia singur. Așa se explică de ce pe Mircea Dinescu îl cunoaște în prezent toată lumea. Îl cunosc, în primul rând, iubitorii de literatură. Dar îl cunosc și cei complet neinteresați de literatură, ca pe un simbol al resurecției anticomuniste. De la înălțimea acestei notorietăți, poetul critică în continuare, nediferențiat tot ce se întâmplă în România în momentul de față. Editorialele sale din Academia Cațavencu sunt un săptămânal croncănit de corb, care din cauza repetării nu mai face o
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
scrie non-stop, marcajul periculos al lui "TREBUIE Să...", serialul lipiturilor/ bravurilor confesionale nu ajută, evident, arta manierista a poetului din O. Importante sunt dozele de autoironie, niciodată abandonate. Ele combat (cu succes) amorțirile spiritului! Important e că discursul liric dezvolta simboluri originale pentru o mult râvnita epopee izbăsesciană... (Gheorghe Izbăsescu , Muză din tomberon (Ed. "Marineasa", 1998)
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
pe care nu mai sîntem în stare să o vedem. Teoria lui Baudrillard e sprijinită în mare măsură pe exemple din America, ca de pildă Disneyland-ul că mostră esențială a unei strategii de mascare și simulare, ori Las Vegasul ca simbol al paradigmei imaginii înșelătoare și seductive. Și exemplele lui Leach provin tot din spațiul american, cărora le aplică însă o grilă teoretică europeană, în principal constituită din reflecțiile despre război, politică și estetică ale lui Walter Benjamin, ori sociologia orașului
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
în intenția Editurii Univers. Impactul pe care îl va avea asupra cititorilor nu poate fi ghicit, mă tem. Cum va fi, oare, citit astăzi acela pe care un munte de critică îl descrie drept monstru al preciziei literare, și implicit simbol al unui tradiționalism solid, care operează cu formule clasice, convenții limpezi, omnisciență inevitabil opresivă pentru un imaginar colectiv atît de rebel și sceptic? Întrebarea mi se pare foarte importantă și cred că ea ar fi putut constitui temelia elaborării acestor
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
era, deasupra buzelor rămînea,/ Îl dezlipeam încet și-l aruncam/ Și cu altă cană de sînge veneam" (Sînge de urs). Moartea se extinde pretutindeni. Ea formează fondul lucrurilor, doar temporar mascată de aparența lor, dezgolindu-se nu o dată sub înfățișarea simbolului său obișnuit, osteologic. Însăși marea, leagănul consacrat al vieții, capătă un aspect mortuar, trosnind de oase: "Vin ploile prin stîncile roase,/ Ca printr-un puternic schelet,/ Și se vede din depărtare/ Cum își desfac ei trupul dinadins/ Să li se
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
registru, cu o notă de triumfală sacralizare într-un orizont înseninat: "Și totuși trupul/ prezent/ mărturie/ groaznică/ visului;/ peștele putred/ nisipul/ năruit;/ la un pas de ocean/ alături foșnetul/ respirației neauzite/ ca viscera/ zeului// lumea-simbol/ stă chiar alături/ în viitor" (Simbol). Reapare cochetăria: "Tu știi că un păianjen/ ce mi se lasă-n păr/ e semn de dragoste/ iminentă, vechi semn/ aproape caduc" (Semn). Ca și: "Zîmbesc mi-ndrept/ hipernatural/ o șuviță;/ ce vreau să spun/ se-arată-n vis;/ nu te pregăti
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
secolul al nouăsprezecelea de Frédéric Bartholdi și Gustave Eiffel (executînd interiorul), oferită de francezi în dar noului stat american ce își cucerise independența la 1776 (dar adus cu prilejul împlinirii unui veac de la dobîndirea independenței, la 1886), să devină astăzi simbolul atlantic al celei mai puternice și mai prospere comunități de oameni din lume. Normal ar fi fost ca monumentul Zeiței înveșmîntată în straiul ei grecesc clasic și înfățișînd ideea modernă a libertății să fi fost înălțată în cinstea revoluției franceze
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
și de a se manifesta în toată deplinătatea puterilor sale, încurajată de un mod concret și cinstit de a privi lucrurile în desfășurarea lor. Franței avea să-i rămînă, - conceput tot de Gustave Eiffel, - Turnul de fier vestit, mîndria Parisului, simbolul lui, grămada monumentală de fiare, o înjghebare de oțel numai fără vreun chip în care spiritul uman să se regăsească, astfel cum toți nefericiții, debarcînd în lumea cea nouă, aveau să înfrunte înfiorați Speranța, torța cu flacăra ei veșnică... Jos
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
Ele vorbesc cu o singură voce, aceea a naratorului, dar nu reușesc să dezvolte o idee "înaltă". Se vor chiar personaje cu identitate bine definită, numai că sînt de hîrtie, nu dau impresia că există în carne și oase. De dragul simbolurilor autoarea sacrifică narațiunea și protagoniștii. Frumusețea metaforelor ("Îmi întorc din nou privirea spre cîmpul de rapiță, care se întinde în margine de drum, galben și spumos, balansîndu-se ademenitor în miresme de pudră și miere, în șoapte roz, misterioase, de petale
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
oceanului de veci al luminii" (De ce?), după ce "s-a desprins de lucruri și semne" (M-am desprins), lepădându-se de sine prin actul căinței (Cunoașterea) - reflex al înțelesului din finalul dramei Faust de Goethe? - "Tot ce-i vremelnic e numai simbol..."?! În privința muzicii, Pascal Bentoiu n-a ilustrat versurile poeților amintiți, ci a captat starea lor de spirit în sunete. Ciclul Flăcări negre sintetizează, cred, caracteristicile acestei muzici, atât de variate și totuși atât de identică sieși (mă gândesc la genul
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
poetice urmează un traseu similar treptelor cunoașterii - Pascal Bentoiu ne-maiținând seama de cronologia fiecărei serii de lieduri (Flăcări negre, 1974, Eminesciana II, 1958, Cântece pe versuri de Nina Cassian, 1959 și Incandescențe, 1977) -, succesiunea ideilor muzicale e dominată de trei simboluri decelabile și în structura motivică a operei Oedip de George Enescu: lumina, strigătul, misterul. Faptul certifică afinitatea de substanță a gândirii muzicale a lui Pascal Bentoiu cu gândirea muzicală a compozitorului pe care - în ultimii ani - nu ostenește să-l
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
strict tema propusă, pornind de la ideea că discuția nu poate fi dusă în termeni corecți decît dacă autorii de origine iudaică ce au scris în românește sînt considerați scriitori români. Și Cronicarul e de acord că, în ceea ce privește literatura, limba e simbolul identității culturale: Heine și Kafka sînt nume ale literaturii germane, Albert Cohen și Pascal Bruckner sînt scriitori francezi, Giorgio Bassani și Primo Levi - italieni, Bernard Malamud și Saul Bellow - americani, ca să dăm doar cîteva din foarte numeroasele exempl Mesaje de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
s-a petrecut incidentul amoros cu Rubi (Maitreyi), fiica profesorului. Și acesta, indignat că a încălcat regulile sfinte ale ospitalității indiene, l-a obligat să-i părăsească familia Ajuns în culmea gloriei științifice (cu lucrările sale de istoria religiilor, miturilor, simbolurilor, tehnicile yoga, șamanism ș.a.) ținea mult ca opera sa literară să-i fie reeditată în țară. De-abia la sfîrșitul anilor șaizeci, în acel deceniu de liberalizare relativă, speranțele sale încep să se împlinească. Și, în 1969, apar simultan două
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
cărți ale d-lui Lucian Boia care analizau miturile fondatoare ale românilor, reexaminîndu-le critic. De astă dată revine în librării cu un dens și pasionant eseu intitulat Două secole de mitologie națională, în care așează sub reflectorul analitic concepte devenite simbol ca națiune, naționalism, stat național. Întrebarea de la care pornește este dacă aceste concepte reflectă o realitate obiectivă sau sînt expresia unei mitologii materializate. Întrebare, ea însăși răscolitoare, căreia îi adaugă alta, și anume dacă aceste concepte definesc permanențe sau sînt
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
culturilor locale. Mai ales că, în ultima vreme, minorităților autohtone li s-au adăugat cele constituite, în multe țări europene și în SUA, prin imigrare. Și, la toate acestea, se adaugă proiectul unificării europene, economice și politice, dispărînd pînă și simbolul național al monedei, prin crearea monedei unice europene. Va fi aceasta, se întreabă legitim dl. Lucian Boia, o Europă de națiuni sau Europa va sfîrși prin a asimila națiunile, devenind o mare națiune, ca SUA? Deocamdată, constată autorul, predomină conceptul
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
autenticitatea, normalul, de-a reconstitui arhetipurile vitale. Departe de a mai proba vraja regăsirii, ele certifică spaima, catastrofa, falsul. Sînt instrumente și totodată aspecte ale crizei subiectului. Au rolul de-a ilustra decăderea ființei, cîteodată pe fundalul - ineficient - al marilor simboluri biblice: "m-am tot gîndit/ m-am tot gîndit degeaba/ ca sub anestezie m-am gîndit/ ca sub anestezie/ în nedesăvîrșită moarte/ după un fals compact de zeci de ani/ la adevărul cui m-am tot gîndit/ între minciuni bizar
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
pretinde ultra-pro-europenist -, la fel ca și lupta contra aplicării legii dosarelor de securitate arată în ce măsură esența statului român a rămas una perfect comunistă. Cu o lege a secretului de stat care face să râdă și curcile, cu jenanta grijă pentru simboluri (plăci bilingve, drapele, steaguri etc.), dar și cu o totală indiferență față de ce se întâmplă cu omul în carne și oase, societatea românească își dovedește infantilismul. La ce a dus aceasta? La blazarea plină de resentiment a populației, la indiferența
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
sfîrșit de lume" (ori măcar de epocă), în același timp ostenită și pulsînd de o sumbră energie, rutinată și spontană în accentele durității asumate. Sclipirile de fier, precum un joc de spade, și insinuările frigului ce naște cristale, albul ca simbol al imaculării inițiale ori redobîndite prin sacrificiu, aproximează atmosfera ei ce nu o dată năzuiește a se rosti pe un ambițios ton oracular: "mă nasc în fierul/ ce-mi prinde mîinile în lemn/ și din răni cresc frunze/ de ce, Doamne?// mă
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
atotcuprinzător,/ sorbind materia lumii ca un burete sau/ trecînd printre lucruri ca o rază invizibilă" (ibidem). Sau: "Ochiul Orb e obscen/ ca un sex/ al neantului" (ibidem). Demonia ochiului orb e tulburătoare, ochiul fiind nu doar organul văzului, ci și simbolul percepției intelectuale, receptorul luminii spirituale (funcția ultimă îndeplinind-o, simbolic, ochiul frontal, al treilea ochi al lui Shiva, precum și așa-zisul ochi al inimii): "Știu: Ochiul Orb nu atacă omul// Cînd scriu simt raza lui invizibilă/ cum mă acoperă ca
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
privirii e o mutilare spirituală. Sufletul are doi ochi, scria Angelus Silesius, unul privește timpul, celălalt stă întors spre veșnicie. Sacrificarea unui ochi înseamnă domnia ochiului unic. Or, e limpede că aci nu se află în cauză Ochiul unic, ca simbol al Esenței și al Cunoașterii divine, ci ochiul singular al Ciclopului, care trimite la o condiție subumană, precum cel al personajelor inferioare din mitologia irlandeză (ochiul malefic al lui Balor face să încremenească o armată întreagă; Regina Medb îi transformă
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
Cuvîntul - a cărui forma masculină e (al) enșpelea - circulă în româna familiară modernă, în care substituie compusul indefinit mai vechi format de la nu știu cît ("a nu știu cîta oară"). Colocvialul enșpe provine din folosirea literei n, pronunțată "en", ca simbol matematic pentru un număr nedeterminat. Prin practica orelor de matematică și prin intermediul manualelor școlare, unde se întîlnește curent în formularea problemelor și a exercițiilor, acest uz al simbolului n a devenit cunoscut de toată lumea. De la contextele tipice, folosirea lui n
Matematic și colocvial by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17355_a_18680]
-
cîta oară"). Colocvialul enșpe provine din folosirea literei n, pronunțată "en", ca simbol matematic pentru un număr nedeterminat. Prin practica orelor de matematică și prin intermediul manualelor școlare, unde se întîlnește curent în formularea problemelor și a exercițiilor, acest uz al simbolului n a devenit cunoscut de toată lumea. De la contextele tipice, folosirea lui n, care are de altfel avantajul evident al scurtimii, a fost extinsă în limbajul cotidian. Cel mai adesea n apare ca substitut nedeterminat al unui numeral cardinal: "un comis-voiajor
Matematic și colocvial by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17355_a_18680]
-
de telefoane, un petic de fustă, un bilet vechi la cinematograf, timbre, mărunte obiecte fără rost, dar care și-au avut cîndva locul într-un univers personal. Licitația, metonimic anexată metaforei testamentului, precum și acest cimitir de mașini, sînt, aș zice, simboluri ale unui microcosmos în criză. La nivelul macrocosmosului, al pînzei Oedipei, totul pare coerent și articulat, motiv pentru care eroina și acceptă căutarea. Însă la nivelul individului domnește o dezordine copleșitoare și alienantă. Ciudat, aceeași dialectică om-lume apare în multe
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
nu pot fi surprinse decât pe micul ecran al unui televizor. Se joacă amănunt cu amănunt, episod cu episod. Decorul: două bănci roșii, un covor negru. Costumele: bărbații în alb (Don Giovanni poartă și pantofi albi ceea ce...), femeile în negru. Simbolul dualității contrastante. Două fulare. Unul roșu, schimbul viață-moarte între Seducătorul ucigaș care îl smulge Comandorului răpus, și îl pierde la sfârșit, când acesta îl duce în infern. Celălalt fular negru, conviețuire bună-rea cu Leporello. Ca în orice clasă de cânt
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]