1,491 matches
-
forță a speranței pare să-și aibă sursa în tinerețe. Nu fără o undă de ambiguitate, speranța apare în chiar momentul agoniei, sursa ei secretă este chiar disperarea. Verona conferă o expresie alegoric-simbolică unei état d'âme pe care pictorii simboliști o privilegiază. De asemenea, tabloul pictorului belgian Léon Frederic, Poporul va vedea într-o zi răsăritul soarelui (1890-1891) este în măsură să ofere nu un posibil model, ci mai degrabă un echivalent simbolic. În special voletul central al tripticului reprezentând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
suprapunerile acelorași motive în dezvoltarea unor serii tematice cu o notă uneori obsesivă sau de reflecție sensibil focalizată. Printre variațiile pe tema "casei vieții" (house of life) ale pictorului englez, George Friederick Watts, se află și Speranța (1885), o viziune simbolistă întunecată asupra lipsei de speranță. Speranța apare ca o femeie oarbă, iar orbirea are aspectul unei mutilări. Speranța poartă un bandaj în dreptul ochilor, care-i protejează o posibilă rană și ține în mână o liră care nu mai are decât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care-l regăsim aici prin aluzia mutilării oculare a Speranței. G.F. Watts realizează astfel o interesantă sinteză între diminutio capitis a lui Orfeu, ca erou al melancoliei, și imaginea unui erou damnat, fără speranță, cuprinsă în cadrul global al dramatizărilor simboliste pe această temă. Speranța stă pe o sferă care plutește pe ape, imagine a extensiei universale nu a Speranței, ci a scepticismului cu privire la posibilitatea acesteia de a ameliora nefericirea umanității. Cu toate că Verona se considera impresionist, deși nu totdeauna tehnica adoptată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu a Speranței, ci a scepticismului cu privire la posibilitatea acesteia de a ameliora nefericirea umanității. Cu toate că Verona se considera impresionist, deși nu totdeauna tehnica adoptată îl recomandă ca atare, ca și la Seurat, al cărui impresionism era tratat în termenii sensibilității simboliste, există în pictura sa o dimensiune idealistă care corespunde chemării simboliste, invocă o transcendență, un mister. De asemenea, este sesizabil un interes evident arătat dimensiunii sociale și mai ales lumii țărănești, dar Verona rămâne cantonat într-o viziune idilică, calofilă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ameliora nefericirea umanității. Cu toate că Verona se considera impresionist, deși nu totdeauna tehnica adoptată îl recomandă ca atare, ca și la Seurat, al cărui impresionism era tratat în termenii sensibilității simboliste, există în pictura sa o dimensiune idealistă care corespunde chemării simboliste, invocă o transcendență, un mister. De asemenea, este sesizabil un interes evident arătat dimensiunii sociale și mai ales lumii țărănești, dar Verona rămâne cantonat într-o viziune idilică, calofilă, a unui rusticism sesizat estetic în dimensiunea sa pitorească atunci când nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ales lumii țărănești, dar Verona rămâne cantonat într-o viziune idilică, calofilă, a unui rusticism sesizat estetic în dimensiunea sa pitorească atunci când nu se adâncește în direcția unui simbolism interesat de misterios, de vag, de absolut. Mai degrabă, ponderea elementului simbolist înclină balanța către o accepție filozofică-spiritualizată a acestei picturi. În monografia dedicată pictorului, Ion Zurescu încearcă să minimalizeze portanța simbolistă a picturii, "discreție" menită să camufleze temele sociale și latura pozitivă a scenariului dramatic, unde speranța este întemeiată pe forța
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pitorească atunci când nu se adâncește în direcția unui simbolism interesat de misterios, de vag, de absolut. Mai degrabă, ponderea elementului simbolist înclină balanța către o accepție filozofică-spiritualizată a acestei picturi. În monografia dedicată pictorului, Ion Zurescu încearcă să minimalizeze portanța simbolistă a picturii, "discreție" menită să camufleze temele sociale și latura pozitivă a scenariului dramatic, unde speranța este întemeiată pe forța celor mulți. "Este evident că tendința de a depăși temele istorice sau religioase și a aborda pe cele sociale chiar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ridicat de generalitate. Moartea fratelui iubit este absorbită de o reflecție asupra morții ca fapt inerent al condiției umane. Virgil Vătășianu trece pe scurt în revistă sursele de la care s-a alimentat imaginația lui Smigelschi pentru a configura un tablou simbolist, descoperind prototipul la Hans Holbein cel Tânăr. Din păcate, criticul vede filiația tematic, fără a înregistra și schimbările de viziune caracteristice pentru o schimbare de sensibilitate: Böcklin, Von Stück, Max Klinger. "Prototipuri sunt reprezentările trupului lui Iisus întins pe catafalc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Accentul lui Verona cade, ca și la Klimt, pe dimensiunea incertitudinii și iluzoriului existenței. Catalogul Expoziției de pictură Emilian Lăzărescu 246 oferă și câteva reproduceri, făra a menționa și titlul tablourilor, iar două dintre ele atrag atenția, pentru caracterul lor simbolist și fantast în același timp. Într-unul dintre tablouri, care înfățișează un câmp de luptă și o șarjă de cavalerie, personajul care conduce atacul este o femeie pe un cal alb, ținând un drapel ca pe o lance. Corpul ei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alb, ținând un drapel ca pe o lance. Corpul ei, urmând liinile de forță ale galopului, se dizolvă în siajul violent, sugerând inconsistența unei apariții care ghidează armata în plin atac. Celălalt tablou reprodus are o și mai marcată amprentă simbolistă, amintind de tabloul lui Verona, Speranța. În mijlocul unui amalgam turbionar de trupuri topite în indistinct, din care abia se disting câteva figuri emaciate, se ridică o apariție prelungită de același siaj alb, o femeie cu mâinile împreunate patetic în rugăciune
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Verona, Speranța. În mijlocul unui amalgam turbionar de trupuri topite în indistinct, din care abia se disting câteva figuri emaciate, se ridică o apariție prelungită de același siaj alb, o femeie cu mâinile împreunate patetic în rugăciune. Cu puternice accente simboliste, într-un modelaj nervos și cu un reflex decadent, tema Ursitei apare și în sculptura lui Teodor Burcă. Câteva dintre sculpturile sale sunt reproduse în Adevărul literar și artistic din februarie 1921.247 În pagina trei avem reproduse două lucrări
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un arc al îndurării. Trupul său face parte din același aluat într-o continuitate aproape lichidă cu corpul fetei, o comuniune de substanță care întreține intensitatea gestului pios. Dramatizarea relației vizibilă în gesticulația patetică, menită să intensifice emoția se articulează simbolist. Theodorescu-Sion realizează un "portret" cristic halucinant, Lux in tenebris lucet, sau cum îl caracterizează Amelia Pavel "un chip al lui Cristos la fel de greoi, încărcat cu aluzii, dar pictat cu multă virtuozitate, într-o tehnică pointilistă"248. Tehnica pointilistă nu vizează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de la planul real la unul transcendent. Tot în depărtare se poate vedea turla unei biserici, un pod. Doina Schobel și Hariton Clonaru realizează o sintetică fișă analitică din care observațiile privitoare la relația dintre lumină și simbolism merită menționate. "Subiect simbolist. Artistul exprimă necesitatea efortului uman în realizarea progresului spiritual, în pătrunderea legilor perfecte ale naturii. [...] Pictorul acordă o importanță deosebită luminii ca element simbolist (sursa principală se află în afara cadrului, domină scena și repartizează lumina în prim plan; surse secundare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sintetică fișă analitică din care observațiile privitoare la relația dintre lumină și simbolism merită menționate. "Subiect simbolist. Artistul exprimă necesitatea efortului uman în realizarea progresului spiritual, în pătrunderea legilor perfecte ale naturii. [...] Pictorul acordă o importanță deosebită luminii ca element simbolist (sursa principală se află în afara cadrului, domină scena și repartizează lumina în prim plan; surse secundare: cetatea și orizontul)249. Verona tratează simbolist temele de inspirație religioasă, precum cea din În codru sau Iisus și Samariteanca (Ulei pe lemn, 0
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
realizarea progresului spiritual, în pătrunderea legilor perfecte ale naturii. [...] Pictorul acordă o importanță deosebită luminii ca element simbolist (sursa principală se află în afara cadrului, domină scena și repartizează lumina în prim plan; surse secundare: cetatea și orizontul)249. Verona tratează simbolist temele de inspirație religioasă, precum cea din În codru sau Iisus și Samariteanca (Ulei pe lemn, 0,495 x 0,611 cm, inventar 2182, semnat în partea dreaptă brun jos), ilustrând întâlnirea dintre Samariteancă și Iisus Hristos într-o atmosferă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
femeia are fața orientată spre noi, așa cum chipul din profil al lui Iisus nu are trăsături descifrabile, se lasă bănuit, ghicit. Există, ce-i drept, un halou fin în jurul capului său menit să devoaleze identitatea celestă a personajului. În spirit simbolist, A.G. Verona evită o rezolvare anecdotică a scenei religioase, nu știm cărui episod îi suntem martori în ciuda speculațiilor pe tema acestui tablou. Asistăm poate la o epifanie, la o unio mistica, sensul secret al acestei întâlniri nu se epuizează, dimpotrivă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la o epifanie, la o unio mistica, sensul secret al acestei întâlniri nu se epuizează, dimpotrivă totul este menit să-l potențeze prin această repliere către interioritate, recomandând discreția, misterul și o atitudine contemplativă. Toate aceste trei trăsături conferă caracterul simbolist acestei picturi. În unele interpretări, Samariteanca trece drept Magdalena, așa cum tabloul poartă uneori un titlu fără nicio specificație suplimentară: În codru. În Ilustrațiunea română, un critic care preferă anonimatul ne oferă o interpretare care prin forța sugestiei și accentele dramatice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unele interpretări, Samariteanca trece drept Magdalena, așa cum tabloul poartă uneori un titlu fără nicio specificație suplimentară: În codru. În Ilustrațiunea română, un critic care preferă anonimatul ne oferă o interpretare care prin forța sugestiei și accentele dramatice reflectă literar sensibilitatea simbolistă care animă tabloul: Scena se desfășoară într-o pădure bogată, în care frunzele tremură în lumina gălbue și mângâietoare a unui soare ostenit, într-o pădure în care toamna a început să-și risipească cu dărnicie aurul ei, pălind frunzele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de sânge și aur. În fund se întrezărește Magdalena apropiindu-se cu un aer de pocăință, de învinsă a vieței, cu o înfățișare de durere mută, de vină care cere iertarea"251. Pictura cu tematică religioasă este mai deschisă sensibilității simboliste, și un alt tablou, Isus potolind valurile, este remarcabil din acest punct de vedere. Verona nu pictează deloc trăsăturile chipurilor celor care se află în barcă, cu toate că doi dintre pescari au chipurile întoarse spre spectator. Iisus este singurul care stă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mare putere de sugestie o conferă lumina ce răzbate printr-o ferestră deschisă în nori de gestul lui Iisus. Marea este luminată în acea zonă, iar câteva raze irizează auratic conturul lui Iisus. Figura lui Christ cu întreaga ei încărcătură simbolistă revine în pictura lui Octav Băncilă, care abordează la rândul său teme religioase. Pictorul îi cunoaște îndeaproape pe maeștrii Lenbach, Kaulbach și Franz von Stück, precum și cercul din jurul revistei Müncheneze Jugend. În După 2000 de ani (1927), Christ este pictat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolic și nicidecum ateu. Poate plânge Dumnezeirea? Artistul a răspuns afirmativ, în sens simbolic: Până și Christ plânge văzând grozăviile din lume. Acesta e rezultatul învățăturilor creștinești după două mii de ani? Homo homini lupus! Ce grozăvie!"252. Avem o abordare simbolistă a religiosului într-o relație simbiotică cu tema socială în Recunoașterea și Înmormântarea (1908) sau în Pribeagul (1910). În aceasta din urmă, ni se înfățișează un țăran contemplativ așezat pe un bolovan, o sapă aflată la îndemână pare să n-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
momentul 1907 temă privilegiată în pictura lui Băncilă). Numai că, aici, nu detaliul realist este important, ci tensiunea care derivă din gest deplasare de accente, sesizată și de Anton Coman (Petru Comarnescu), ca inadecvare între teme și procedee, specifică picturii simboliste. În Recunoașterea (1908), trupurile celor uciși apar ca variațiuni ale răstignirii Mântuitorului, repetiția posturii creând o pondere dramatică extraordinară, dar și o concentrare asupra unui sens general al morții și sacrificiului. Pictura lui Băncilă se află la confluența dintre expresionism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
într-o dublă dimensiune, naționalist-martirologică și în perspectiva unui "eroism al reflecției" ("héroïsme de la pensée") (Rodolphe Rapetti). Multe din reprezentările poetului sunt în relație directă cu tema geniului, în cultura română ea se fixează pe această figură tutelară a orfismului simbolist sub specia desemnată de Paul Verlaine cu titlul de poet maudit 253. Traseul destinal al poetului era în consonanță atât cu poezia sa militantă, cât și cu aceea de reflecție filozofică, ambele reflectând o amărăciune funciară, un pesimism, sau cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
consemnate de contemporani mai tineri sau mai vârstnici ca întâlniri emblematice, învăluite în mister. Moartea degradantă, nebunia care-l condamnă la o stare deplorabilă și abandonarea sa într-un sanatoriu configurează tiparul unei martirologii a artistului excepțional, martirologie de factură simbolistă. În aprilie 1883, apare la Viena poemul "Luceafărul", care-l va consacra pe Eminescu drept marele poet romantic și care, ulterior, va fi socotit printre operele fundamentale nu doar ale literaturii române, dar și ale spiritualității românești. Majoritatea reprezentărilor poetului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu avea să se realizeze, apare în consemnările unor critici, consemnări uneori ironice în cazul lui Tudor Arghezi. "Sculptorul vrea să ridice un monument lui Eminescu, pe cont propriu ... și al publicului benevol (...)263. Sculptorul urma să surprindă într-o simbolistă încercare de sinteză trei vârste emblematice: adolescența, maturitatea și agonia, unde masca mortuară urma să joace un rol esențial. În tripticul nerealizat putem recupera cele trei ipostaze reprezentative care vor fi actualizate de diverșii artiști. Sensibilitatea rodiniană a sculptorului îl
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]