1,724 matches
-
regresia și este rezultanta terifiantă a pierderii de repere, a exploziei sau a divizării sinelui. Este sinonimă cu confuzia, la extremă cu nebunia. Este, prin urmare, ceea ce amenință individul care se rătăcește pe drumuri greșite. Vezi Prăpastie. Distrugere, a distruge Simbolistica distrugerii (a surpărilor sau năruirilor), oricât de evidentă ar fi, depinde de cine este actor și cine este victima actului distructiv: - a suporta distrugerea înseamnă a trăi cu frica că se năruie tot ce ai realizat, a trăi cu teama
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
sale derivate: botezul aerului, botezul focului) are întotdeauna o valoare inițiatică de pregătire și formare. El face persoana aptă pentru experiență. În vis, botezul indică, prin urmare, evoluția interioară, precum și angajamentul spiritual sau afectiv. Cascadă, torent Cascada și torentul preiau simbolistica universal al apei, dar într-o dimensiune specială de dinamism, de mișcare, de rapiditate, chiar de violență. Indică adesea, o accelerare a evenimentelor. Subiectul este probabil depășit. Lucrurile se desfășoară prea repede pentru el. Pe de altă parte, mișcarea descendentă
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
acestuia o nouă prospețime. Visul poate indica și faptul că subiectul se pregătește să facă un lucru pe care până atunci se angajase să nu îl facă. Picătură Picătura este varianta infimă a apei și are, din această cauză, o simbolistică apropiată de cea a bobului (vezi acest cuvânt). Ea îl invită pe cel ce visează să fie subtil în cuvinte și în fapte. Exprimă și ideea că este nevoie de puține lucruri, de «o picăturăă, pentru ca toată situația să se
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
bine, sau în rău (picătura care umple paharul). În a doua variantă presupune o amenințare și arată că pericolul, oricât de mic ar fi, nu e mai puțin înspăimântător. Lac Suprafața netedă și calmă a lacului este adesea folosită în simbolistică pentru a descrie liniștea spiritului. În vis, imaginea lacului exprimă, prin urmare, o aspirație la calm, la plenitudine interioară. Dar dacă liniștea lacului este brusc amenințată (de o furtună, de exemplu), atunci sunt evocate temerile subiectului. El se teme, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
al zânelor sau spiridușilor, împlinește dorințele. Și atunci poate constitui într-un mesaj pozitiv al inconștientului, indicându-i celui ce visează că este gata să găsească soluția, că dorințele sale au toate șansele de a fi îndeplinite în curând. Izvor Simbolistica izvorului este pe cât de simplă, pe atât de evidentă. În vis, apariția lui îl îndeamnă pe subiect să se lege mai mult de cauze, decât de efecte, să se intereseze de origini, mai mult decât de consecințe. El trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
se referă la evoluția persoanei, la voința sa de a se înălța, de a atinge piscurile. Dar, pe lângă semnificația spirituală, visul exprimă adesea o dorință de ascensiune socială (a urca treaptă cu treaptă). Gradarea este un alt element important în simbolistica scării și a treptelor. Progresia trebuie deci să se facă în etape. Nu este vorba de o ascensiune bruscă, ci de o evoluție gradată și corectă. Scara este în relație și cu măsurarea (scara salariilor, scara Richter). Prin urmare, apariția
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
munca intelectuală (perioada de studii sau examene) sau precizează amprenta de neșters pe care o lasă anumite evenimente trăite în prezent de către subiect. În acest sens, ele precizează că ceea ce se petrece în realitate este important. A auzi, a asculta Simbolistica ascultării a fost în mare parte tratată la Ureche (vezi Corp), organul perceperii auditive. Semnificația zgomotelor variază în funcție de natura lor. Poate fi vorba de cuvinte, de cântece sau de muzică (vezi aceste cuvinte) sau de bâzâieli, scârțâieli sau explozii. În
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
evenimentul care au ecouri permit, prin repetiția lor, sublinierea importanței unui fapt pentru inconștient, care altfel ar fi fost ignorat. Ecoul este deci vocea interioară care informează, alertează, vorbește, interoghează și în cele din urmă lămurește. A intra, a ieși Simbolistica acestor acțiuni se nuanțează în funcție de situație: a intra înseamnă a lua în posesie, a se angaja, a se investi; a ieși reprezintă atitudinile contrare: dezangajarea și dezinvestirea. Astfel, dacă intră sau dacă iese dintr-o încăpere sau dintr-un loc
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
fie este restrâns, aglomerat și limitat, caz în care posibilitățile de acțiune sunt sărace și reduse. În plus, prin cele patru puncte cardinale, spațiul stabilește o ordine sacră în modul de organizare a lumii și instituie universalitatea legilor naturale. În simbolistica direcțiilor cardinale: - nordul este asociat cu frigul, deci cu rigoarea și austeritatea; - sudul evocă soarele, destinderea, căldura umană; - estul exprimă ideile de trezire, de naștere, de lumină, soarele care răsare (etimologic: «orientă = a trăi); - vestul reprezintă materializarea, dezvoltarea tehnologică, soarele
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
vestul reprezintă materializarea, dezvoltarea tehnologică, soarele care apune (etimologic: «occidentă = a muri). Busola este instrumentul orientării. Deși sugerează că cel ce visează este pierdut, ea indică și faptul că are mijloacele de a găsi drumul sau de a se regăsi. Simbolistica spațiului se nuanțează și în funcție de sus și jos, de dreapta și stânga. Dreapta, stânga În mod tradițional, dreapta constituie un pol pozitiv, iar stânga un pol negativ. Această idee este profund ancorată în inconștientul colectiv și preluată de numeroase expresii
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
dacă mâna care îl ține îl agită, el permite circularea energiilor și recuperarea suflului creator; sporește astfel posibilitățile ce i se oferă subiectului (un evantai larg); - dacă este ținut nemișcat în fața ochilor, exprimă secretul, misterul, disimularea și se împletește cu simbolistica măștii (vezi acest cuvânt). Dezvăluie o atitudine rezervată, poate chiar o mască de lealitate și de sinceritate. Excremente, deșeuri, gunoaie Excrementele au același simbolism ca și deșeurile, gunoaiele, canalele de scurgere, coșurile de gunoi sau urina. Semnificația este, la acest
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
faciali pot fi contractați voluntar. Astfel, oamenii pot manipula exteriorizările emoțiilor. Dar nu numai controlul expresiilor faciale servește manipulării emoțiilor; volumul, accentul, ritmul vorbirii pot juca același rol. 3. Obiectele fizice. Costumele, podoabele, accesoriile vestimentare pot produce sau schimba emoții. Simbolistică culorilor este relevanță. Tristețea se îmbracă în negru, puritatea în alb, furia în roșu etc. 3.4.3. Trăirile emoțiilor. Oamenii își pot schimba trăirile emoționale pe două căi: prin activitatea cognitivă (gândind altfel despre ce simt, redefinind emoțiileă și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
am avut senzația că meniul e un pic sub așteptările sale, dar foamea a învins, iar complimentele pentru cină, care au apărut după al treilea pahar de apă, au fost copleșitoare. Ca orice bărbat, însă, n-a înțeles nimic din simbolistica acelei cine, pe care o pregătisem pentru prima oară în viață cu mâinile mele! Degeaba mă străduisem să rup pâinea în bucăți cât mai egale, exact ca la restaurant, degeaba îmi dedicasem trei ceasuri aranjării mesei, degeaba tot efortul. După cum
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
te absolvă de astfel de mizerii. Amenajînd un mormînt, te faci că nu-ți pasă că, din nefericire, nu ți-a fost dat să ai copii. Și apoi, luciul rece al marmurei tombale nu proiectează o imagine pertinentă într-o simbolistică a ratării. Ștefan: Atunci despre ce e vorba? Ilie: (după o pauză, rar, grav și chibzuit) Mă tot gîndesc la un cavou. Ștefan: (izbucnind în rîs) Dom' le m-ai dat gata! Mă, dacă-mi spuneai că vrei să-ți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dintre ființa cosmică și ființa umană devine el însuși ființare prin rit. Diversitatea termenilor specifici casei din Bucovina-temelie, stâlp, schelet, cunună, capriori, coamă, ursoaică 52 creează un complex semantic universal care dă naștere, la rândul său, unei lumi, printr-o simbolistică a obiectualului: moneda (banul), așezată la temelia casei reprezintă pecetea divinului 53 asupra creației umane, cocoșul, simbol solar 54, prin jertfa sa, eternizează năzuința omului, bradul, așezat ca struț, o dată ce casa este ridicată, vestește bucuria împlinirii. Intrarea în casă nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
prevăzut, la unele construcții, cu "un șurț" la capete) sau "în patru ape" era construit astfel pentru "a se scurge apele de la ploaie". 57 Acoperișul "în patru ape" se înscrie într-o tipologie arhaică a casei care corespundea, la început, simbolisticii pătratului. 58 La casele huțule, "apa" din spatele casei cobora până la pământ pentru scurgerea mai ușoară a precipitațiilor. 59 Pe "apa" din față se lăsau niște "ferestruici", numite "cahle" sau "fumare" care foloseau la evacuarea fumului din pod. 60 Gospodăria țărănească
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a schemei ascensionale" (Gilbert Durand), aerul se asociază stihiei pure și purificatoare, mișcării permanente, vitezei (iute ca vântul), suflului vieții, înălțimilor cerului, luminii astrale, libertății, principiului masculin, activ și fecundator.161 În mitologia românească, arhetipul aer își are corespondența în simbolistica "vântului". Sinonim cu suflul divin, cu spiritul lui Dumnezeu (Ruah) care umbla pe deasupra apelor, întrupare a Verbului cosmic, vântul este un intermediar între cer și pământ. Ca și celelalte elemente-arhetip, vântul este dual, "simbol al mișcării, vitezei, dinamismului, asociat păsării
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
gură-o cuvântat: / O, voi, junghiuri mari, / De capul răilor mari / Să rămâneți / Și să vă pierdeți! / N. să fie curat / Și luminat, / Ca de Maica Domnului lăsat!" 257. b. Nunta Ceremonialul nupțial înfățișează, aproape în toate momentele desfășurării, o simbolistică a legăturilor prin roadele pământului: grâul, sarea, cânepa, inul. Astfel, când are loc "încredințarea" ("așezarea", "legătura" sau "logodna"), în Bucovina, cel mai bătrân dintre cei mai "cu vază" dintre oaspeți ascunde inelele tinerilor într-un blid cu grâu, "și anume
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Că maica ție ți-a da/ Două mere, / Două pere, / Două țâțe mugurele / Și maica ție ți-o da / Măturiță de d-aur / Să mături cerul de nori / Și pământul de neguri. / Și cheile raiului / Din fundul paharului."134 Această simbolistică a mărului apare și în colindele bucovinene: "La portița raiului / Șede Maica Domnului / C-un fiuț micuț în brațe: / Taci, fiuțule, nu plânge, / Că maica ți-a aduce / Două mere, două pere, / Toate patru aurele, / Și cheița de la rai / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sânuri. / Luna-n drum le-o stat, / Mândru i-o-ntrebat: Cine vi le-o dat? / Noi le-am căpătat / De la sfântul soare / Cu mare rugare."136 Fețele existențiale ale timpului, ilustrând moartea și învierea, sunt reprezentate în colindă printr-o adevărată simbolistică a "furtului", ca figurare a lumii căzute, de la solstițiul de iarnă; se poate observa mai întâi, raptul cunoașterii binelui și răului, dar și al misterului divin, cunoașterea fiind ipostaziată de măr: " La mărul lui Dumnezeu, / Florile dalbe, / Nu știu ce s-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Toate-n rai că le-a lăsa, / Și raiul a rămânea / Rai frumos și luminos / Ca și fața lui Hristos! / Să fii, gazdă, veseloasă / Și voioasă / Ca vara, / Ca primăvara / Și ca toamna cea bogată, / Cu de toate-ndestulată!"138 În simbolistica universală, mărul a fost considerat un fruct al cunoașterii și al libertății, mărturie stând dispunerea interioară a sâmburilor, sub formă de stea cu cinci colțuri. Steaua cu cinci colțuri este un simbol al microcosmosului uman, în timp ce steaua cu șase colțuri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Pasăre-oracol, despre care se spune că duce și aduce cucul în spate, este barza, prevestitoare și ea a primăverii, dar și simbol al timpului, al norocului și al ursitei. Alături de păsările care simbolizează timpul cosmic, există, în mentalitatea arhaică, o simbolistică a timpului terestru, reprezentată de prezența păsărilor domestice, statornice. Astfel, timpul satului tradițional era împărțit după "cântatul cocoșului": miezul nopții, la primul cântat, trei ore înainte de ziuă, la al doilea cântat, iar crăpatul de ziuă, când cântă mai des, când
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lut și făcea și Domnul Christos cu dânșii. A lor nu zburau, rămâneau de lut, dar a Domnului Christos îndată cum le făcea zburau."255 În mitologia românească, fiecare pasăre își are propriul destin, tâlcuit în legende și a căror simbolistică influențează viața de zi cu zi a țăranului, fiind "ținută" cu strășnicie. Dintre păsările de casă cu cea mai mare încărcătură de semnificații sunt găina și cocoșul, găina călăuzind momentele semnificative ale vieții, în plan uman, iar cocoșul, ca reprezentant
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu-i șfară / Ca străinătatea-n țară. / Și tot mă întreabă cucul, / De ce nu am glas ca dânsul. Cum să am glas de cuc, / Dacă plâng până mă culc? / Cum să am glas de om, / Dacă plâng până adorm?"310 Simbolistica antinomică a cucului, ca încarnare a binelui și a răului, este prezentată într-un "bocet de zori" în care suferința despărțirii este ilustrată de ipostazele antinomice ale cântatului: "...C-astă vară ce-a trecut, / Rău m-a mai cântat un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
durea capul să iasă la drum, că va veni popa să-i facă agheasmă, să-i treacă. De aceea iese șerpele la drum, iară omul merge cu măciuca de-i dă în cap și-l omoară."349 În mitologia românească simbolistica șarpelui se încadrează între două sărbători ritualice, Alexiile și Ziua Crucii. Ivirea șerpilor primăvara era întâmpinată de omul tradițional, printr-un ritual al interdicțiilor "rostirii" și printr-un complex de îndeletniciri magice: În ziua de Sfântul Alexi, omul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]