2,705 matches
-
imensă pe care stau - imagine splendidă a lipsei americane de rigiditate - sute de spectatori așezați pe scaune pliante sau pături dar la fel de atenți ca cei din sala propriu-zisă. Departe de a fi doar o vitrină pentru multiple forme artistice - concerte simfonice, muzică de cameră, operă, balet -, Tanglewood este în primul rând un centru de educație. Muzicieni din întreaga lume și-au făcut o parte a uceniciei la Tanglewood Musical Center (TMC). Numeroși șefi de partidă ai marilor orchestre americane au absolvit
Festivaluri în Noua Anglie - Tradiție și schimbări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5920_a_7245]
-
îndrumarea membrilor orchestrei din Boston și a altor artiști invitați să ofere clase de măiestrie. Pentru studenți este o perioadă de educație intensă ce include un rol activ în programele cu public ale festivalului. Nu este vorba doar de concerte simfonice, ci și de recitaluri sau seri de muzică camerală, de un rol activ în cadrul săptămânii pe care Tanglewood o dedică muzicii contemporane. Tanglewood 2010 s-a desfășurat în absența actualului lider artistic al festivalului și al orchestrei din Boston - James
Festivaluri în Noua Anglie - Tradiție și schimbări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5920_a_7245]
-
miraculoasă, născută din entuziasmul unor învățăcei puși în fața unui maestru pe care vor să-l impresioneze. Dacă reședința de vară a orchestrei din Boston este la Tanglewood, Philadelphia Orchestra oferă, la rândul ei, în fiecare august, trei săptămâni de concerte simfonice la Saratoga Performing Arts Center, pe malul Hudson-ului. Programul este mai puțin „serios”, ocolind experimente și muzică contemporană în favoarea unor lucrări arhicunoscute, virând spre divertisment, corespunzând unui anume gen de public venit aici pentru băi termale și faimoase curse de
Festivaluri în Noua Anglie - Tradiție și schimbări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5920_a_7245]
-
și variată. O manifestare de tradiție, exclusiv dedicată muzicii de cameră, are loc în Connecticut, într-un loc cu nume predestinat, „Music Mountain”... Festivalul de la Caramoor, nu departe de New York, cu un program ce îmbină concerte camerale, operă și muzică simfonică a împlinit 65 de ani. La Bard College, „Summerscape”, sub egida lui Leon Botstein, dedică anual mai multe sfârșituri de săptămână unui singur compozitor. În 2010, acesta a fost Alban Berg. Anul viitor va fi rândul creației lui Sibelius... Spectatori
Festivaluri în Noua Anglie - Tradiție și schimbări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5920_a_7245]
-
se exprimă prin sunet și timp. În eseul „Despre spiritual în artă" (1911), el și-a discutat lucrările în termeni muzicali împărțindu-le în două grupuri: „melodice" - conținând doar simple forme geometrice care crează o senzație generală de mișcare -și „simfonice" - în care există o formă principală, evidentă sau doar ascunsă, căreia îi sunt subordonate altele cu care interacționează. Kandinsky a avut toată viața o mare considerație pentru opera lui Wagner, față de conceptul de „Gesamtkunstwerk", pe care a încercat să-l
Kandinsky la Muzeul Guggenheim by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6217_a_7542]
-
m-a uluit și tulburat. Le-nșir frumos pentru a vă spune că publicul a fost supus unui trata-ment-șoc pentru suflet și totuși pe noi ne-au primit regește. Și mă-ntorc la Pyram and Thisbe for you, această construcție simfonică care tratează lenea noastră egoistă atât de omenească și stupidă cu un preaplin de simțire euforică. Spectacolul lui Dabija vorbește despre demnitatea nicicând trădată a ființei ce trudește-n teatru - actorul, dar și muncitorul. Și când e vorba despre asta
Cu Pyram în turneu by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/6249_a_7574]
-
70, stațiunea era frecventată de mai multe categorii de oameni: elevi și studenți, oameni trecuți de 35 de ani și persoane de vârsta a treia. De asemenea, nu mic era și numărul vedetelor - poeți, prozatori, pictori, muzicieni, compozitori de muzică simfonică sau actori. Printre aceștia se numărau și Johnny Răducanu, Irina Petrescu, Virgil Ogășanu, Mircea Florian. Ei alegeau acest loc pentru că era liniștit, plaja era vastă și aproape pustie, iar mediul foarte prietenos. 2 Mai era o destinație excelentă pentru oamenii
Refugiu monden în comunism. Unde se ascundeau vedetele din România () [Corola-journal/Journalistic/62556_a_63881]
-
vacanță la 2 Mai. ”... impunea numărul mare de prezențe mondene sau publice. De la poeți și prozatori consacrați la redactori care apăreau pe ecranele singurului post de televiziune existent pe atunci. Însă erau și pictori și muzicieni, de la compozitori de muzică simfonică la Johnny Răducanu. Mi s-a întâmplat, în mica piață din centrul 2 Mai-ului, să cumpăr fructe de pe aceeași tarabă cu Irina Petrescu și Virgil Ogășanu, care se comportau cât se poate de natural și nu trăgeau cu ochiul
Refugiu monden în comunism. Unde se ascundeau vedetele din România () [Corola-journal/Journalistic/62556_a_63881]
-
susținut un concert la Royal Albert Hall, alături de Orchestra Filarmonicii Regale din Londra. Alexandra Dăriescu, născută la Iași, și-a început cariera artistică la vârsta de 7 ani, iar la 9 ani a concertat pentru prima oară alături de o orchestră simfonică. Și-a continuat studiile în România și apoi în Marea Britanie, beneficiind de o bursă integrală de studii. În anul 2012 a lansat albumul de debut căruia BBC Music Magazine i-a acordat 4 stele, iar Manchester Evening News l-a
Pianista Alexandra Dariescu, câștigătoarea premiului "Women of the Future" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/62021_a_63346]
-
bani”; și „pas d’ argent, pas de chanteurs, n-ai bani, n-ai cânțăreți”9. Mergând pe calea deschisă de întâiul nostru cronicar muzical, Nicolae Filimon, Caragiale își publică impresiile stârnite de primele concerte prezentate la Ateneul Român de orchestra simfonică din București, sub bagheta dirijorului Peters. Cu câțiva ani mai înainte, Wachmann, directorul Conservatorului de Muzică din București, înjghebase o orchestră, înfruntând mari greutăți și a oferit „audițiuni clasice de mare orchestră”, trezind „la un public prea primitiv, interes intelectual
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
toată puterea cuvântului”, dovedind „pricepere și gust”; deși avea o orchestră mică, a ajuns la rezultate remarcabile prin valoarea instrumentiștilor. Chiar dacă nu stăpânea nici teoria muzicii, nici terminologia criticii muzicale, Caragiale se dovedește a fi un bun cunoscător al muzicii simfonice. Atent la interpretare și sub impresiile trăite la primul concert, el dezvăluie relația dintre compoziția care îi este foarte familiară și transpunerea ei orchestrală: „Uvertura la Mignon a fost dusă cu multă mișcare tinerească și zveltă, ceea ce a făcut pe
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
ale lui Wagner - s-a stins toată iluminația feerică: a răsărit soarele, soarele însuși - Mozart!”13. În prima parte a programului ascultase uvertura la Secretului lui Smetana, concertul pentru vioară al lui Paganini, interpretat de Hartzer, „un excelent violonist”, poemul simfonic Duhul apelor al lui Dvorak și o secvență din muzica lui Wagner. Caragiale insistă asupra bucuriei stârnite de strălucirile muzicii mozartiene, care sunt atât de puternice, încât trebuie să-ți acoperi ochii: „o emoțiune mai înaltă decât aceea ce ne-
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
ridică mâna la arcul sprâncenelor, sub pornirea unei voluptăți sufletești care aproape doare; iată ce legănare a capului și ce zâmbet lăcrimos și extatic de duioasă mulțumire ca pentru o binefacere ce-i vine din generozitatea cerului”14. Un concert simfonic de calitate îi apare lui Caragiale ca „o vasta paradă triumfală, un carnaval monstru cu nenumărate cortejuri de gândiri și patimi costumate în atribute sclipitoare, perindându-se sub o colosală ploaie vertiginoasă de scântei colorate”. În anii de ședere în
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
Rosetti, Șerban Cioculescu, Liviu Călin, Editura pentru Literatură,1965, p. 33. 4. Ibidem, p. 36. 5. Ibidem, p. 50. 6. Ibidem, p. 150. 7. Muzica, Ibidem, p. 188. 8. Ibidem, p. 189. 9. Opera națională, idem, p. 247. 10. Concertul simfonic Peters, p. 273. 11. Ibidem, p. 269. 12 Concertul simfonic Peters, idem, p. 274. 13. Idem, p. 276. 14. Al doilea concert simfonic Peters, în Opere , vol. 4, Editura pentru Literatură, 1965, p. 275. 15. Luca I. Caragiale, Amintiri despre
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
33. 4. Ibidem, p. 36. 5. Ibidem, p. 50. 6. Ibidem, p. 150. 7. Muzica, Ibidem, p. 188. 8. Ibidem, p. 189. 9. Opera națională, idem, p. 247. 10. Concertul simfonic Peters, p. 273. 11. Ibidem, p. 269. 12 Concertul simfonic Peters, idem, p. 274. 13. Idem, p. 276. 14. Al doilea concert simfonic Peters, în Opere , vol. 4, Editura pentru Literatură, 1965, p. 275. 15. Luca I. Caragiale, Amintiri despre Caragiale, în vol. Amintiri despre Caragiale, Editura Minerva, 1972, p.
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
7. Muzica, Ibidem, p. 188. 8. Ibidem, p. 189. 9. Opera națională, idem, p. 247. 10. Concertul simfonic Peters, p. 273. 11. Ibidem, p. 269. 12 Concertul simfonic Peters, idem, p. 274. 13. Idem, p. 276. 14. Al doilea concert simfonic Peters, în Opere , vol. 4, Editura pentru Literatură, 1965, p. 275. 15. Luca I. Caragiale, Amintiri despre Caragiale, în vol. Amintiri despre Caragiale, Editura Minerva, 1972, p. 46. 16. Cella Delavrancea, Câteva amintiri despre Caragiale, idem, p. 60. 17. Ibidem
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
oferă de toate pentru toți. Este o cu totul altă concepție decât cea care a stăruit chiar și cu un deceniu în urmă. Sigur, nu trebuie să audiem tot. Trebuie să alegem. Asta să fie marea problemă! Avem de unde. Concerte simfonice și camerale, seri de operă și de balet, muzică din lumea cea largă, muzică cu caracter de divertisment mai mult sau mai puțin sofisticat. Ce au toate acestea din urmă cu personalitatea marelui Enescu? Să o recunoaștem, față de seceta, față de
A început o nouă ediție a Festivalului „George Enescu” by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5288_a_6613]
-
La fel se întâmplă și cu producțiile multiple franco-spaniole de balet, momentele de spectacol în concert prilejuite de seria „World Music”, programul Companiei bucureștene de balet, momente pe care, desigur, le vom urmări cu interes. Concerte camerale de după-amiază, concerte simfonice de seară grupate în ciclul „Mari orchestre ale lumii”, cele „în nocturnă”, oferite sub genericul „Concertele de la miezul nopții”, apoi concertele de muzică actuală și contemporană, românească și universală... formează florilegii de sporită atracțiozitate. Firește, spectacolul muzical-artistic de special interes
A început o nouă ediție a Festivalului „George Enescu” by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5288_a_6613]
-
miezul nopții”, apoi concertele de muzică actuală și contemporană, românească și universală... formează florilegii de sporită atracțiozitate. Firește, spectacolul muzical-artistic de special interes este reprezentat de „marile orchestre ale lumii”. Termenul este foarte elastic. Totuși, printre primele cincisprezece-douăzeci de colective simfonice se situează doar câteva, prezente, spre bucuria noastră, și la București; mă refer la London Symphony Orchestra, la Wiener Philharmoniker, la Orchestra Simfonică a Teatrului Mariinski din Petersburg, la Israel Philharmonic, la „Orchestra dell’Accademia Nazionale di Santa Cecilia” din
A început o nouă ediție a Festivalului „George Enescu” by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5288_a_6613]
-
este reprezentat de „marile orchestre ale lumii”. Termenul este foarte elastic. Totuși, printre primele cincisprezece-douăzeci de colective simfonice se situează doar câteva, prezente, spre bucuria noastră, și la București; mă refer la London Symphony Orchestra, la Wiener Philharmoniker, la Orchestra Simfonică a Teatrului Mariinski din Petersburg, la Israel Philharmonic, la „Orchestra dell’Accademia Nazionale di Santa Cecilia” din Roma, la Orchestre National de France; li se alătură un ansamblu de specială factură cum este „Orchestra of the Age of Enlightenment”, de
A început o nouă ediție a Festivalului „George Enescu” by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5288_a_6613]
-
sunt ansamblul de la „Saint Martin in the Fields”, Kremerata Baltica, formații conduse de mari personalități ale artei dirijorale, muzicieni aflați în top-ul circulației actuale, artiști cum sunt Valery Gergiev, Zubin Mehta, Gidon Kremer... Vom urmări cu special interes Orchestra Simfonică „Gulbenkian”, condusă de Lawrence Foster, Capela de Stat din Berlin condusă de Daniel Barenboim, Filarmonica Regală din Liverpool condusă de Vasily Petrenko, ultimele două ansambluri aflate pentru prima oară în programele Festivalului enescian. În această perioadă în care lumea muzicală
A început o nouă ediție a Festivalului „George Enescu” by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5288_a_6613]
-
la Brașov, în acest an și la Sibiu, în sfârșitul de iulie, de asemenea în aceste săptămâni, Enescu a fost evocat în cadrul relativ intim al unor concerte prilejuite de ziua de 19 august, de naștere a maestrului. Momente camerale și simfonice oferite de cele două orchestre de tineret, Orchestra „Simfonietta” condusă de Horia Andreescu, Orchestra Română de Tineret condusă de Cristian Mandeal, concerte susținute de tineri muzicieni performeri, de maeștrii acestora, au adus bucurie sutelor de melomani, oaspeți sosiți din țară
Enescu revine la Sinaia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5307_a_6632]
-
a fi salutare. Sub conducerea maeștrilor Horia Andreescu și Cristian Mandeal au fost susținute veritabile laboratoare de lucru, repetiții și concerte menite - pe de-o parte - constituirii organismului orchestral și - pe de alta - realizării în concert a unor opus-uri simfonice utile definirii culturii profesionale a membrilor celor două ansambluri. Ceaikovski și Dvorak, apoi Enescu, Beethoven, Stravinski, Ravel, lucrări urmate de momente savuroase, oferite la cererea insistentă a publicului, miniaturi orchestrale semnate de Johann Strauss, Jean Sibelius, Grigoraș Dinicu, au definit
Enescu revine la Sinaia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5307_a_6632]
-
locului, într-o schiță a lui Capek, înregistrează, tot mai derutat, depozițiile năucitor de neasemănătoare ale martorilor oculari. Privind aceeași banală întâmplare, oamenii spun povești de o varietate care celebrează încă o dată diferența, diversitatea, excepția. Enciclopediile personale rezultă extrem de rar simfonic, rezultanta le e hărțuită din toate părțile. Că Istoria înregistrează cu precădere confruntări și tensiuni nu mai e decât în firea lucrurilor. Drumul spre Adevărul cel mare și unic (cenușiu, mut, placid) e pardosit, definitiv și implacabil, cu puzderie de
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
fi publicul bucureștean de concert. Canicula excesivă, vremea ploioasă a sfârșitului de iunie, ne derutează pe unii dintre noi. Săli arhipline, săli pe jumătate goale... în funcție de vremea de-afară; mai puțin de muzică. Așa să fie, oare? Ultimele două concerte simfonice ale Filarmonicii bucureștene s-au bucurat de o asistență pe cât de numeroasă pe atât de entuziastă. Sub bagheta dirijorului Christian Badea s-a cântat muzică de Verdi, de Mussorgski, Ceaikovski, Rahmaninov, muzică pe care publicul nostru o cunoaște, o iubește
La București, concertele finalului de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5386_a_6711]