2,521 matches
-
de note filologice și istorico-literare destinate să îl ajute pe cititor în situarea operei lui Cervantes în viață literară, culturală și socială din Spania. Hispanistul este și autorul unor studii de folclor comparat, în care caută, cu prudență, analogii și similitudini între literatura populară română și cea spaniolă. Lecturi romanice (1939) adună o parte din contribuțiile apărute în diverse periodice despre literaturile spaniolă, franceza, catalana, italiană, portugheză. Lucrarea Gramatică spaniolă (1942) este precedată, în 1941, de antologia didactica Páginas escogidas de
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
Moréas, Rodenbach, Maeterlinck, Henri de Régnier, Albert Samain, Oscar Wilde, Valéry, valorificați mai mult în latura exterioară, iar dintre români îndeosebi Macedonski și D. Anghel. Se pot identifica și reminiscențe romantice franceze (Hugo, Alfred de Vigny), corespondențe cu Francis Jammes, similitudini cu Duiliu Zamfirescu, și indicațiile de izvoare s-ar putea înmulți. E vorba - menționează chiar autorul - de „influențe multiple, variate, disperate” și - se poate adăuga - neasimilate, multe din ele neasimilabile, unele fiind refuzate de „firea adâncă” a poetului. O cercetare
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
de factură polițistă, autorul păstrând un timp indecizia asupra genului de literatură pe care intenționează să îl abordeze. Curând ciudatul caz pe care protagonista trebuie să îl elucideze - crimă sau sinucidere - se transformă într-o adevărată problemă de autognoză, fiindcă similitudinile cu propria-i viață sunt atât de flagrante, încât la un moment dat se creează impresia bizară că procuroarea își anchetează propriul caz. În nuvelele din Lumină și piatră (1972), intenția autorului se concentrează asupra unor trăiri limită, ocolind cotidianul
RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
introduce pagini de comentariu cvasipublicistic în toate romanele sale. Ileana Lupului (1934) și Banul... ochiul dracului (1941) fac parte dintr-o categorie diferită: sunt „romane țărănești”, în care se înfruntă pasiuni, într-o oarecare asemănare cu Ion de Liviu Rebreanu. Similitudinea e însă numai de subiect: erotismul și patima averii se profilează pe fundalul declinului boierimii vechi, ceea ce înlesnește ascensiunea ciocoimii și proliferarea parvenitismului. Ambele scrieri conservă unele trăsături ale sămănătorismului, au, totuși, o tentă de realism critic și, prin subiectul
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
sunt discutate metodic motivele și procedeele retorice folosite. Se urmărește, în principal, motivul visului și se afirmă că la cei doi ar putea fi aflată chiar o „poetică a oniricului”. În interiorul acesteia, M. I. analizează temeinic universurile lirice, stabilind numeroase similitudini la nivelul caracterelor spațiale și temporale, al obiectelor onirice (cartea, tabloul, dublul ș.a.). În explorarea textului liric se au în vedere, prudent, diferențele dintre două sisteme deosebite de limbaj poetic. Figurile retorice călăuzesc alăturările, întregite de asemănările din domeniul speciilor
MURESANU IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
etimologic, ca fecunditate și abundență) spirituală, trecând prin câteva „puncte de sprijin pentru suflet”. Titlul Coenaesthesicon face trimitere la sinteza lumii sub semnul esteticului, jocul livresc al etimoanelor grecești continuând în Aionios, care sugerează eternitatea. Titlul altei cărți, Eudaimonia, are similitudini cu grecescul eudaimon („norocos”), culegerea cuprinzând poeme ce invocă personaje ale Antichității greco-latine în poemele Către Aurora, Către Tais. Poetul tinde spre cunoaștere metafizică, cultivând tragicul existenței perceput în note expresioniste. El creează o geografie spirituală, lipsită însă de coerență
NEAGOE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
1974) - „Maiorescu rămâne [...] un reper fundamental, iar atitudinea față de el, un test” - sau obstinația autorului de a șterge orice urmă de pată de pe statuia maestrului, „cazul” Titu Maiorescu fiind singurul asupra căruia criticul stăruie în Sub zodia proletcultismului, ci și similitudinea programatică dintre scrierile lui N. și cele ale mentorului junimist. Astfel, Între Scylla și Charybda cuprinde o substanțială Introducere la poezia actuală, în fond un pandant peste un secol, o „cercetare critică” a poeziei române din jurul anului 1967. Aprecierile valorice
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
dintre semeni - de la prietenia directă și o anume înțelegere comună a literaturii, până la, pur și simplu, afinitatea spirituală”. Într-un editorial cu titlul reluat ulterior ca generic, Dinastia Caragiale, sunt avansate alte considerații care încearcă o definire a n.: „Căutăm similitudini între coordonatele noastre interioare și direcțiile de structură ale timpului și locului în care trăim, adică vrem să aflăm ce anume ni se potrivește și poate fi generator de autenticitate literară în dialogul nostru cu lumea. În mod fatal, nu
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
înfățișează „câteva noțiuni fundamentale ce caracterizează sistemul de reprezentări propriu modului de gândire tradițional, și anume pe acelea legate de personajele demonice”. E o abordare comparatistă, în care au pondere mitologia română și cea slavă, cercetătoarea fiind preocupată să releve similitudini între anumite componente ale unor culturi. Examenul critic este restrâns la mitologia inferioară, adică la demonologie, mai precis la imaginile legate de personajele demonice. Autoarea nu caută neapărat specificități, pentru că, preluând o opinie a lui Ovidiu Papadima, știe că „nu
OLTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
sunt soluții alternative la această problemă. Unele mutații pot fi bune (adaptative), altele proaste (neadaptative). Problema respectivei specii este rezolvată prin amplificarea unei mutații adaptative. Din multiplele posibilități este selectată și promovată o schimbare care duce la adaptare. Dincolo de această similitudine, situațiile sunt foarte diferite. În cazul speciei biologice nu avem însă în nici un sens un proces decizional. Membrii speciei nu formulează mutațiile alternative, nu le examinează cognitiv și nici nu optează pentru una sau alta. Să luăm un alt caz
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
distinge de celelalte două abordări atât prin fundamentul său epistemologic și prin respingerea cunoștințelor științifice demonstrate deja, cât și la nivelul modelului teoretic de referință, al anamnezei și al evaluării. In ceea ce privește schema explicativă și conceperea tratamentului, constatăm unele similitudini cu modelul medical. Cei mai mulți dintre clinicieni se referă, mai mult sau mai puțin explicit, la una sau alta dintre aceste trei importante abordări diagnostice, ceea ce nu înseamnă, totuși, că adoptă în mod sistematic și exclusiv toate caracteristicile acestora. In fața
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a ceea ce este sau ar putea fi. Unii s-ar putea teme că această abordare nu reușește să surprindă importanța cazului singular, inclusiv a momentului unic în care trăim. Dar cazul individual are sens numai în context și numai în raport cu similitudinile și diferențele sale față de alte cazuri înrudite din lume. Unii s-ar putea preocupa de faptul că științele sociale ar putea fi o găselniță academică modernă sau o invenție a Occidentului, sau că acestea s-ar putea afla în contradicție
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
implicită" Am întâlnit foarte multe studii care susțin că ar fi comparative, dar care, de fapt, nu sunt. Autorul a selectat un număr mare de cazuri interesante, le-a descris în detaliu și a tras anumite concluzii interpretative cu privire la unele similitudini, sau diferențe. De exemplu, un astfel de studiu ar putea lua în discuție politicile de mediu mai întâi din Suedia, apoi din Marea Britanie și, în final, din Statele Unite. Acesta ar putea lua în discuție strategiile de a păstra puterea, folosite
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
privată de colectare a gunoiului, în timp ce Orașul B își păstrează serviciile publice, implică existența probabilă a unor diferențe esențiale între ele. Există un număr infinit de criterii de comparație posibile și, implicit, o probabilitate foarte înaltă că nu vom găsi similitudini perfecte la nivelul observațiilor. Soluția vine din partea teoriei și modelării riguroase. La fel ca și în cazul cvasi-experimentelor, nu putem controla totul. Sarcina modelatorului este tocmai aceea de a anticipa variabilele potențiale principale generatoare de compuși, pe baza studierii literaturii
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
abordărilor în sistemele „cel-mai-asemănător” și „cel-mai-diferit” din cercetarea comparativă. Din punctul meu de vedere nu există avantaje teoretice în nici unul dintre cazuri. Diferența este într-o oarecare măsură mai ușor de găsit, dar aproape la fel de greu de stabilit ca și similitudinea. Inferența din metoda sistemului „cel-mai-diferit” este puțin mai ezitantă decât din sistemul „cel-mai-asemănător”, datorită cerințelor suplimentare de a nega covariația dintre variabilele de control și independență. Decizia privind care abordare comparativă să fie aplicată, „cea-mai-asemănătoare” sau „cea-mai-diferită”, trebuie să fie
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
a se exagera importanța unei observații singulare, atât la confirmarea, cât și la infirmarea unei ipoteze propuse. În concluzie, alături de selectarea unei perechi potrivite dintre observații, de decizia privind care anume variabilă merită să fie controlată, de determinarea semnificației unei similitudini sau/și diferențe suficiente, comparația calitativă ca metodă de producere a unui test cu rezultate sigure se bazează în mare măsură pe înțelepciunea și inteligența cercetătorului, primind doar puțin ajutor din partea regulilor formale ale științelor sociale. Absența statisticilor inferențiale din
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
apare niciodată complet singular. După cum am văzut, nu poate exista o examinare extensivă satisfăcătoare care să nu facă uz de categorii analitice și comparații, chiar dacă acest lucru are loc în mod implicit în text. Limba însăși impune anumite distincții șidiscriminări, similitudini și diferențe asupra subiectului descris. Acest fapt ne sugerează că studiile de caz pot avea un rol în testarea științifică, dar numai în situația în care sunt configurate riguros. Aparenta ușurință cu care se poate efectua un studiu de caz
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
poate fi abordată În termeni asemănători În cele două tipuri de societate, fără ca rezultatele unor astfel de investigații să prezinte mari diferențe. De asemenea, potrivit lui Connor, chiar sistemele de mobilitate socială, specifice celor două tipuri de organizare macrosocială, prezintă mari similitudini. Asemănarea treptată a societăților aparținând unor sisteme politice diferite se explică așadar prin efectul „omogenizator” al sistemelor de Învățământ și cel al culturii marilor companii internaționale, dar și prin factori individuali, și anume prin dezvoltarea unor tipuri de personalități specifice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a Universității din București (1958-1963). Devine cercetător științific la Institutul de Istorie Literară și Folclor al Academiei Române, unde se formează sub îndrumarea lui G. Călinescu. Ca bursier Humboldt al Universității din Bonn (1974-1975), întreprinde cercetări pentru realizarea lucrării Relații și similitudini între revistele literare germane de familie (tip „Gartenlaube”) și presa literară românească din secolul al XIX-lea. De asemenea, face investigații în câteva biblioteci din Germania (îndeosebi în Biblioteca Română din Freiburg im Breisgau și la Berlin) și Austria, unde
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
aparte, stranie, inerentă funcționării mecanismelor inconștiente. Identificând acele mecanisme, oniricii le pun în funcțiune în mod conștient. Principiul acestei poetici nu e spontaneitatea, ci elaborarea lucidă, cu recurgere la artificiu. Respingând dicteul automat al suprarealismului literar, oniricii recunosc existența unor similitudini și afinități între demersul lor și cele ale unor reprezentanți ai picturii suprarealiste (Dalí, De Chirico, Yves Tanguy, Victor Brauner și mai ales Magritte). Năzuința, recunoscută, a tentativei onirice românești din anii ’60-’70 ai secolului al XX-lea a
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
condusă electricitatea. El și-a bazat calculele pe rezultate experimentale care determinau o constantă pentru viteza de propagare a curentului electric. Kirchhoff a remarcat faptul că aceasta viteza este aproximativ echivalentă cu viteza luminii dar semnificația mai profundă a acestei similitudini i-a scăpat. A trecut peste ea că peste o simplă coincidență. Ulterior, James Clerk Maxwell a elaborat o teorie conform căreia lumină făcea parte dintrun spectru electromagnetic mai larg. Cea mai importantă activitate a lui Kirchhoff, desfășurată între 1859
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
vârstă eternă, ființei. Poetul se află într-o continuă jubilație, stare extatică a slăvirii clipei de grație când miracolele vieții, artei și spiritului, ale sacrului se lasă întrezărite sau revelate. Versurile păstrează ecouri din Rilke și din Blaga ori denotă similitudini temperamentale cu V. Voiculescu cel din sonete: „Catapeteasma morții o sprijin pe-un sonet”; „E dură neclintirea rostirii, truda-i sfântă / să-ntruchipezi nefirea-n poezie, / o catedrală unde oricare piatră cântă”; „Eu cred în adevărul nimbat de Poezie”; „Ucid neantul
PAUNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
spre un stadiu al dezvoltării dezirabile. Paradigma regresivității dezvoltării ia ca referință o țintă a dezirabilității sociale și caută să identifice factori și mecanisme sociale ce ar împiedica atingerea respectivei ținte datorită apariției unei stări de regresivitate a sistemului social. Similitudinea acestei abordări cu cea inițiată de proiectul iluminist de știință socială este evidentă. Totuși, este cazul să o relevăm mai departe. O ilustrare a acestei paradigme regresive este teoria lui Daniel Bell, care insistă asupra „contradicțiilor culturale ale capitalismului”, cu
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
aceeași traiectorie. Succesele sau avantajele comparative ale unui model de dezvoltare sunt transformate în criterii de configurare și evaluare pentru societățile considerate a fi în decalaj negativ de dezvoltare. Oricât de pregnante ar fi diferențele, și ele într-adevăr sunt, similitudinile nu sunt nici ele deloc de neglijat atunci când comparăm traiectoriile de dezvoltare ale diverselor societăți pe durate istorice medii și lungi. Astfel se poate distinge între: 1. traiectoria dezvoltării, care indică direcția, tendințele și modurile de configurare a ordinii și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
tranziție poate fi considerată, așa cum spuneam mai înainte, ca profund specifică, necorelată și deci ireductibilă la orice altă tranziție tendențială. Într-adevăr, când avem în vedere procesele tranziției postcomuniste, specificitatea este pregnantă în destule privințe. Totuși, această specificitate nu exclude similitudinile proceselor care-i sunt inerente cu cele ale tranziției tendențiale de tip global; de exemplu, ale celei de la epoca tradițională la epoca modernă sau de la societatea industrială la cea postindustrială. Totuși, accentuarea până la exclusivitate a specificității tranziției postcomuniste ține mai
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]