2,389 matches
-
de lege spusa mea... Te cam învârți în jurul cozii, prietene. Dă-i cu presupusu’! Îi dau. Îi dau, n-avea grijă. Să știi însă că în pesupunerea mea am pornit de la citatul tău, dat din “Iașii vechilor zidiri”; cum că Sinagoga Mare ar fi fost zidită “pe un loc al mănăstirii Aron Vodă”. Asta mă face să presupun că pe acolo s-ar fi putut afla acea enigmatică mănăstire “La Greci”, ridicată de Aron Vodă înaintea mănăstirii Sfântul Nicolae din Țarină
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în această zonă. Alte puncte de interes pentru vizitatorii aflați în vacanță în zona Bârladului mai sunt Casa Cuza, Casa Sturdza, Casa Tuduri, Casa Bulbuc, Casa Silvian, Casa Șuțu, Casa Roșie, Casa Gheorghe Gheorghiu Dej, statuia lui Gheorghe Roșca Codreanu, Sinagoga, precum și Casa memorială Sergent Buhuș Vlad. Pentru iubitorii de natură, în sudul Bârladului există o porțiune cu vegetație mai bogată decât în restul orașului, aici aflându-se Balta Prodana, pe malul căreia există și un motel. Pentru pescari, Bârladul oferă
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
a descoperit o iconografie iudaică, de influență greacă sau orientală, în primele secole ale erei noastre, încălcând interdicția. O Biblie ebraică în imagini, Estera și Mardoheu în benzi desenate? Sugestie sacrilegă, dar pentru care stau mărturie frescele aproape iluzioniste din sinagoga de la Dura-Europos, pe Eufrat (datând din secolul al III-lea, dar se cunosc Biblii manuscrise cu anluminuri din secolul al XIII-lea). Dovadă că a citi și a asculta Tora fără a vedea figuri nu era lucru lesnicios. De altfel
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
III-lea, dar se cunosc Biblii manuscrise cu anluminuri din secolul al XIII-lea). Dovadă că a citi și a asculta Tora fără a vedea figuri nu era lucru lesnicios. De altfel, sulurile sunt adăpostite fizic în zid, în centrul sinagogii, ca garanție a prezenței. Totuși Biblia alătură limpede vederea de păcat. "De aceea, femeia, socotind că rodul pomului e bun de mâncat și plăcut ochilor la vedere..." (Geneza, 3, 6). Eva a dat crezare ochilor, șarpele a fermecat-o și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Savonarola și toți sadomasochiștii vechii proscripții iudeo-creștine scandează brutal: "Libidoul n-o să mă biruie". Vocea, Vederea. Sensul și simțurile. Limbajul vine de la Tatăl, ca și legea: digital, consonantic, distanțat. Dumnezeul abstract al lui Israel, curățat de aparențe, Cuvânt pur. Iar sinagoga cu portaluri gotice va fi o femeie cu ochii legați. Imaginea, mai barbară, ne vine de la Zeița-Mamă: analogică, vocalică, tactilă. Creștinul ajunge la Fiul Omului prin mamă, la Sens prin Vedere. La Logos prin Icoană, dacă preferăm. Yahve se ascunde
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prozaici: când fabricantul de imagini preia inițiativa, în locul comanditarului 74. Profesionalizarea artistului (care se trage din artizan, așa cum scriitorul laic se trage din scribul bisericesc) nu este un criteriu. Nici chiar semnarea operei (semnături s-au găsit și pe lintourile sinagogilor primitive sau pe marginea mozaicurilor evreiești din Palestina de la începutul erei noastre). Criteriul este individualitatea asumată, activă și vorbitoare. Nu grifa sau pecetea, ci luarea cuvântului. Artistul este artizanul care spune "eu". Care livrează publicului, în persoană, nu artificiile meseriei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
3 milioane de etnici germani (octombrie). // Tînărul polonez evreu Herschel Grynzpan îl asasinează pe Eduard von Rath, un înalt ofițer al Ambasadei Germane la Paris; ca măsură punitivă, la Berlin și în alte orașe germane naziștii devastează și dau foc sinagogilor, locuințelor și magazinelor evreiești, unii evrei sînt molestați și chiar uciși, iar 30-40.000 sînt deportați în lagărele de concentrare (Kristallnacht, 9-10 noiembrie). Ordinele fuseseră semnate de (generalii) SS Gruppenführer Reinhard Heydrich și de Gestapo Gruppenführer Heinrich Müller. Este începutul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
enciclopedie medicală monumentală, rămasă în parte, și din care face un compendiu care ajunge curs în școlile superioare de medicină. Filosof și medic, se remarcă mai ales prin remedii, farmacopee și în confruntarea concepțiilor medicale. Este metodic și eclectic. În Sinagogele Medicale (enciclopedia sa medicală) din care a rămas a treia parte, prezintă prin texte pe Apolonios din Pergam, pe Rufus din Ephes, pe Arhigene ș.a. Compendiul (Synopsis) l-a scris pentru fiul său, iar această lucrare a căpătat o largă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
centre ale lumii. O figură aparte face vestitul Maïmonide (1135 - 1204), rabin medic și filosof, enciclopedist cu studii, foarte umblat și învățat, ajuns medic la curtea lui Saladin. Ai lui l-au comparat cu Moise. Creștinii l-au numit „vulturul sinagogii“, medici arabi de seamă au mers să-l cunoască. Exponent al medicinii arabe, evreul Maïmonide este un exemplu al confluenței și interacțiunii medicinii arabe cu cea iudaică, caracteristică sfârșitului de Ev Mediu. El poate fi considerat în egală măsură și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
oamenilor săi decât corupția, așa că acum câteva zile Reichskriminaldirektor numește o echipă specială să facă o anchetă. E un detașament impresionant: Gohrmann, Schild, Jost, Dietz. Vâră-ți nasul În povestea asta și o să reziști mai puțin decât un geam de sinagogă. — Au vreun fir? — Singurul lucru pe care l-am auzit e că ar căuta o fată. Se pare că Pfarr ar fi avut o amantă. Nu se știe numele ei, din păcate. Mai mult, a dispărut. — Vrei să știi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
acestui punct de răscruce, unde realul se scufundă În meandrele literaturii de mistere. În jur, numai ziduri cenușii, roase, crăpate, căptușite de iedere agățătoare până sus, astupând ferestre și uși; abia acum descopăr o biserică destul de mare semănând cu o sinagogă, retrasă În fundul unei curți buruienoase ce pare Închisă sau probabil e frecventată pe ascuns cine știe de ce sectă secretă de mormoni sau adventiști. O descopăr abia acum, deși am trecut pe lângă ea de sute de ori, fără ca să se ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de orice fel de minciună, neîntâlnit În nici o prejudecată, a apărut pe neașteptate Într-o seară, după ce rătăcise pe străzile Înguste din cartierul vechi al orașului portuar, unde se Îngrămădeau case vechi, foste bordeluri și hoteluri ieftine, Învălmășite laolaltă cu sinagogi și biserici dărăpănate, lăsând privirii mereu ascunse curțile adânci. Case rău famate sau famate, În care se Întâlneau intelectuali năpârliți și sclipitori deopotrivă, amestec ciudat de genii și ratați, În serate fără scop, fără sens, doar pentru a Înfierbânta aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
grea de lemn se deschise ușor, deși, după cum arăta, credeam că o să opună rezistență. Mirosul de cărți vechi, de camfor și de varză mă izbi. Nu înțelegeam rostul verzei. De unde stăteam, puteam vedea un coridor îngust ce ducea spre centrul sinagogii. Trecea printre rânduri de bănci, separate cam după o treime de culoar de o perdea purpurie prăfuită. În fiecare vineri seara, sâmbăta și de sărbători era trasă pentru a despărți bărbații de femei. Am pășit pe culoar, am trecut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
eram lângă ușă și se aplecă să îmi spună ceva. Am simțit o aromă puternică de naftalină. Prăjituri de naftalină, le zicea Anne în timp ce mama le scotea din tigaie, pentru că fuseseră păstrate într-un dulap cu naftalină. Stând în acea sinagogă străină, puteam să simt gustul dulce și lipicios al prăjiturilor care mi se topeau în gură. —Sunteți evreu? mă întrebă el. Am continuat să mă uit la tânărul cu înfățișare ciudată. Părul îi stătea ridicat de parcă un curent electric trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de genul ăsta. — Ceva de genul ăsta? Sună de parcă ar fi ceva la ordinea zilei. Nu răspunse. Nici măcar nu se mai întoarse, dar știam după mișcarea regulată a umerilor ei, asemănătoare cu cea făcută de bărbații care se rugau în sinagoga în care intrasem după ce îmi recăpătasem vocea, că plângea din nou. Nu era corect. Lucrul acela nu era la ordinea zilei. Noi nu ne certam niciodată. În seara următoare, când mă întorceam de la birou, m-am oprit în drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ce făceam acolo, căutându-mi un loc de parcare pe o stradă cu băltoace, într-un cartier cam vechi, care, după atâția ani de la război, mirosea a paranoia. Soarele zorilor alunga orice umbră și scotea în relief fiecare ușă ferecată. Sinagoga din piatră stătea ca un bătrân cocoșat care întorsese spatele lumii. Am împins ușa și am intrat. Aerul rece și umed încă mirosea a mâncare râncedă și a ceva la fel de neplăcut, dar mai puțin concret. Dacă aș fi fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
te ții că nu ești evreu. — Cum de ai știut? — Ultima dată când ai venit, m-am uitat la tine când ai plecat. Ai număr de Jersey la mașină. Nu treci dintr-un stat în altul ca să te duci la sinagogă, doar dacă nu ai ceva de ascuns. Din câte îmi dau seama, nu mai poți suporta să te tot ascunzi și vii aici. Nu mă ascund. Am făcut o alegere. Mi-am construit o viață nouă. —Mazel tov. Deci, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sau de a mă da drept cineva legat de povestea Annei Frank va fi pedepsită conform legilor. M-am așezat pe banca tocită de lemn din centrul încăperii și am mai citit scrisoarea o dată. Nu mă așteptasem ca roșcatul din sinagogă să mă creadă. Știam că străinii vor fi sceptici. Dar Otto mă cunoștea. 2 ani și 23 de zile am trăit împreună în același spațiu sufocant și urât mirositor. În lagăr, îi dusesem mâncare și, cum spusese și el, încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe care procesul trebuie să îl scoată la iveală. Dar, deși mărturiile se tot lungeau, nimeni nici măcar nu a menționat numele tatălui meu sau al soțului lui Charlotte, nici măcar numele inventate. Un rabin american, care își petrecuse războiul într-o sinagogă, nu departe de Hollywood, se plângea că piesa care Otto îngăduise să fie făcută după jurnalul Annei nu era suficient de evreiască. Un savant depusese mărturie că, pornind de la calcule matematice, mai puțin de 20 la sută din jurnalul Annei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Thérèse și pe bebelușul ei ostatici În subsolul filialei YMCA1 din Ierusalim, sub amenințarea unei puști cu două țevi, doar că spre sfârșitul visului devenise el Însuși copilul captiv. În dimineața următoare se trezi și se apucă să caute o sinagogă În Salonic; nu fusese niciodată un evreu practicant și era convins că Dumnezeu Însuși nu era religios și nici nu prea vedea la ce i-ar putea folosi religia. Dar nu avea altă adresă, așa că se hotărî să Încerce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fusese niciodată un evreu practicant și era convins că Dumnezeu Însuși nu era religios și nici nu prea vedea la ce i-ar putea folosi religia. Dar nu avea altă adresă, așa că se hotărî să Încerce și să vadă. În fața sinagogii Întâlni trei fete din Israel, pornite În excursie prin Grecia cu rucsacurile În spate, care se pregăteau să se Îndrepte spre nord, spre munți, căci venise deja primăvara. Fima li se alătură, iar pe drum, se zice, se Îndrăgosti lulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
adâncul membranelor feminine, să se ghemuiască acolo, să se răsfețe și să doarmă. Fima se simți cuprins pe neașteptate de un amestec de groază și gelozie ciudată față de propria lui sămânță. Și râse de gelozia sa. Lângă felinarul galben În fața sinagogii Yeșurun se opri și Își privi ceasul: mai avea timp suficient să ajungă la filmul de la cinema Orion. Era sigur că Jean Gabin nu-l va dezamăgi. Dar de unde trebuia s-o ia pe Annette? Sau pe Nina? Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
toți locuitorii săi plecaseră din nou În exil. 26 Karla În vis Gad Eitan sosi Într-un jeep militar cu o mitralieră montată pe capotă să-l convoace la o Întâlnire cu președintele țării. Biroul președintelui se afla Într-o sinagogă mică, la subsol, la marginea cartierului rusesc, În spatele poliției. Lângă masa de scris stătea un ofițer britanic arogant, cu o curea de piele peste uniforma neagră. Îi oferi lui Fima posibilitatea de-a semna de bunăvoie declarația prin care recunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și cizmărie, ca să inspire mirosul Înecăcios de cauciuc și de clei. Între timp prinse o frântură dintr-o discuție Între un om religios, nu prea tânăr, care părea să fie casier la o asociație de binefacere sau poate administrator la sinagogă, și un soldat rezervist gras, neîngrijit și nebărbierit, Îmbrăcat În haine de lucru neglijente. Soldatul spunea: La ei copilul o păzește tot timpul bunică-sa. Nu se mișcă de lângă ea toată ziua. La fiecare jumătate de minut se duce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de ani și a semănat groaza pe toate străduțele astea până când a murit În chinuri cumplite. Într-una din curți zări ruinele unui palat construit de copii din lăzi și cutii de ambalaj stricate. După care observă că pe zidul sinagogii Izbăvirea Sionului - micul sanctuar al comunității din Meshed - se lăfăiau câteva lozinci și se opri să le studieze: „Amintește-ți sâmbăta Întru sfințenia ei“. Fima avu impresia că descoperise o greșeală gramaticală În text, dar se alarmă pentru că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]