247,628 matches
-
morală a locuitorilor Rășinarilor, datinile bine conservate, toate aceste elemente "sacre" contrastînd cu inevitabilele aspecte derizorii ale "profanului", au lăsat asupra scriitoarei amintiri de neuitat, halucinante pe alocuri. Friedgard Thoma vrea să refacă pe cont propriu această călătorie. Va pleca singură, incognito, și de aceea, inainte de a porni la drum, i-am propus să reperăm cîteva impresii păstrate la un an după popasul din "paradisul copilăriei" lui Emil Cioran. R.B.: Friedgard Thoma, cu ce amintiri ați rămas după trecerea unui
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
a doua călătorie într-acolo... nu ca invitată a unui colocviu, ci pur și simplu, particular... F.T.: Colocviul a fost un eveniment singular, extrem de interesant pentru mine, de frumos. Cred însă că i-am rămas datoare lui Cioran să călătoresc singură, spre satul lui natal... Pur și simplu pentru a mă reculege, pentru a privi totul din nou dar în liniște... Tocmai pentru că prima oară a fost atît de minunată întîlnirea mea cu Rășinarii, trebuie să o reiau, pe cont propriu
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
însufleți materia, minunându-ne. De atunci, de câte ori îmi trece prin minte Aud materia plângând... văd pocherul mecanic din Ircuțk întors sub chipul unui ostaș fără un braț... Țiganca tânără în căruța veche dărăpănată cu un cal alb costeliv hămesit înhămat singur la oiștea pentru doi și care biciuia cu furie animalul vrând să obțină din el maximum de viteză la o răspântie blestemată. Pofta ce o avea croind cu o nuia lungă mârțoaga fantomatică. Vrăjitoarea Țiplica, din Tecuci, ghicește numai în
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
cutele spațiului și în meandrele vieții. Actorilor li s-a cerut să expună gramatica stării de excitație și reacțiile la ea, nu există nici un plan doi al intențiilor sau la gândurilor, totul e pe față, de la început până la sfârșit. O singură excepție: Mosbie, sluga înălțată în grad se folosește de patima ce o inspiră doar pentru a mai urca pe scara socială și intenționează să scape cât mai curând de partenerii la crimă. Marius Stănescu joacă duplicitatea rece a personajului, absolutul
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
bine, pentru care vă mulțumesc. ( E. Ștefan, București) * Ideea că amintirile s-ar întoarce, "să întrebe dacă toate s-au întâmplat întocmai", dar nu mai găsesc decât vânt care învârtește "o aripă de moară de vânt, o metaforă zdrențuită" ea singură v-ar îndreptăți liniștea-neliniștea de după scris. La o distanță, nu neapărat mare, după ce s-au risipit aburii primei impresii de fericire victorioasă, sigur că autorul ar fi bine să revină asupra primei forme și să îndrepte câte ceva, să renunțe la
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
aleargă/ ca o idee,/ prin oaza poienii/ cu soare,/ să urce/ și iar să coboare.// Fulgerul mărgeluțelor/ iscoditoare;/ coada stufoasă/ ca un pampon/ de mare sărbătoare;/ conuri de molid/ și coji de alune,/ cântecul pădurii/ să adune,/ să ( s)une". Singur vă luați măsura de protecție a pseudonimului, dacă "procentul de ratare" ar depăși, cum spuneți, onorabilitatea. Rămâne să deduceți cum stau lucrurile. ( A. Simionescu, București) * Exercițiul intitulat Hotarul luminii m-a bucurat, ca o dovadă că sunteți temeinic aproape de textele
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
anvergură, strălucire, emoție. Niciodată nu va putea fi toată lumea mulțumită. Și nu cred că acesta este scopul unei astfel de ierarhii. Nici aici și niciunde în lume, fie că este vorba despre premiile Oscar, Molière sau César. Problema este una singură, și anume, ca marja de eroare să fie cît mai mică. Toate acestea îi asigură spatele, cum se spune, și lui Ion Caramitru, amfitrionul, cel care conduce și girează un spectacol de aproape patru ore. Din punctul meu de vedere
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
din punctul meu de vedere, de o structură coerentă, de suplețe, unde să găsesc acel "alt mod" de a privi teatrul? Cum se poate comenta faptul, de pildă, că cel mai nominalizat spectacol, la aproape toate categoriile, mai puțin una singură, Regele moare al lui Victor Ioan Frunză, nu a obținut NICI UN PREMIU? Iar cel desemnat ca "cel mai bun spectacol", Othello? de la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu, mai figura nominalizat doar pentru scenografie? Care sînt coordonatele pe care se sprijină
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
direct și nemijlocit al nominalizărilor. Se produc erori, se dau premii în compensație. Premiul Criticii s-a transformat în "premiile". Mi se pare grav reflexul ex-aequo-urilor, tendința de a mulțumi pe toată lumea, precum și imposibilitatea spiritului critic de a alege un singur mesaj artistic. În rest, totul este foarte amestecat, ca și anul teatral, ca și vremurile, ca și sentimentele, ca și părerile, ca și întîlnirile, ca și absențele. Un moment interesant și emoționant a fost creat de prezența și de discursul
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
totalmente diferite, unul de cameră, celălalt, un music-hall, două modalități variate de a revedea trupa, angrenată în marea ei majoritate în aceaste proiecte: Domnișoara Iulia și comedia muzicală Music hall-ul național. Din ultimele montări, cred că mi-a scăpat una singură, Azilul de noapte, în regia lui Kincses Elemer. Așa încît, pot spune că am un tablou general aproape complet, în ultimii unsprezece ani. Un spectacol cu totul excepțional rămîne Frații de Sebastian Barry, în regia lui Alexandru Dabija, cu o
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
din dramaturgia universală, în distribuții apar numele sonore și de primă linie ale teatrului, cei cu experiență, dar și tineri, cu toate astea, în ultima vreme, nu am văzut ceva tulburător. Sînt încercări de tot felul, nesemnificative, însă, cu un singur merit major: nu plasează discuția în afara artisticului, ca în multe alte locuri. Cred că este nevoie de regizori de prim plan, și nu de plan secund sau terț, care să anime spiritul trupei și să revigoreze ceea ce prin tradiție s-
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
ca să nu-i treacă timpul sau să se risipească, cum pare să se cam întîmple. Propunerea de acum a regizorului Kincses Elemer cu Domnișoara Iulia de Strindberg, în traducerea lui Valeriu Munteanu, este extrem de onorantă și de ofertantă. Cu o singură condiție: să-i fi avut cu adevărat pe cei doi protagoniști pentru care se presupune că s-a ales textul. Și în cazul, mai ales, al Ligiei Stan ( Domnișoara Iulia), dar și al lui Tudor Vlad Jipa ( Jean), lucrurile stau
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
lucrurile stau departe de miza piesei, pe care într-un fel nici regizorul nu o dibuie foarte precis. Ideea de a amplasa montarea în spațiul intim al sălii Studio, aici claustrant și apăsător, derizoriu și meschin, mi se pare aproape singura soluție notabilă, care sporește tensiunea confruntării, a lașităților și oportunismelor de tot felul, care te face partenerul dramelor, fie doar și pentru a asculta textul admirabil al lui Strindberg. Ceea ce se întîmplă în imediata apropiere a spectatorului este pînă la
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
conduse cu grijă regizoral. Din păcate, au lipsit amîndouă aici. S-a apelat insistent uneori la soluții ce vin la prima mînă, previzibile, au ieșit mai multe finaluri pînă la cel definitiv. Rețin din mulțimea de gesturi superficial articulate, unul singur, care este emblematic: făcutul cizmelor stăpînului, periatul lor de către valetul Jean, ca cea mai palpabilă și mai concretă etichetă a limitelor existenței sale. Restul, relația cu domnișoara Iulia rămîn scurte și nesalvatoare izbucniri de orgoliu neputincios. O prezență de notat
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
cîtă grijă se ocupa regizorul și regretatul director al Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu, Iulian Vișa, de caietele ce însoțeau spectacolele instituției pe care o păstorea. Le păstrez și le răsfoiesc ca pe niște obiecte-carte-de-vizită care au puterea să vorbească, singure, despre prețul pe care îl pun realizatorii înșiși pe creația lor. La acest capitol, Brașovul are o imensă bilă neagră pentru ceva care este mai mult decît nepăsare sau neglijență.
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
a impresionat-o, însă pe dna Daniela Bartoș care e convinsă că nimeni altcineva nu s-ar fi descurcat mai bine, dacă era în locul ei. Nu mă leg aici de scandalul spitalelor, nici de supărările medicilor de familie. Am o singură problemă. Statul român a promis că plătește o parte din costul unor medicamente, așa-numitele "compensate". Dacă a făcut această promisiune, să se țină de ea, nu să recurgă la șmecherii de tipul plafonării acestor rețete. Sau, mult mai rău
Banii de protocol și banii de "compensate" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14051_a_15376]
-
obișnuită. Cum Hadrian este un înzeit, pe rând Zeus și Marte, el mai știe că va trebui să jertfească ceva. La rândul ei, victima cea frumoasă și perfectă ( estetic) știe că va fi jertfită: de aceea, alege să se jertfească singură. Sinuciderea lui Antinous va aduce cu sine zeificarea sa postumă: puzderie de statui și temple îi vor fi închinate. Hadrian hotărând ca, fostul Adam, fostul creat, să primească rangul de zeu. De-abia acum el aprofundează faptul că frumusețea lui
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
sincerități, Cronicarul recunoaște că România literară nu l-a mai publicat pe dl L.A. fiindcă nu a mai fost solicitată. E drept că i-a respins, cîndva, un articol, pe care l-a considerat nepotrivit, dar cel care a tras, singur și nesilit de nimeni, concluzia de a nu mai colabora niciodată, cu nimic în paginile noastre a fost eseistul însuși. Cronicarul îi mulțumește pentru această concluzie înțeleaptă care ne-a scutit să facem cenzură. l "Diferită de tot ce se
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
Sighet sau la Canal - ci, pur și simplu nu mai au urmași; nu mai ai Văcărești, Dudești, Câmpineni. - Ați citit "Ghepardul" lui Lampedusa? - Da, splendid! - Nu este oarecum o asemănare în stingerea aristocrației românești? - Sigur! Adică o aristocrație se stinge singură când simte că nu mai are rost pe lume. Faceți o foarte bună comparație cu superbul roman al lui Lampedusa care descrie ce se întâmplă în Sicilia la mijlocul veacului al XIX-lea. La noi, cu vreo 50 - 60 de ani
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
nici o țară din Europa ea nu mai joacă nici un rol, iar francmasoneria a slăbit foarte mult, nu mai are rostul pe care l-a avut la sfârșitul veacului al XIX-lea și în primul război mondial. Vreau să dau un singur exemplu, de pildă, când ajunge la oarecare ceartă Ionel Brătianu cu occidentalii (Clemenceau și alții) și se retrage de la guvern, este numit Vaida-Voevod și i se recomandă să devină cât mai repede mason, ceea ce a și făcut, pentru că odată intrat
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
de societatea civilă în favoare CNSAS, în condițiile în care scurtcircuitul din activitatea CNSAS este imputabil în mare măsură tocmai reprezentanților acestui partid). La capătul acestui foarte condensat eseu asupra esenței substanței îmbrăcate în vocabula "democrație", concluzia cititorului este una singură: "știu că nu știu". Cuvîntul "democrație" este o ușă, aparent ușor de deschis, în spatele căreia se întinde însă hăul. Sau, cu vorbele lui Lucian Boia: "Înțeleasă în sensul ei complet, democrația e nici mai mult, nici mai puțin decît o
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
aici, inerții greu explicabile eludează zona importantă a artelor decorative. Este cu atât mai regretabilă această mentalitate a managerilor culturali cu cât, după 1990, odată cu "liberalizarea pieței", cea mai performantă deschidere spre Occident a fost în domeniul "artelor minore". Un singur exemplu pe care îl considerăm edificator: la Festivalul Internațional al Sticlei "Glaszomer 2002 - Amsterdam, Leerdam, Haga" una dintre cele mai importante manifestări pe plan mondial în domeniul sticlei, au participat patru artiști români dintre care trei cu expoziții personale la
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
la provocări: Nu fi trist, fratele meu de rima-ncrustată Iakint, nu te prăbuși altfel decât liliecii o fac în ninsoare, pentru că vei exista și vei fi visat de poeme atâta vreme cât nimeni nu va vorbi de tine la persoana întâi./ O singură cușcă nu-i de ajuns pentru duhul libertății tale.../ Ah, călugăr al chitarelor dictando/ pescar de lacrimi polinomiale în năvoadele foilor de matematică.../ Hyacint, nu te ascunde de feminitate.../ Iakinta și neglijează restul șanselor minore/ deschide buzele care disting zirconul
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
ar fi apărat de-o muscă. În rest, strănuta drept În speteaza scaunului din față. În fața tinerilor stăteau o femeie și o fată de vreo 10 ani. Scaunul de lângă ele, cel din fața țigăncii, era ocupat de un bărbat care călătorea singur. După vreo oră de zbor, mama fetei părea gata să facă o revoluție. Se sculase În picioare și-și flutura cu disperare o mână. Fata era și ea ridicată pe jumătate de pe scaun. Au venit două stewardese. Au avut o
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
filmărilor. De broscuță nu ne mirăm - se știe, broscuțele sînt rezistente! Mai mult ne mirăm că au supraviețuit oamenii din echipă! Dar, de fapt, știam din manifest că echipa s-a compus numai din maniaci (în sensul de entuziaști maladiv!); singurele trei excepții ("ca să nu dai de belea") au fost electricianul, juristul(a) și contabilul(a)! Poate și de aici titlul de 3 păzește!... Am înțeles, de pe genericul de sfîrșit, că un rol important a avut, în privința "locațiilor", "bunica Theodorei Herghelegiu
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]