3,963 matches
-
dăduseră lacrimile de-atâta liniște simțeam că liniștea aceasta mă zgârîie în creștet alteori dimineața se-auzeau tot felul de zgomote, țipete, tocurile femeilor pe scari, cești sparte, ” hai, bre, mototolule, că pierdem tramvaiul !” huruitul mașinilor azi n-aud nici măcar sirenele morții sunt doar eu în acest deșert de liniște ca Sfinxul din Gizeh dacă m-aș arunca de la etaj cum îmi trece prin minte nu m-ar auzi nimeni. Referință Bibliografică: Dimineți de cristal / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DIMINEȚI DE CRISTAL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352744_a_354073]
-
secundă, să se desprindă de a mea și am început să ne legănăm în ritmul melodiei pe care doar mintea sufletului nostru o auzea... Laura, dacă ai ști, draga mea Laura, ce frumos cântă sufletul! E ca un cântec de sirenă... Da, de sirenă pentru că îți amintești ce ironic zâmbeam când auzeam acest cuvânt...Dar crede-mă! În acel moment mi se părea că plutesc și că-mi aud sufletul cum cântă un cântec pe care nu-l mai auzisem vreodată
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
desprindă de a mea și am început să ne legănăm în ritmul melodiei pe care doar mintea sufletului nostru o auzea... Laura, dacă ai ști, draga mea Laura, ce frumos cântă sufletul! E ca un cântec de sirenă... Da, de sirenă pentru că îți amintești ce ironic zâmbeam când auzeam acest cuvânt...Dar crede-mă! În acel moment mi se părea că plutesc și că-mi aud sufletul cum cântă un cântec pe care nu-l mai auzisem vreodată... Lipită strâns de
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
sânge și limfă, Sunt în doliu muzele... Trece mama... ori e-o zână Ce-și hodină clipele... Șezând mână peste mână, Dedesupt aripele... Trece mama... ori e-o pleoapă Ce-și topește genele, Apă dintr-un ochi de groapă Înecând sirenele... Trece mama... ori e-o mierlă Ce-și suprimă cântecul; Îndărăt de porți de gherlă Pruncii-și mușcă pântecul... Trece mama... ori e-o piază De pe coada lingurii. Nici un înger, azi, de pază, Doar strigoii, singurii... Trece mama... ori e-
LÂNGĂ MAMA, MAMELE... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353690_a_355019]
-
un pescar, tu marea mea albastră Mai lină în sezonul estival! Mărgăritar, adâncul mării - ascunde, În colier le prind și ți le dau Sunt amintirile frumoase, Trecute azi cu roșu-n calendar! O scoică îmi aduce freamătul aproape Și cântecul sirenei, și valuri ce se zbat, Lagunele albastre, finețe de nisipuri, Ferestrele din inimi ce se deschid în larg... foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Portul / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1251, Anul IV, 04 iunie 2014. Drepturi
PORTUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354095_a_355424]
-
nr. 2277 din 26 martie 2017 Toate Articolele Autorului Te voi iubi iar în absență, Culcându-mi visul, doar, la pieptul tău, Și sărutându-ți tâmpla, ca de complezență, Îți voi șopti cântecul meu. Te voi chema cu cântec de sirenă, Ținând doar mâna ta la pieptul meu, Și-nfășurată în a nopții trenă Îți voi privi iar somnul greu. Voi mângâia dorințe și suspine Ce-n vise și-au găsit culcuș, Mă voi ruga să nu se mai termine Cât zâmbetul
ABSENȚĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354255_a_355584]
-
rapiditatea cu care le rezolva, chiar uneori se tachinau mai mult sau mai puțin fățiș, provocându-se astfel reciproc într-un fel de concurs în care în realitate nu era niciun învins. Un zgomot prelung țâșni ca un strigăt de sirenă strangulată. Era soneria. Profesorul Condurache se ridică de pe scaun și cu pași fermi se îndreptă către intrare. - Bună ziua, se auzi o voce subțirică, cunoscută. Emanuela intră în living aruncând priviri curioase în dreapta și în stânga. Profesorul se uită galeș la ea
ROMAN, CAP.XVIII -FRISOANELE OLIMPIADEI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354582_a_355911]
-
s-au rotit într-un unghi mort. Le-am simțit pulsul pe gâtul meu, pe pleoape... - Nu, n-am vrut să v-amestec pe voi în povestea asta, le-am spus, vedeți-vă de treabă, eu țes un ștergar pentru sirene, să-l închine adâncurilor spre pacea mea! Am sărit deodată într-un poem recitat de pustnici și-am împietrit cu piciorul pe ultima scară, cea mai senină. Am reținut lumina care mă călăuzise, să-i învăț puterea de a se
SĂ-MI TRIMIŢI MAGNOLIILE TOATE! de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354624_a_355953]
-
alea ești mai sănătos? Îți fată vaca trei viței? Ți se mărită fii-ta cu popa? Prostii boierești...Pașii trudesc, mintea alungă gândul, el știe una: banu-i ban...De undeva se aude un câtec, niște câini latră, trece mașina poliției...Sirena îi zgârie creierii și-i îngheață inima. Nu știe de ce îi e teamă! Se teme de poliție și atât. N-are casă, n-are masă. ''Milițenii ăia poate să creadă orice'' își zice, convins că e mai bine să ferească
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
și... Nu se poate mișca. Prea grea este haina asta pentru umerii săi împuținați. Pe față, fulgii se topesc în lacrimi. Nu știe, îngerii plâng, el plânge, simte doar lacrimile șiroind. Poartă diademă albă, pe capul încins de febră. O sirenă, răsună în noapte. Știe că e... trâmbița chemării la Judecata de Apoi... Vede îngerii cum îl ridică și-l poartă pe brațe blânde... Aude. Spun ceva despre el. Zic că... nu mai scapă! De cine să scape? De ce să scape
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > FOTBAL ȘI SÂNGE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 398 din 02 februarie 2012 Toate Articolele Autorului meci de fotbal cu sirene sar suporteri la bătaie și cu toți o fac de oaie și peluze și arene dau cu gaze scutierii și vandalii dau cu bâta că ei știu numai atâta cum făceau pe vremi oierii vezi și te apucă mila: ce
FOTBAL ŞI SÂNGE de ION UNTARU în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347078_a_348407]
-
nu știu ce m-am apucat cu amintirile..) de m-ai did pe la atâtea.. Plecase ”Zeul Neptun” să dea startul la manifestările serbării ”Zilei Marinei Române”, oblăduite mereu de protecția Sfintei Fecioare Maria, patroana în fapt a marinărilor. Era însoțit, binențeles, de către sirenele lui. DIn urmă lui, după un timp ni s-a semnalizat pregătirea pentru ”start!”. Dana de pe care ni s-a dat startul se mai folosea și de către șantierul naval Mangalia. Practic eram lângă farul ce semnaliza intrarea în port. Da
AMINTIRE RĂZLEAȚĂ.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/347119_a_348448]
-
le-am fi văzut acolo nu ne-ar fi venit să credem, iar unii care după ce nu mai văzuseră de ceva vreme vreo față, prea se uitau ”profund.. :D Pe dana asta era de fapt ”Zeul Neptun și aștepta împreună cu sirenele lui - startul să deschidă festivitatea Zilei Marinei din Mangalia”93. Era un concurs de pui 2+1 sprint de câteva mile. Traseul nostru nu-l știam dinainte, căci ce puteam vedea de la start erau vreo 3 mile cel putin,apoi
AMINTIRE RĂZLEAȚĂ.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/347119_a_348448]
-
pe vântul de afară ți-o dă peste cap... Avea dreptate. Umbrela nu ar fi fost bună de nimic. Am îmbrăcat un fâș și ea mi-a prins gluga în nasturi, grijulie. Exact când treceam pragul ușii am auzit amândoi sirenele mașinii de pompieri. Soția mea și-a dus mâna la gură. Ne-am gândit amândoi la același lucru. - Du-te! Ai grijă de tine. Te așteaptă copiii, nu uita! Am sărutat-o scurt și am năvălit pe scări. De la etajul
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
la ea, dar între timp osteneala drumului a trimis-o în lumea viselor. În somn a fost căutată de un peștișor cu solzi argintii și cu o crenguță acvatică în gură. După ce a admirat frumusețea fetei, care semăna cu strălucirea sirenelor, a așezat o crenguță magică în palmă. În zorii zilei, odată cu răsăritul soarelui, fata se bucura de atâtea minunății de culori, câte putea trimite pe pământ soarele care se ridica încet, deasupra apei întinse, scăldându-și fața în marea cu
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
întâmplat; Ilona nu înțelegea sensul cuvintelor, auzea un zumzăit continuu, din când în când un cuvânt îi spărgea timpanele: Ilona, Ilona, îndrăgostit,îndrăgostit... Se pierdeau sunetele în vraja valurilor ce se apropiau de mal , șoptind a taină; un scâncet de sirene o învălui dintr-odată în jelania lui și își aduse aminte că citise undeva, sau văzuse într-un film cum printre valuri, cineva văzuse o sirenă, o fată frumoasă cu coadă de pește, care era în agonie plutind în spuma
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
în vraja valurilor ce se apropiau de mal , șoptind a taină; un scâncet de sirene o învălui dintr-odată în jelania lui și își aduse aminte că citise undeva, sau văzuse într-un film cum printre valuri, cineva văzuse o sirenă, o fată frumoasă cu coadă de pește, care era în agonie plutind în spuma valurilor...au găsit-o mai târziu pe tărm, printre stânci, moartă...da, o sirenă de-ar fi acum , să poată fugi printre valuri să se ascundă
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
undeva, sau văzuse într-un film cum printre valuri, cineva văzuse o sirenă, o fată frumoasă cu coadă de pește, care era în agonie plutind în spuma valurilor...au găsit-o mai târziu pe tărm, printre stânci, moartă...da, o sirenă de-ar fi acum , să poată fugi printre valuri să se ascundă de neliniștea ce-i cuprindea sufletul...ar fi vrut să fugă, dar parcă paralizase cu totul. Erau singuri, pe un țărm de mare , într-un asfințit superb de
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
Nae Ionescu „Ne-a învățat să gândim” Este absolut firesc și normal ca o personalitate atât de remarcabilă să fi inspirat numeroae scrieri, numeroase dintre ele polemice. Despre Nae Ionescu au scris Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Vasile Băncilă (Ulysse printre sirene. Amintiri universitare), Constantin Noica, Emil Cioran (Nae Ionescu și drama lucidității, în "Vremea", 6 iunie 1937), Măriuca Enescu (Cantacuzino) și chiar Nicolae Iorga (în O viață de om, așa cum a fost), dascălul și modelul său declarat. De altfel, ca înălțime
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/357646_a_358975]
-
în el, încercând să se autosugestioneze: „Dar eu sunt aici și nu-i voi permite! Mă voi lupta cu ea!” * Sunete îndepărtate ce par să se apropie din toate direcțiile, din ce în ce mai aproape, o tulbură și o agită... Par a fi sirene de ambulanță, de pompieri, de poliție?! Se apropie și o prind, undeva la mijloc, într-un cerc, bine închis, fără posibilitatea de a scăpa. Emanuela deschide ochii mari, îngroziți de spaimă, transpirată și cu cearșaful, care trebuia să se afle
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
Emanuela deschide ochii mari, îngroziți de spaimă, transpirată și cu cearșaful, care trebuia să se afle așezat pe pat, strâns la piept. A avut un coșmar. Telefonul de pe noptieră suna insistent, iar soneria acestuia se transformase, probabil, în acele groaznice sirene din visul ei. A întins mâna tremurând și a ridicat receptorul, timp în care a sorbit puțină apă din paharul de pe noptieră pentru a-și reveni. - Alo, da?! - Bună dimineața, doamna Emanuela! Mă scuzați, vă rog! Poate că v-am
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
rugători. - Vă rog, doamna doctor, mergeți la spital! Spuneți-i domnului profesor! Îmi va comunica dânsul, cu siguranță... Am încredere! - Spita... lu’... de cop... Au fost ultimele sforțări, doctorița eliberând mâna Emanuelei. Leșinase din nou. Ușile ambulanței s-au închis, sirenele și luminile intermitente au pornit odată cu demarajul acesteia. Mașina a început o cursă contra-cronometru între viață și moarte. Emanuela a rămas cu mâna întinsă, privind după ambulanța care ieșise pe poarta spitalului, în urmă rămânând doar sunetul strident al sirenei
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
sirenele și luminile intermitente au pornit odată cu demarajul acesteia. Mașina a început o cursă contra-cronometru între viață și moarte. Emanuela a rămas cu mâna întinsă, privind după ambulanța care ieșise pe poarta spitalului, în urmă rămânând doar sunetul strident al sirenei, singurul sunet pe care Emanuela îl mai putea auzi în acest moment. Avea strania senzație a izolării într-un balon vidat, iar stomacul i se părea că este un gol imens. Nu îi plăcea deloc această stare. Spera, din tot
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
întâi o femeie căreia, după o scurtă consultare i-a făcut un fel de injecție după care s-a ocupat de ceilalți trei accidentați. Între timp au apărut polițiști spre a face ordine și, după minute bune, s-a auzit sirena unei salvări care se apropia. Medicul nostru se mai ocupa de ultimul accidentat cu greu scos dintre fiarele contorsionate când au sosit membrii SMURD. Cei sosiți se îndreptau spre el dar s-au oprit când le-a ordonat pe ton
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
cum se simte. De fapt i-a acordat o scurtă privire când cobora din mașina abia șifonată și nimic nu i-a atras atenția. Și vinovații au în fond dreptul la sănătate. Erau așteptate celelalte ambulanțe când un zgomot de sirene mai deosebite a îndepărtat curioșii adunați. În plină zi tot se vedeau sclipirile albastre ale grupului de mașini care se apropia vertiginos. Din prima, oprită lângă fiarele contorsionate, sare un om vânjos dar puțin straniu. Parcă înghițise un băț și
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]