1,118 matches
-
opun doar tipului eronat de reprezentare și nu reprezentării ca atare (Mudde, 2004). Populiștii acceptă să fie reprezentați de cineva din "popor" și nu de cei care provin din rândul "elitei" (trebuie reamintit că această distincție este morală și nu situațională). Așadar, populismul și democrația întrețin o relație mult mai complicată (Mudde, 2007: cap. 6). În mod fundamental, ambivalența acestei relații este legată în mod direct de contradicțiile democrației liberale, adică de tensiunile între promisiunea regulii majorității și realitatea protecției constituționale
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Movements (2010). Postfață În corul cercetătorilor preocupați de chestiunea populismului, vocea lui Cas Mudde este, în mod paradoxal, una extrem de convingătoare, și, în același timp, dificil de identificat printre celelalte. Analizele sale sunt pertinente mai ales prin aceea că diagnozele situaționale avansate reușesc să țină seama de un ansamblu de factori și condiții repertoriate fără cusur. Înțelegerea fenomenului populist se dorește prin intermediul utilizării unor linii general-explicative, iar aceste linii sunt trasate în funcție de realitățile empirice constatate mai degrabă decât în baza unor
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în jocul social și jucăm roluri dinainte fixate 339. Personajul joacă un rol social, mai mult sau mai puțin important. Pornim de la ideea că indivizii își asumă mai multe roluri de-a lungul unei existente. Ulf Hannerz numește totalitatea implicărilor situaționale care constituie sfera existențiala inventarul de roluri, înțeles drept totalitatea implicărilor tipice care se stabilesc între membrii unei unități sociale: " Orașul este, din punctul nostru de vedere, o grupare de indivizi care există ca ființe sociale, în primul rând, datorită
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
În procesul de împuternicire există cinci pași: a) Identificarea situației sau a comportamentului problematic legat de diabet (clarificări); b) Explorarea sentimentelor și a emoțiilor pacientului (obstacole, sentimente negative); c) Fixarea unui scop precis sau a unui comportament-țintă pe baza analizei situaționale și a negocierii dintre pacient și medic; d) Elaborarea pe baza colaborării dintre pacient/medicul său a unui proiect de modificare comportamentală; e) Evaluarea periodică a rezultatelor. Unii autori consideră că există trei aspecte cheie care definesc împuternicirea, și anume
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
Rotițele declanșatoare pornesc aproape de fiecare dată de la o ruptură în timpul logic, rațional al fiecărui personaj, de la un defazaj de receptare, de la senzația că celălalt știe exact ce ai tu în cap. Nu formula de teatralitate aleasă este absurdă, ci complexul situațional care o determină. Se produc astfel fisuri în limbajul și în numirea convențională a realităților exterioare. Ce e de-numit ajunge să nu mai aibă nici o legătură cu semnificația general acceptată, tot așa cum arbitrariul semnului lingvistic devine regulă de bază
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
structura internă și mecanismele performative ale gestului. Analiza discursului didactic (în acord cu distincția clasică propusă de Charles Morris, sintactică, semantică și pragmatică), analiza semiotică a parametrilor paraverbali (cu evidențierea parametrilor vocali și prozodici în optimizarea interacțiunii profesor-elev) și analiza situațională a discursului didactic (cu definirea ,,situației actului discursiv" prin intermediul căreia se caută răspuns la întrebarea lui Harold Lasswell "cine, ce, cui, de ce și cu ce efect?") sunt elementele metodologice ale lucrării. Alina Mărgărițoiu, analizând multitudinea criteriilor de organizare și definire
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
la întâlnirea cu o persoană pe care nu ne face plăcere să o vedem; 2) mimetismul teatral încercarea deliberată de a imita anumite acțiuni, persoane; 3) mimare parțială în care performerul încearcă să imite obiecte, situații care sunt circumscrise în cadrul situațional ca nefiind conforme cu realitatea spre exemplu, când un individ mimează că are un pistol în mână; 4) mimare în gol sau în absența relaționării cu un obiect anume spre exemplu, când un individ mimează senzația de foame ducând mâinile
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
faptul că semioza este obiectul de studiu al semioticii, iar semnul, înțeles ca ,,funcție-semn" (după Umberto Eco), reprezintă ,,nucleul dur" al semiozei. Dintr-o perspectivă pragmatic-situațională, în care semioza este ,,situație de comunicare", autorul definește semnul în termeni relaționali și situaționali: ,, Semnul este o realitate semnificativă, informațional-comunicabilă (de natură biopsihologică sau obiectuală), denotând sau conotând o realitate oarecare (fizică, psihică, socială, transfizică etc.), exprimată prin intermediul unui suport semnificant aflat cu tipul de informație conținut (semnificat) într-o diversă relație de semnificare
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și reacțiile elevilor. Imaginea pe care și-a format-o asupra auditoriului clasă trebuie să fie cât mai aproape de realitate, deoarece numai o bună cunoaștere a elevilor îi dă posibilitatea construirii unui discurs didactic adaptat la cerințele acestora. d) Analiza situațională a discursului didactic Profesorul trebuie să țină cont de faptul că învățarea este un proces activ și constructiv, care are loc într-un anumit context, deci este situativ, sistematic și multidimensional. Rezultatele învățării nu pot fi anticipate, procesele de construire
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
care are loc într-un anumit context, deci este situativ, sistematic și multidimensional. Rezultatele învățării nu pot fi anticipate, procesele de construire fiind individuale și specifice situației. Astfel, dimensiunea pragmatică a discursului didactic nu se poate realiza fără o analiză situațională a acestuia. Aceasta presupune definirea ,,situației actului discursiv" prin intermediul căreia se poate afla răspuns la celebra întrebare a lui Harold Lasswell ,,cine, ce, cui, de ce și pe ce canal comunică?" la care se adaugă un parametru suplimentar (contextul): 1) Profesorul
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
teoria autoeficienței) consideră că alegerile în carieră sunt determinate de convingerea persoanelor că pot sau nu pot fi eficienți în anumite activități. Tiedeman formulează teoria deciziei, conform căreia alegerea în carieră este bazată pe imaginea de sine a persoanei. Teoria situațională (Warnath) consideră că opțiunile în carieră sunt în afara puterii noastre de control, fiind determinate nu atât de factori interni de decizie, cât de factorii sociali. Jepsen (1984) divide teoriile dezvoltării în carieră în două categorii mari: * teorii structurale, orientate pe
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
1. Pălăria albă În această primă etapă a discuțiilor se adună toate informațiile disponibile. Clientul care are pălăria albă pe cap nu face altceva decât adună date referitoare la problema de rezolvat, le notează, nu argumentează nimic. Se stabilesc elementele situaționale care sunt importante în procesul de luare a deciziei (din punctul de vedere al clientului, fără ca să intervină consilierul prea mult). Ce informații am mai dori să avem pentru a considera că am luat decizia în cunoștință de cauză? Cum
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
urmare a depășirii interesului restrictiv pentru aprecierea estetică. Teoriile critice ale culturii [post-structuralismul, psihanaliza, (neo)marxismul, critica ideologiei, post-colonialismul] tratează manifestarea fenomenului cultural în general cu aplicare asupra fenomenului artistic în particular, ceea ce presupune faptul că teoriile critice (post)estetice (situaționale, comunicaționale, relaționale, post-productive, post-media) analizează fenomenul artei contemporane prin apel la teoriile critice culturale. Teoria post-estetică a studiilor vizuale contemporane se dezvoltă încă din a doua jumătate a secolului trecut sub forma unui complex de teorii care reflectă atât situația
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
trecut și la începutul acestui secol, o serie de autori preocupați de reactualizarea discursului cu privire la condițiile exercitării practicii artistice contemporane au propus spre discuție o serie de teorii estetice care surprindeau atribute relevante pentru descrierea unei epoci: teoria (post)estetică situațională a lui Victor Burgin, teoria (post)estetică comunicațională a lui Fred Forest, teoria (post)estetică relațională și teoria (post)estetică post-productivă ale lui Nicolas Bourriaud, precum și teoria (post)estetică post-media ori procesuală a lui Lev Manovich. O prezentare a analizei
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
apare ca fiind asociată cu plăcerea, ci crează condițiile apariției unei teorii post-estetice care ar desemna ca reper de cercetare înțelesul operei de artă, respectiv reflecția critică ce urmează stării de satisfacție. Această complexă abordare a esteticii actuale, din perspectivă situațională, comunicațională, relațională, postproductivă și post-media, sugerează faptul că există un relevant interes teoretic de monitorizare a diversității practicii artistice în condițiile conștientizării schimbărilor de orice fel care provoacă inițiativa de a lua atitudine și de a acționa cultural. Având în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
sustrage materialul vehiculat ori stocat în mediul său, devenind astfel un coordonator al diferitor forme. Cât privește acordul teoretic dintre observațiile lui Burgin și cele ale lui Manovich, acesta se regăsește în înțelegerea artei în termeni de comportament, fie el situațional ori informațional. La rândul său, Forest observă, ca și Bourriaud, rolul cheie pe care îl are conceptul de "relație" în gândirea contemporană, conștientizând în același timp relevanța redefinirii comportamentului social. De asemenea, atât Forest, cât și Bourriaud constată utilizarea frecventă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
comunicațional acționează ca un organizator de informații, raportându-se activ la conceptele actuale de interfață, comutare, arborescență, intermitență, modularitate ori simultaneitate. Acest tip de raportare trimite, de asemenea, la ideea creării unor "situații comunicaționale", ceea ce ar aminti de invocarea raportării situaționale din teoria estetică a lui Burgin. Cât îi privește pe Bourriaud și Manovich, ambii constată efectele schimbării produse de utilizarea tehnologiilor computerului atât în modul de a percepe și de a procesa informațiile, cât și în privința mentalităților și atitudinilor influențate
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
care privim imaginile, prin construirea anumitor așteptări. De pildă, imaginea unei campanii publicitare ar fi receptată diferit într-o galerie de artă, pe o autostradă ori în paginile unei reviste. Experiența privirii devine una inter-discursivă, analizând imaginea dintr-o perspectivă situațională, referențială ori rezonantă, ori dintr-o perspectivă a reprezentării unei istorii sociale. Un alt nivel al analizei ia în considerare contextul producerii și distribuirii imaginii, care implică motivele și intențiile autorilor precum și contextele sociale și instituționale ale circulației imaginii. Atunci când
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
obiectul printr-o adeziune literalistă. În opinia lui Fried, această adeziune literalistă la obiectualitate ar crea condițiile unei experiențe teatraliste care ar duce la negarea artei prin crearea unei situații de includere a spectatorului în opera de artă. Prezența scenică, situațională, a artei literaliste presupune complicitatea particulară a spectatorului care realizează raportul indeterminat, deschis, față de operă. Ca urmare, conflictul dintre "teatral" (literal) și "pictural" (iluzionist) ar fi o chestiune de experiență, convingere și sensibilitate, mai curând decât una de program. Într-
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ca practică culturală și din perspectiva articulării altor astfel de reprezentări psihosociale, căutând astfel să separe critic aceste practici și să le conecteze discursiv pentru a le pune în criză în vederea transformării lor. Respingând ideea fetișizării teoriei, Foster preferă abordarea situațională a diferitelor obiecte prin intermediul diferitelor instrumente, gândind teoria asemenea unei "cutii de unelte" (așa cum o gândiseră Ludwig Wittgenstein în spațiul anglo-saxon și Gilles Deleuze în spațiul continental). Pornind de la cele două condiții fundamentale ale criticii practice: separarea iluministă a practicii
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
critică la accepția sa de critică atopică, critică incorpore, critică afirmativă și criticalitate 186. Ca atare, critica nu ar putea fi definită doar printr-o serie de aproximații, deoarece critica e dependentă de propriile obiecte care ajung să definească semnificația situațională a criticii. Potrivit profesoarei Judith Butler, condamnată să se afle în relație cu altceva decât ea însăși, așa cum susține Foucault, critica pare a fi supusă dispersiei, dependenței și heteronomiei 187. Și aceasta deoarece sarcina criticii nu ar fi aceea de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
vocabular (metafizic) aflat în decalaj față de schimbările intelectuale de la sfârșitul secolului trecut (ce au configurat noi terminologii), alte teorii (printre care se află și cele politice asupra artei) au descoperit nișe informaționale rămase încă neexplorate (necriticate) și au alcătuit agende situaționale (realiste) de a trece la documentarea și investigarea pluralității de intenții și de expresii puse în practică de artele vizuale contemporane (ce au activat noi tipologii și tehnologii). În raport cu acestea, studiile vizuale devin ele însele o practică care se desfășoară
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
și, implicit, sociale, constituie una dintre cele mai frecventate surse de inspirație pentru acțiunile artistice motivate politic desfășurate până în zilele noastre. Din aceeași perspectivă a motivării politice se poate spune că teoria post-estetică a studiilor vizuale contemporane reprezintă un construct situațional care se realizează prin eforturile colaborative ale unor comunități de teoreticieni orientați spre reflecția socială și analiza critică culturală. Unul dintre acești teoreticieni, capul de serie al Internaționalei Situaționiste, Guy Debord, afirma într-un articol din 1961 despre angajarea unei
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
în condițiile în care experiența culturală a ajuns să fie recunoscută ca o componentă fundamentală a regenerării urbane, rolurile artiștilor au fost redefinite prin perceperea lor ca mediatori, gânditori creativi și agitatori, creându-se oportunitatea angajării unui raport procesual și situațional între artiști și diferitele grupuri sociale (Claire Doherty)248. În studiul său de caz asupra artei situate-în-context, prezentat în cadrul programului Situations organizat de centrul de cercetare al Școlii de Artă, Media și Design din Bristol, Maria Lind a prezentat un
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
scriere, în stil; omitere voluntară a unuia sau a mai multor elemente din derularea unei narațiuni, a unei expuneri". CNRTL: Elipsa reprezintă "omiterea unui cuvânt sau a mai multor cuvinte dintr-un enunț al cărui înțeles rămâne clar". Există "elipse situaționale și elipse gramaticale", de exemplu viens-tu avec sau pour une fois, sais-tu? (citate din P. Verlaine). Prin extensie, elipsa înseamnă, "într-un discurs sau într-un raționament, omiterea unui enunț sau a mai multor enunțuri care par să se înțeleagă
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]