866 matches
-
subtil orchestrată, plină, provenită nu dintr-un aspect lacunar, ci din condensare semantică. Originalitatea autorului nu a scăpat criticii, care intuiește aici o poetică proprie și o etică poetică exemplară. „Patria” lui P. nu are nimic în comun cu cea slăvită, oportunist, de atâția contemporani, deși poate trimite la spațiul naturii care se oferă ochiului. „Patria” este ceea ce poezia reîntemeiază în spiritul unui popor („de unde vii tu/ începe Patria, cântecul acela etern”), poetul fiind un agent mesianic al acestui tărâm supracelest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
tradiția civilizatorilor, construind cetăți "din ruinele cele vechi" și "ținându-și țara lui în rânduieli și cu puteri înfloritoare" (Miron Costin 264). De la acest personaj istoric care, "asemenea unui rege, a fost numit cel dintâi hospodar, întocmai ca un monah slăvit" (Miron Costin 265), începe glorioasa și neliniștita dinastie a domnitorilor creștini, apărători ai ortodoxiei și ai civilizației românești. Deși supuși destinului istoric, cei patru reprezentanți ai mitului întemeietorului (Traian, Dragoș, Negru-vodă și Alexandru cel Bun) sunt redați în cronici după
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Cele mai frumoase poezii” a Editurii Albatros) din poezia lui Joseph von Eichendorff și Gottfried Keller. SCRIERI: Din inimă, București, 1940; Două vorbe și un singur tâlc, București, 1949; Sub steagul vieții, București, 1950; Basm să fie?, București, 1951; Zile slăvite, București, 1951; Față-n față, București, 1954; 600 de milioane de oameni liberi, București, 1954; Oamenii înving, București, 1955; Vă chem!, București, 1955; Versuri alese, București, 1955; Liberi și stăpâni, București, 1956; Țară minunată, București, 1956; Cântece de veghe, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
vii și morții...” ............................................................................................................ 74 „... A Cărui Împărăție nu va avea sfârșit ...” .................................................................................... 81 „Cred ... Și întru Duhul Sfânt, Domnul ...” ...................................................................................... 88 „.... de viață Făcătorul ... Duhul adevărului ...” .............................................................................. 89 „... Care de la Tatăl purcede ...” ....................................................................................................... 90 „... Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit ...” ................................................... 93 „... Care a grăit prin prooroci ...” ..................................................................................................... 99 „Cred ... întru Una ... Biserică...” .................................................................................................. 101 „... sfântă ... Biserică ...” ............................................................................................................... 104 „... sobornicească și apostolească Biserică ...”............................................................................... 105 „... mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor ...” ...................................................................... 108 3 „... aștept învierea morților ...” ...................................................................................................... 110 „... și viața veacului ce va să fie ...” ............................................................................................... 115
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a cărui Împărăție nu va avea sfârșit. 8. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci. 9. Întru una Sfântă, Sobornicească și apostolească Biserică. 10. Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor. 11. Aștept învierea morților. 12. Și viața veacului ce va să fie. Amin! 6 Introducere În contextul aniversării în 2010
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
unele însușiri trecătoare, nici numai împodobit cu demnități dumnezeiești, ci având ființial însușirile Celui ce L-a născut și fiind prin fire exact ceea ce se înțelege și Cel ce L-a născut, adică Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Atotțiitorul, Creatorul, slăvit, bun, închinat și tot ce e unit cu cele spuse și care se cuvin lui Dumnezeu. Căci, arătându-L astfel în toate asemenea lui Dumnezeu și Tatăl, vom înfățișa adevărul cuprins în spusa Lui: De nu va voi cineva să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de la alții. Ar spune poate cineva și aceasta: dacă moartea Lui trebuia să se săvârșească în văzul tuturor ca să aibă martori și să se creadă și cuvântul despre învierea Lui, ar fi trebuit să-Și caute cu cugetarea o moarte slăvită, ca să ocolească măcar ocara crucii. Dar și dacă ar fi făcut aceasta, tot ar fi dat prilej de bănuială, ca Unul ce n-ar fi avut putere împotriva oricărei morți, ci numai împotriva celei aflate de El prin cugetare. Și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
neașteptate a Domnului, pentru ca, atunci când El va bate, să veghem în credința noastră, care va primi de la Domnul răsplata vegherii”. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, XXVII, în PSB, vol. 3, p. 452) „Vei cunoaște astfel și a doua Lui slăvită și cu adevărat dumnezeiască arătare, când nu va mai veni întru micșorare, ci întru slava Sa; când nu va mai veni întru smerenie, ci întru mărirea Sa; când nu va mai veni ca să pătimească, ci ca să dăruiască tuturor rodul Crucii
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
după descoperirea faptelor lor ascunse, cu fețele nefăcute de rușine”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilie la Psalmul XXXVI, IV, în PSB, vol. 17, p. 267-268) 76 „... atunci va sta de față toată făptura tremurând de arătarea Lui slăvită, iar noi avem să ne înfățișăm unul câte unul, ca să ni se cerceteze faptele, pe care le-am săvârșit în viață”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilie la Psalmul XXXVI, VIII, în PSB, vol. 17, p. 273) „Cu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XXIX, 7, în PSB, vol. 34, p. 228 - 229) „La învierea trupurilor − ale căror suflete mai înainte au fost înviate și mai înainte au fost preaslăvite − atunci și trupurile vor fi luminate și slăvite, cu slava și lumina cu care sufletul încă de acum este luminat și preaslăvit, pentru că Domnul este casa, cortul și cetatea lor. Ei vor fi îmbrăcați cu un cort ceresc − care nu este făcut de mână − cu slava luminii cerești
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
luceafăr, în mod veșnic. Această iubire infinită este substanțială, existând ca Persoană divină, Duhul Sfânt purcezând numai de la Tatăl”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 7) „... Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit ...” „Între persoanele Sfintei Treimi nu poate fi vorba de una mai mare și de alta mai mică, întrucât un singur izvor al dumnezeirii este Cel care ține în puterea Lui totul”. (Origen, Despre principii, cartea I, VII, 3, în PSB
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
vol. 10, p. 186) „Fericitul Moise, având pe chipul său slava Duhului, s-a arătat simbol al slavei trupurilor de la înviere. Și dacă chipul său era atât de slăvit încât niciunul dintre oameni nu putea să-l privească, cât de slăvite vor fi trupurile drepților la înviere? Slava de la înviere este slava pe care sufletele sfinților și ale credincioșilor s-au învrednicit s-o aibă încă de acum în omul lor cel lăuntric”. (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
97 12’Inna ba”ša rabbika la-šadd 13’inna-hu huwa yubdi’ wa-yu‘d 14wa-huwa al-ghafór al-wadód 15:ó al-‘arš al-mamd (85,12-14): „12Asprimea Domnului tău este mare! 13El este La-iveală-dătătorul și Înapoi-aducătorul. 14El este Iertătorul, Iubitorul, 15Stăpânul slăvit al tronului.” (GG) Este un intensiv și este interpretat că exprimând superioritatea ontologica a lui All"h. Aš‘"r îl asociază cu ‘al, kabr, ‘a:m, mall, raf‘. lubb"’ îl considera sinonim cu ‘azz și apropiat de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu cele două nume biblice. Atât mal"l, cât și ka>Ä: sunt cel mai adesea, si pe bună dreptate, traduse în românește cu „slavă”. Iar (al-)Mamd s-ar traduce cel mai corect „Cel plin de slavă” sau „Slăvitul”. Vocabula ebraica are însă - după cum am arătat - conotații speciale, referitoare la transcendență și la prezența, care se pierd la transfer. 4.2.5. al-Matn (2.1.6.5.) și Țór, Sela‘, mețó:"h (3.1.16.5.). Toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
creștine, viile egiptene au fost distruse. În afara Egiptului, islamul 28, care se extindea, a eradicat vița de vie și a interzis vinul în ansamblul peninsulei arabe, adică Libia, Palestina, Siria, Mesopotamia și Armenia. La un secol de la moartea lui Mahomed ("slăvitul"), mort în 632 în urma unei pleurezii fără a lăsa vreun moștenitor masculin, succesorii săi, califii (pentru arabi califul este succesorul Profetului) de la Damasc, apoi de la Bagdad, au preluat controlul Africii de Nord berbere în 709 și de aici au debarcat
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
like an engine, wrenched my frame of nature From the fixed place; drew from my heart all love, Că-a noastră curte de ei pîngărita Arată-a han chefliu: epicurism, beții Îl fac mai mult taverna ori bordel, Decît palat slăvit. Rușinea însăși vrea Iute-ndreptare. Lasă-mă s-o cer, Eu, care pot să iau ce-acum implor, Să-ți micșorezi puțin alaiul tău, Iar servitorii care mai rămîn Să fie potriviți cu vîrsta ta, Știind ce sînt, ce ești
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
sape-i brazde în obraji, Tot chinul ei de mama și-al ei drag Prefă-l în rîs și în dispreț, să simtă Că-i mai cumplit că dinții-unei năpîrci Să ai copil ingrat. Afară,-afar'! (Iese) ALBANY: Dar, zei slăviți, din ce vin toate-aceste? GONERIL: Nu te-osteni să știi aici mai mult, Ci lasă-i toana liberă atît Cît ramoleala-i vrea. (Intra Lear) LEAR: Cum, cincizeci din suita dintr-odat? În paisprezece zile? ALBANY: Ce e, șir? LEAR: Ți-
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Aer infect, cu-nțepenire! CORNWALL: Pfui, șir, pfui! LEAR: Fulgere iuți, foc orbitor zvîrliți În ochii-i trufași; i-otrăviți frum'sețea, Cețuri de mlaștini, ce se-absorb de soare, Pentru-a cădea și-a-i nimici trufia! REGAN: O, zei slăviți! Așa ai să-mi urezi Și mie-atunci cînd furia te-o prinde. LEAR: Nu, Regan, ție niciodat' nu-ți dau blestem. De drag mișcata-ți fire nu te va Lăsa asprimii; ochii ei sînt cruzi, ai tăi Mîngîie și nu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Cine-l ajuta, să ia tot ce am. DOCTORUL: E cu putință, doamnă. Doica hrănace a naturii-i tihna, Și i-a lipsit; spre-a o chema în el, Sînt multe leacuri simple, care pot Să-nchidă ochiul chinului. CORDELIA: Slăvite leacuri, Voi, toate-ascunse forțe din pămînt, Spring with my tears! be aidant and remediate În the good man's distress! Seek, seek for hîm, Lest hîș ungoverned rage dissolve the life That wants the means to lead it. Enter Messenger
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
neglijență stilistică, manierism - erau și din poeziile lui Eugen Frunză. Ceea ce părea atunci supărător, chiar în cazul unor poezii publicate în gazete, îi apare și mai evident în volum, lui Aurel Martin 12 care scrie o cronică despre volumul Zile slăvite, al lui E. Frunză, apărut în toamna precedentă. După o survolare introductivă asupra volumului, „care se remarcă prin străduința poetului de a fi mereu în actualitate”, recenzentul cantonează în perimetrul lipsurilor. Care nu sunt puține: simple rimări, viziune idilică, stil
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
viziune idilică, stil prolix, ba și mai grav: „o așezare a poeziei în afara vieții, în afara obiectivelor de luptă ale partidului nostru” și altele despre care vom afla din lectura articolului: „Recentul volum al lui Eugen Frunză, editat de E.S.P.L.A. - Zile slăvite - se remarcă prin străduința poetului de a fi mereu prezent în actualitate, de a cuprinde cât mai multe laturi ale realității: sunt versuri care încearcă să oglindească eforturile oamenilor muncii sau să biciuiască puternic modul de viață american, morala businessmanilor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
bagă în seamă pe chiaburi. E o ignorare reciprocă, ce traduce în fond o concepție greșită a poetului despre realitățile patriei noastre și o așezare a poeziei în afara vieții, în afara obiectivelor de luptă ale partidului nostru (...). Sunt poeme din Zile slăvite care conțin mostre de siluire a limbii, imagini confuze (din cauza expresiilor încâlcite, nelucrate). Ceea ce, în ultimă analiză, exprimă o gândire întortocheată, neclară. Iată câteva exemple: Jurăm să creștem din pământul Trecutei noastre suferinți. Grădina dorurilor toate Din străbunici și din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și trebuie să fie îmbunătățite atunci când urmează să apară în volum, dacă s-ar fi gândit și la cititor - care așteaptă creații tot mai bune din partea scriitorilor - dacă E.S.P.L.A. ar fi îndrumat pe poet, arătându-i lipsurile poemelor, volumul Zile slăvite s-ar fi preschimbat în alt chip. Poezia lui Eugen Frunză n-a făcut pași înainte. Meșteșugul lui, îndemânarea de a rima și a ritma, care-l fură și-l duc către lungimi nefirești, nu pot înlocui ceea ce-i lipsește
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
continuă totuși să apară unele materiale greșite, neprincipiale. Astfel sunt cronicile intitulate Zile slăvite de Aurel Martin și Ceva despre fluvii, meandre și bălți de Eugen Campus, amândouă publicate în revista Viața românească (respectiv numerele 3 și 2). Articolul Zile slăvite își propune să analizeze volumul de versuri cu același titlu al poetului Eugen Frunză. Era de așteptat ca în articol să vibreze acea dragoste caldă cu care oamenii muncii întâmpină succesele literaturii și artei noastre. Volumul Zile slăvite merită din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Articolul Zile slăvite își propune să analizeze volumul de versuri cu același titlu al poetului Eugen Frunză. Era de așteptat ca în articol să vibreze acea dragoste caldă cu care oamenii muncii întâmpină succesele literaturii și artei noastre. Volumul Zile slăvite merită din plin o asemenea prețuire. În poeziile din acest volum sunt oglindite artistic evenimente din viața poporului muncitor, răsună dragostea poporului față de viața nouă din țara noastră și față de oamenii sovietici, care ne ajută să zidim socialismul (...). Poeziile din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]