11,011 matches
-
de Cultură. Joci fotbal? întreabă Ion. Știi doar c-am avut un accident la un picior. Te pasionează totuși? Nu. Nici pe mine literatura. Ai avut vreun accident la zona de intelect a creierului? Hai că-mi placi! rîde Ion. Slavă Domnului! bate el în birou n-am avut nici măcar astenie. Eu am avut, provocată de un curs idiot, ținut de un fost politruc, despre un capitol fundamental al Fizicii. Groaza că aș putea pierde bursa politrucul era un zbir la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-o smulgă, s-o arunce într-o parte, închide ochii încet, întinzîndu-se ca mai înainte, șoptind un cuvînt de încuviințare. *** "N-a vrut să vină înaintea mea! gîndește cu ciudă Aura. Nu de operații e vorba, că-s atîția, slavă Domnului, mai buni ca el. Astea-s pretexte. Am observat eu că-n ultimul timp... De fapt... Da, boala mea... Evadări a avut și înainte... Azi, măcar pentru că avem un copil, numai pentru asta și tot trebuia să vină înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iar dacă ar fi plecată, adaugă, gesticulînd aprins nu i-ar păsa prea mult: frumușica lui încă nu s-a îndurat să-și strice nurii, lăsînd un copil. Că așa, la întins pe pat, numai de dragul amorului, multe-s amatoare, slavă Domnului!, mai ales dacă și prin temperament... Ne vedem la spital conchide calm, ca un rămas bun, ieșind pe ușă. O noapte întreagă petrecută în scaune, cu bărbia în piept, ori cu fruntea pe mesele de restaurant, către care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-n familia noastră, unde, ce-i drept, deprinderile din adolescență au rămas, că n-aud decît de covoare scuturate, chiar dacă ăștia mici urlă de foame, sau bat în ușă, că vor plimbați. Dacă la mă-ta ai trăit în mizerie... Slavă Domnului! Dacă mama ar fi stat să dea zilnic cu pămătuful, o arăta satul cu degetul, că i-ar fi rămas holdele pe cîmp. Femeia a reușit să-i scoată băiatului bluza, iar acum încearcă să-l îmbrace cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stau foarte mult în casă... Pușa arată spre cățelușă este o companie minunată. Ce vă mai face nepoata? întreabă clar, senin, profesorul, hotărît să intre direct în subiect. Nepoata?! se miră bătrîna, dar imediat revine: A, nepoata... Nepoțica e bine, slavă cerului! Apropo: care mai e atmosfera în lumea universitară, domnule Teofănescu? întreabă bătrîna dintr-o dată, schimbînd tonul. Bună, doamnă; foarte bună! o asigură profesorul, precipitat, iritat adînc de întrebarea asta. Bătrîna tace. Palma ei, făcută căuș, alintă capul cățelușei. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mîna lui Mihai. Nu știu cum să-ți spun..., dar ce mai contează după toate cîte ți-am spus?!, uneori îmi doream s-o poți cuceri pe mama... La gîndul că, totuși, m-a purtat în ea fără să încerce..., precum vezi, slavă Domnului!, m-am născut normală, deci n-a încercat să scape de mine, deși, fiind studentă la Medicină..., la gîndul ăsta zic, îi doream, abstracție făcînd de tăticu', un gram de fericire. Ori, la vîrsta ei, o femeie nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ascensiune cu orice preț, nu-i din ăla căruia părinții, grijulii, băgîndu-1 în facultate, îi cumpăra și-un loc comod într-o cursă rapidă, confortabilă, care să-l debarce pe un post de șef, ce taie frunze la cîini. Că, slavă Domnului, și dumneavoastră ați vorbit la o ședință despre cîțiva din ăștia, chiar despre niște inginere tinere, a căror primă grijă, cînd au venit aici, a fost să afle ce funcții stau neocupate, dar văd c-ați lăsat-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
urcară în gât în cel mai anormal mod cu putință pentru cele mai normale cerealele din lume. Se dădu jos din pat, nesigură pe picioare și se refugie pe covor. Chestia se frecase de blugi și se întărise abia perceptibil - slavă Domnului pentru asta, nu cred că ar mai fi putut să suporte multe în halul în care era. În ciuda stării de disperare în care se găsea, rămase rece la asaltul amoros al lui Dan, atunci când traversase sufrageria în drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
spitale mai iau din tristețea celor care își privesc copiii murdari până în albul ochilor, căutând de mâncare prin gunoaie. Simpla posibilitate de a respira capătă valoare, a fi viu face cât un jeep și două-trei vile. Accidente, catastrofe, cutremure, războaie - slavă Domnului, se poate și mai rău! Asta cât durează emisiunea, căci posesorul unei rable de Ford, luată din Occident la mâna a treia, va apăsa a doua zi pe pedala de accelerație cu și mai mare inconștiență. Apoi, există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
arse, șterse din fața ochilor. Aduc o primă contribuție la Buletinul Nichita Stănescu transcriind acest splendid Peisaj cu bătrâni S-au tocit sandaua, talpa, osul drumul, pământul, lava. E mai mult loc liber, ne putem întinde în fusul spațiului gol - orgoliul, slava. Chiar și aerul și-a tocit vânturile de penele, și ele tocite. E mai mult loc liber, ne putem întinde mai leneș zborurile obosite. Sufletul s-a tocit de alte suflete, Iar bătăile inimii, nemaiîntâlnind nici un spațiu care să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
minusculi cu tricolor alb-negru, era o zână, un pic zaharisită, fără baghetă, cu ochelari, înaltă, uscățivă, ar fi făcut sigur carieră în baschet dacă nu s-ar fi dedicat celor mici, în timp ce tovarășa Ulărescu, cu care n-am nici o fotografie, Slavă Domnului!, fusese o harpie, bănuiesc neagră în cerul gurii, dar nu pot să certific câtă vreme mi-a lipsit ocazia s-o pun să scoată limba, să zică aaaaaaa și să-i cercetez gâtul îndeaproape). Tovarășa Câsu nu îngăduia oricui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bune, n-ar fi mare brânză să cobor cu liftul și să-i cer lui nenea de la buticul din spate un șampon bengos cu care să mătrășesc făina asta din păr măcar pentru o săptămână. Cât despre chestia cu păduchii, slavă Domnului, de când nu m-am mai întâlnit cu Paul, care-mi dona periodic dintr-ai lui - avea o crescătorie sau ceva pe-acolo -, să tot fie vreo douăzeci de ani, n-am mai reușit să mă pricopsesc nici măcar c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o uniformă militară, cu câte trei steluțe pe epoleți, am înghițit în sec. Și am descoperit uimit că gustul războiului nu era neapărat acru, ca lămâia sau ca zarzărele. Putea fi amar ca algocalminul. Stăteam toți trei în bucătărie (Matei, slavă Domnului, era la grădiniță, cred că dormea dus și nimeni, dar absolut nimeni n-avea curaj să-i tulbure somnul, nici măcar „sângeroșii gemeni Horia și Dragoș de la grupa mare“, conform capitolului 9), mama prăjea cartofi și, în chip neobișnuit, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu-mi pun întrebări în legătură cu proveniența acelor sunete bizare: chiar eu eram cel care deschidea radioul. Pe unde scurte. Roteam ușor butonul, urmăream cum liniuța verde se mișcă încet pe scală, treceam peste tot felul de muzici arăbești și posturi slave, prusace sau anglofone, mai răsunau pasager arii din opere, exclamații în franceză și hituri pop, roteam și roteam, până când, în zona uneia din frecvențele cunoscute, ajungea să se distingă o voce în română, uneori mai clar, alteori mai stins. Pârâielile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În Diavol... Pentru că Diavolul - ca și Dumnezeu - s-a folosit Întotdeauna pentru scopurile sale de astfel de specii suburbane de oameni mărunți și ridicoli, estropiați sufletește și lipsiți de șira spinării. CÎnd intră În folosul lui Dumnezeu, le ridicăm În slăvi Noblețea, iar cînd intră În folosul lui Diavolul, vorbim de Ticăloșia lor; dar și Într-un caz și În celălalt, materialul uman e la fel de mediocru și de lamentabil. — ... Se vorbește despre o nouă ordine, perora domnul Rennit. Dar lumea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
săptămînă, nu-ți cer să te ascunzi mai mult. Poliția trebuie să sosească dintr-o clipă Într-alta. — Sari pe fereastră, dedesubt e un strat de flori. S-a Întunecat, și peste vreo zece minute sirenele au să dea alarma. Slavă Domnului, ne putem orienta după ele ca după un ceasornic. Și dumneata ce-o să faci? — Trage lanțul, Înainte de a deschide fereastra. În felul ăsta, n-o să te audă nimeni. Așteaptă să se umple rezervorul, pe urmă mai trage o dată lanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Dar nici eu nu voiam să-ți recapeți memoria. Nu voiam să te văd că suferi. Acum Îți amintești tot? adăugă ea cu neliniște În glas. — Îmi amintesc multe, și am aflat multe. Destule ca să știu că nu-s criminal. — Slavă Domnului! murmură ea. — Dar, dumneata știai că-s nevinovat? — Da, desigur. Știam... Și mă bucur că și dumneata știi... Vreau să fii fericit, Îți stă atît de bine! Rowe rosti, cu toată tandrețea de care era În stare: — Te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Mat. 4,4). [...]„Cea mai mare victorie e diavolului este să ne facă să credem că el nu există” spunea Denis de Rougemont. Civilizația occidentală a ajuns acum pe o culme înaltă, având în față panorama „împărățiilor lumii“ și a „slavei lor“ . Pe acestea toate ți le voi da ție dacă vei cădea înaintea mea și mi te vei închina“ (Mat. 4,9) i se murmură insinuant în ureche. Dar de fapt cine ne șoptește? Demonii care nu există? Noi ne
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cultul lui Ceaușescu a avut nevoie de susținerea unei armate de intelectuali „cel mai nerușinat sicofant a fost Corneliu Vadim Tudor, care, într-un articol publicat în 1980, la a șaizeci și doua aniversare a lui Ceaușescu, îl ridica în slăvi ca pe «zeul nostru laic, inima partidului și a națiunii, omul pentru istorie și pentru eternitate pe care îl vom urma cu credință în tot ce va întreprinde»”; Timp de peste un an, în 1993-1994, televiziunea de stat a fost condusă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pentru care „domnia sa credea că sunt cele mai dinamice în ceea ce privește încorporarea oamenilor care se hotărăsc acum să intre în politică.” (consemna Arthur Suciu). Democrația nu poate funcționa normal într-o societate bolnavă, care practică o economie nesănătoasă și ridică în slăvi corupția și birocrația. Privind retrospectiv în urmă, s-au făcut nepermis de multe greșeli, iar consecințele acestora ne determină să ne învârtim într-un cerc vicios și o tranziție interminabilă. Era evident încă de la început că trebuiau operate schimbări majore
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în această farsă grotescă. Groparii din cimitirul Ghencea nu știau, se pare, pe cine îngropau. Toate aceste detalii arată că sfârșitul mizerabil de care a avut parte Ceaușescu este de o vulgaritate extremă. Iar, dacă îl raportăm la luxul și slava de unde s-a prăbușit cuplul dictatorial, el pare o ironie demonică. De altfel, acest sentiment că istoria este o comedie proastă, că am trecut de la o teroare trivială la o libertate trivializată, îl suport cel mai greu. El mă face
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
asta-i bună... Și în exact acel moment, universul se blocă. Ca un schimbător de viteze rămas într-a treia. Sau ca un fermoar pe jumătate tras, care nu mai merge nici în jos, nici în sus. Da, cam așa. Slavă Domnului, Alin observă ce se întâmplase. Și tot slavă Domnului, Alin știa ce trebuie făcut. Merse în bucătăria de lângă birou. Găina fierbea într-o oală. Secretara rămăsese în stop cadru lingându-și țâța dreaptă. Alin scoase găina din oală, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se blocă. Ca un schimbător de viteze rămas într-a treia. Sau ca un fermoar pe jumătate tras, care nu mai merge nici în jos, nici în sus. Da, cam așa. Slavă Domnului, Alin observă ce se întâmplase. Și tot slavă Domnului, Alin știa ce trebuie făcut. Merse în bucătăria de lângă birou. Găina fierbea într-o oală. Secretara rămăsese în stop cadru lingându-și țâța dreaptă. Alin scoase găina din oală, o băgă într-o pungă și ieși pe stradă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dar aici a cuprins-o un fel de euforie... - Înțeleg, spuse Lantz golind paharul de whisky. Îi mai turnai. Își aprinse o altă țigară. - Am o teorie, zise. - Vă ascult. - Nu cred că prietenei dumneavoastră i s-a întâmplat ceva. - Slavă Domnului! - Da. Pentru că aici nu se întâmplă niciodată nimic. Crimele, omorurile sunt extrem de rare. - Înțeleg. - Mai curând, poate... Știți, Suedia este o țară ciudată și deosebit de frumoasă. - Mi-am dat seama. - Mulți turiști, mai ales din țările latine, Spania, Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mi se părea prea densă, ramificată și încurcată ca s-o port cu mine, închipuiți-vă atâtea vieți, fiecare cu trecutul ei și trecuturile celorlalte vieți, care continuau să se înnoade unele de altele. Degeaba îmi spuneam de fiecare dată: Slavă Domnului, pun kilometrajul la zero, șterg cu buretele; a doua zi după ce ajungeam într-o țară nouă, acel zero devenise un număr cu atâtea cifre că nu mai încăpea pe bord, ocupa tabla de la un cap la altul, persoane, locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]