1,475 matches
-
se acorda mare importanță. Acest rol al latinei s-a putut apoi atribui și în cazul celorlalte popoare catolice, indiferent de limba pe care o vorbeau, încît s-a creat tipul limbii universale de cultură, care a fost asumat de slavonă în estul ortodox al Europei și de arabă în Orientul mijlociu. La începutul Evului mediu însă (îndeosebi după secolul al V-lea), s-a produs în vestul Europei amestecul romanicilor cu germanicii, prin care se va forma tipul cultural european
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-lea, în limba coptă (din Egipt), în secolul al IV-lea în gotică, în secolul al V-lea în armeană, în secolul al VII-lea în irlandeză și în vechea engleză, iar, în secolul al IX-lea, în vechea slavă (slavonă). În acest proces, s-a stimulat crearea de alfabete și căutarea de corespondențe lexicale și gramaticale între limbi, astfel încît, pînă în secolul al XII-lea, cercetările asupra limbilor au fost predominant empirice și aplicative și, de aceea, nu au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
decît în cazul celorlalte limbi romanice. Limba română literară s-a format pe baza dialectului daco-român, cu o preponderență în pronun-ție a subdialectului muntean. Faza ei veche, cînd a fost scrisă cu alfabet chirilic, a fost caracterizată de influența limbii slavone și a limbii neogrecești. O dată cu manifestarea curentului cultural iluminist Școala ardeleană, îndeosebi după 1780, s-a produs o reorientare în sensul modernizării, proces care a însemnat, printre altele, adoptarea alfabetului latin și reorientarea în ceea ce privește sursele împrumuturilor. S-au introdus astfel
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
modernă, perioadă care cere unei limbi literare pe lîngă caracter scris și stabil (normat) și caracter național. În plus, în timpul feudalității, limbile literare nu au înlăturat folosirea paralelă, ca limbă de cultură, a limbii latine în Apus și a limbii slavone în Est. Ca atare, limbile romanice literare au devenit supra-dialectale și naționale numai în epoca modernă, încît o limbă romanică cu o dezvoltare importantă în feudalism și cu texte foarte vechi, precum franceza, a devenit limbă națională abia în secolul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dar nu că avea deja un aspect literar. Și, dacă, după jumătatea secolului al XVI-lea, se simțea încă nevoia unor texte ale cărților bisericești bilingve, slavo-române, iar în varianta românească erau preluate ca atare formule și cuvinte din cea slavonă, tendința spre normare fiind redusă, aceasta dovedește că o tradiție prea veche a scrierii limbii române nu exista atunci și că româna literară nu era încă formată. Aceste observații nu vin în contradicție cu opiniile potrivit cărora limba română a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
literar, iar evoluția ei, ca limbă populară, s-a produs în vecinătatea și prin schimbul de elemente cu idiomuri nelatine. Pe de altă parte, în administrație, cult și cultura de erudiție, româna nu a fost suplinită de latină, ci de slavonă, adică de o limbă care nu avea nici o afinitate cu ea, și tot din slavonă a preluat elemente pentru a se îmbogăți în primele faze ale aspectului literar. De aceea, în cazul limbii române literare, continuarea latinității în formă romanică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de elemente cu idiomuri nelatine. Pe de altă parte, în administrație, cult și cultura de erudiție, româna nu a fost suplinită de latină, ci de slavonă, adică de o limbă care nu avea nici o afinitate cu ea, și tot din slavonă a preluat elemente pentru a se îmbogăți în primele faze ale aspectului literar. De aceea, în cazul limbii române literare, continuarea latinității în formă romanică nu a însemnat renunțarea la latină, ci, dimpotrivă, regăsirea latinei, nu numai ca limbă clasică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
momentul întemeierii statelor feudale românești (prima jumătate a secolului al XIV-lea), clasa înaltă era reprezentată de ocupanții slavi, iar clerul superior era și el de origine sau de formație slavă, încît, în cancelarie și în cult, se folosea limba slavonă și, în aceste condiții, aristocrații erau străini și nu comunicau cu clasele de jos. În același timp, reprezentanții claselor superi-oare nu aveau distincție și purtare aleasă, nu se impuneau prin prestigiu, cultură și maniere, pentru a putea reprezenta modele de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
circuitul valorilor bizantine, atunci cînd acestea se realizau, dar ea a putut avea un rol în rapida înstăpînire a fanarioților asupra culturii române. În perioada tîrzie de existență a Imperiului Bizantin, aristocrația și clerul din Țările române uzau de limba slavonă, iar nu de mediogreacă, dar, atunci cînd aceste țări au ajuns în sfera de influență turcească, după secolul al XV-lea, grecii și biserica lor au fost folosiți pentru a submina spiritul de independență al românilor. În acest mod, s-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
spiritul de independență al românilor. În acest mod, s-a pregătit terenul pentru grecizarea culturii din Principate, grecizare produsă cu mare repeziciune în secolul al XVIII-lea, prin instaurarea aristocrației fanariote. Desigur, uzînd în oficierea cultului de o limbă străină, slavona, biserica nu a putut sprijini cultura română în epoca veche și realizarea unui aspect literar al culturii române și nu a permis dialogul și comunicarea cu Europa civilizată. Cînd, în sfîrșit, au început a fi traduse cărțile de cult în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
între anii 390 și 405 d.Hr. și recunoscute oficial de Biserica romano-catolică. 37 Sursa grecească a multor termeni eclesiastici reprezintă unul dintre mijloacele de unificare conceptuală și terminologică a europenilor, căci, de exemplu, idol din limba română, pătruns din slavonă (sl. idolŭ), iar în slavonă din greacă (gr. ειδόλον), s-a putut ușor raporta la lat. idolum, cu aceeași origine grecească, atunci cînd româna literară a fost orientată spre lumea occidentală. 38 În anul 276 în zona apuseană și în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
d.Hr. și recunoscute oficial de Biserica romano-catolică. 37 Sursa grecească a multor termeni eclesiastici reprezintă unul dintre mijloacele de unificare conceptuală și terminologică a europenilor, căci, de exemplu, idol din limba română, pătruns din slavonă (sl. idolŭ), iar în slavonă din greacă (gr. ειδόλον), s-a putut ușor raporta la lat. idolum, cu aceeași origine grecească, atunci cînd româna literară a fost orientată spre lumea occidentală. 38 În anul 276 în zona apuseană și în anul 610 în cea răsăriteană
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ei înșiși jumătate din cuprins; ei lărgesc cugetările ale căror sâmbure li se prezintă; îndreaptă ceea ce li se pare slab.” Voltaire 536. „ Cartea este o comoară mai scumpă decât toate comorile pământești, căci (...) comoara aceasta înfrumusețează sufletul omului.” Psaltirea slavonă 537. „Cunosc multe cărți care au plictisit, dar nu cunosc nici una care să fi făcut vreun rău cu adevărat.” Voltaire 538. „ Dacă rațiunea ar înlocui memoria Și s-ar studia mai mult decât s-ar transcrie, nu s-ar înmulți
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
de teologie autentice. Cu acest scop, Petru Movilă pune la punct un plan panortodox de descoperire, reînviere și răspândire a scrierilor Sfinților Părinți ai Orientului Creștin. Din acest plan făceau parte descoperirea de texte vechi, traducerea lor, din greacă în slavonă, tipărirea și răspândirea lor în tot estul Europei și, nu în ultimul rând, fondarea și subvenționarea de școli de teologie în care să fie transmise litera și spiritul creștinismului răsăritean. Parte a acestui plan vizionar sunt cele două tiparnițe trimise
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
creștinismului occidental din răsăritul Europei. Programul de studiu era întocmit după model apusean, latin. El era structurat pe cinci ani de studiu, acoperind cinci clase diferite: INFIMA, GRAMMATICA, SYNTAXIMA, POETICA și RETORICA. În primii trei ani, se învățau latina, greaca, slavona, polona (acestea erau de altfel și limbile de predare în Colegiu), la care se adăugau noțiuni de matematică, de catehism și de cântare bisericească. În anul patru se studiau teoria literară, genurile literare și mitologia, iar în anul cinci, retorica
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
uriașe. Și tot aici cunoaște pentru prima oară dulceața traiului într-o obște bilingvă. Formată în egală măsură din călugări de origine slavă (maloruși și velicoruși), dar și români (munteni și moldoveni), obștea de la Poiana Mărului era practic bilingvă, limbile slavonă și română fiind folosite simultan atât pentru comunicare între monahi, cât și în cuvintele de învățătură. Este și motivul pentru care Petru/Platon învață foarte bine limba română în cei patru ani de ședere aici, iar acest bilingvism slavono-român va
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de episcopul român Grigorie Râșca. În ciuda acestor împovărătoare răspunderi, Paisie găsește mereu timp (în special noaptea) să învețe și să caute textele tradiției patristice prin mănăstirile Muntelui Sfânt. Învață limba greacă, copie texte ale Sfinților Părinți, descoperă neconcordanțe între traducerile slavone ale unuia și aceluiași text grec și începe munca de corectare a traducerilor slavonești din textele bizantine, după variante tot slavonești, dar mai vechi. Astfel, se angajează într-un efort uriaș: ziua și-o petrece cu îndatoririle față de schit și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
greacă, pe care apoi le tălmăcește pe loc, le explică, le exemplifică, le găsește un rost în viața de zi cu zi a mănăstirii. Ucenicii ascultă, întreabă, primesc răspunsuri și, mai ales, țin minte. O seară discuțiile au loc în slavonă, altă seară au loc în română. Cei care cunosc bine ambele limbi sunt bineveniți în toate serile. Prin discuții, monahii se apropie mai mult de adevăr. O veritabilă grădină a lui Akademos, slavono-română, hrănindu-se din texte grecești, în nordul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
sunt bineveniți în toate serile. Prin discuții, monahii se apropie mai mult de adevăr. O veritabilă grădină a lui Akademos, slavono-română, hrănindu-se din texte grecești, în nordul Moldovei! Este momentul în care Paisie hotărăște să renunțe la corectarea textelor slavone după versiuni mai vechi tot slavone, și hotărăște confruntarea lor direct cu originalele grecești. Nemulțumit și de aceasta, starețul începe să-și pună problema, dacă nu cumva soluția de limpezire a sensurilor din aceste texte ar fi o traducere cu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
discuții, monahii se apropie mai mult de adevăr. O veritabilă grădină a lui Akademos, slavono-română, hrănindu-se din texte grecești, în nordul Moldovei! Este momentul în care Paisie hotărăște să renunțe la corectarea textelor slavone după versiuni mai vechi tot slavone, și hotărăște confruntarea lor direct cu originalele grecești. Nemulțumit și de aceasta, starețul începe să-și pună problema, dacă nu cumva soluția de limpezire a sensurilor din aceste texte ar fi o traducere cu totul nouă. În jurul lui se strâng
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
scrierile lui Voltaire. Gramaticile și lexicoanele slavonești și grecești sunt nelipsite din bibliotecă și din chilia starețului. În jurul său se formează o școală de traducători care dăruiește atât Bisericii Române cât și celei Ruse versiuni în limbile proprii, română și slavonă, ale tuturor textelor patristice importante din tradiția greaca bizantină. Școala are eliniști și slavoniști de elită, pregătiți chiar în mănăstire sau trimiși pe cheltuiala obștii la studii în București. Din Neamț pornesc spre toate centrele mari ortodoxe răsăritene copii ale
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Paisie însuși lucrează noapte după noapte până la surmenaj și slăbirea accentuată a vederii renunțând adesea și la obișnuitele trei ore de somn. Încununarea acestei lupte cu timpul și cu propriile puteri avea să fie traducerea inegalabilă a Filocaliei grecești în slavonă. Din cele treizeci și șase de capete ale Filocaliei grecești, el reușește să traducă douăzeci și patru în slavonă. Are bucuria să le vadă publicate, cu doar un an înainte de moartea sa, în 1793. Apăreau sub titlul „ DOBROTOLJUBJE”, în patru părți și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
obișnuitele trei ore de somn. Încununarea acestei lupte cu timpul și cu propriile puteri avea să fie traducerea inegalabilă a Filocaliei grecești în slavonă. Din cele treizeci și șase de capete ale Filocaliei grecești, el reușește să traducă douăzeci și patru în slavonă. Are bucuria să le vadă publicate, cu doar un an înainte de moartea sa, în 1793. Apăreau sub titlul „ DOBROTOLJUBJE”, în patru părți și două volume, la Sankt Petersburg. Bătrân, bolnav, purtând de ani de zile, pe toată partea dreaptă a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
vieții i-au supraviețuit, croindu-și drum în lume și în timp, prin ucenici, prin manuscrisele sale și prin volumele ce i-au fost dedicate. În 1794, după dispariția sa, stăreția Mănăstirii Neamț este preluată de ucenicul său de limba slavonă, Sofronie. Acesta preia nu numai grija obștei paisiene de peste opt sute de monahi, ci și cele trei sute de manuscrise rămase din timpul starețului Paisie, din care patruzeci manuscrise autografe ale marelui cărturar. Anul 1794 este de altfel un an foarte important
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Paisie la Athos, cel puțin trei aveau să rămână nume de referință în istoria culturii monastice românești. Ieromonahul Isaac, educat inițial la Școala Domnească din București, devine în obștea paisiană un traducător de elită, atât din greacă cât și din slavonă. L-a urmat pe starețul Paisie pe tot itinerariul acestuia de la Athos și până la Neamț, unde a lucrat și ca profesor de greacă și secretar al starețului. Traduce din Simeon Noul Teolog, Efrem Sirul. La acestea se adaugă „Cartea Sfântului
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]