1,355 matches
-
tamburii. În loc de colac de grâu Fi-mi-a sânge până-n brâu, Sânge de-a voinicului Până-n pieptul calului, În loc de lumină de ceară Fi-mi-a drumul cel de țară Și în loc de copârșeu Fi-mi-a plumbul din adeu. Când adeul slobozea Frumoși feciori prăpădea, Altul mintenaș muria, Altul capul ridica Și din gură cuvînta: Maică, măiculița mea, Când tu, maică, m-ai făcut Să mă fi luat de-o mână Să mă fi dus la fântână Să mă fi țipat în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Tu, fragedă rândunică 25 - C. 628 385 {EminescuOpVI 386} Cu aripele întinse, Sbori, te duci și eu rămâi, Strigând cu poftă aprinsă: O Moldavie iubită etc. Zefiri veseli și voi nouri, Nu vă oprește nimică În patrie a vă-ntoarce Slobozi făr-de nici o frică, O Moldavie iubită etc. Toate-s triste pentru mine, Toate de otravă pline, Și cea mai frumoasă sară E pedeapsă pentru mine. O Moldavie etc. Dumnezeule înalte, Ce mai suferi tirănie Isgonește pe vrăjmași Și-i sdrobește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
strig, o voi să vie, O aștept cu bucurie, Nu voi mai mult să trăiesc. M-au adus nădejdea-n stare Încât să nu mai am răbdare, Ci chiar eu singur să mă omor. No. 8 Eu eram un puișor Slobod fără de amor, Petreceam în liniștire Pururea și-n veselire. La adunări când mergeam Gust cu prietenii făceam, Eu ziceam că-i nebunie Amorul ce va să fie. Acum eu sunt cel supus Și-n valurile lui pus, De a scăpa
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a mea simțire Într-acest minut, Pentru mine sunt toate, Lumea și tot, moarte Câte le-am văzut. De-aș fi-n cel mai mare Palat, mi se pare Că-n peșteră sunt. Când e la-ntîlnire Nu sunt în simțire Slobod cu cuvânt, Nu pot înțelege, Nici gust a alege Câtuși de puțin, Iar când nu-i de față Nu pricep dulceață Nici altei mă-nchin. No. 49 Inima-n mine de dor s-aprinde, ah! Arde, arde și nu se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Matei. Grigore Popa cu bărbia nerasă prinsă între degete se interesă ironic: ― Te-ai gândit cumva ce o să le povestești? ― Las chestia asta pe seama dumitale. Fiecare autor își explică opera. ― Hm, învață să-ți ascuți mai bine săgețile când le slobozi din arc. Altfel ricoșează. Ricoșează penibil... Doru Matei apucă nervos marginea scaunului. Replică violent: ― Ce-i drept, n-am experiența dumitale! Nu întocmesc liste! ― Vă rog nu vă certați, imploră Melania Lupu. Avem atâtea de făcut... Bătrânul n-o luă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nocturne continuau din timp în timp, până când li s-a înfundat... într-o noapte ca de catran, pe la ora 2, îndoind drugii de fier de la locuința unui meșter lemnar din satul vecin, s-a trezit cu o ploaie de alice slobozite cu groază de soția meșterului... A urmat un vaiet reținut, niște umbre din fața ferestrei s-au mistuit în întunericul de nepătruns și duși au fost... Lumea șoptea cu teamă despre întâmplare... La o săptămână după cele întâmplate se aude că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Nu își mai conștientiza frica. Ceva mai urgent decât frica puse stăpânire pe ea. Se repezi către celălalt. Fugea împotriva ninsorii. și se temea să nu o descopere cineva. Mai era însă ceva. O nerăbdare stranie. Deschise mantaua înghețată și slobozi un strigăt de groază. Prins la cureaua pantalonilor era o secure cu coada scurtă. Lama părea că o privește cu jind. Era ca o limbă lingând sângele care o pătase. Se uită în sus la fața spânzuratului. Ce arătare mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Are semnificație doar dacă are o legătură cu cazul. ă Dar cum? Ce semnificație are? ă Nu știu încă, admise Porfiri. Dar voi ști. ă La ce întrebări doriți ca invesitgarea judiciară să răspundă? întrebă deodată doctorul Pervoiedov. Liputin slobozi un suspin de înfrângere. ă Ce mă interesează pe mine să știu cel mai mult, spuse Porfiri, este cauza morții în fiecare caz. ă Incredibil! exclamă prokuror-ul. Doctorul aprobă scurt și își scoase haina, pe care i-o înmână consilierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
după ce o muia bine în fiertură. Abia după ce a mâncat și ultima lingură își recăpătă puterea îndeajuns pentru a șterge farfuria cu ultima bucată de pâine. Porfiri așeză farfuria deoparte pe podea. Nu avea unde altundeva să o pună. Virginski slobozi un mic râgâit de satisfacție. ă Dar cine sunteți? îl întrebă pe Porfiri, întărit cu siguranță de mâncare. ă Doar ți-am spus. Eu sunt Porfiri Petrovici. Vorbeam despre cărți. Porfiri arătă înspre grămada de pe pat. ă Cărțile mele! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
la stabilimentul lui Fraulein Keller. ă Îl cunoști pe studentul Pavel Pavelovici Virginski, spuse Porfiri declarativ. ă Da, spuse Lilia uitându-se la pleoapele sale stranii și fără culoare. ă Pavel Pavelovici este reținut acum în legătură cu o posibilă crimă. Ea slobozi un oftat slab de protest. Ochii ei îl interogau și îl provocau. ă Orice ai avea de spus în legătură cu întrebarea mea îl va ajuta. ă Doar nu credeți că el... ă Doar nu cred că el ce? ă Are de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
prostul aici. Spune-mi exact ce ai văzut când te-ai uitat la fotografii. ă Fete. ă Fete? și ce e prost la asta? Nu te-ai uitat niciodată la poze cu fete? ă Nu aveau haine pe ele. Salitov slobozi un mare 'Ha!' de uimire. ă Ce nu-i în regulă cu tine? Astea nu sunt prostii, asta este... Cuvântul îi scăpa lui Salitov. Ai vreo fotografie din astea? Keșa se încruntă și dădu din cap. ă Nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îi dăm premiul. Din partea Țarului. Portarul se încruntă și apoi strigă răcni 'Dim' fără să-și ia ochii de la Porfiri. Într-un aparte lui Salitov, Porfiri murmură: ă Te rog, Ilia Petrovici. Ține minte că este doar un copil. Salitov slobozi o privire de insultă uimită. Nu avem ce cîștiga dacă îl speriem, adăugă el. Salitov scutură din cap a nerăbdător. ă Ați pomenit de un premiu, spuse portarul, cu o înflăcărare deplasată în ochi. ă Pentru Dmitri, da, insistă Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mănânci aici. ă N-am avut nicio plângere, spuse portarul cu agresivitate. ă și nu era nimic altceva? presă Porfiri. ă Numai vițel și hrană rece, spuse Dmitri. ă Vreau să spun altceva ieșit din comun. ă Păi, spuse Dmitri, slobozind un oftat mare și încruntându-se gânditor. A mai cerut ac și ață. și o pereche de foarfece. ă Ah! strigă Porfiri. Asta este interesant. Asta s-a întâmplat înainte sau după ce Goriancikov i s-a alăturat? Dimitri însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ușă. Când nu primi niciun răspuns, strigă: ă Hei, tu! Constantin Chirilovici. Ce pui la cale? Tolkachenko auzi pași în urma sa, venind de la etajul superior. Se întoarse și clipi în întuneric. În același momnet, ușa apartamentul de vis-a-vis se deschise slobozind o lumină galbenă. Iacok Borodonici, tânărul funcționar civil care locuia acolo, se uită afară nervos. Pașii de pe scări se opriră și oricine era, acesta părea că este reținut. ă Leonid Simonovici? Fața lui Iakov Borodonici era albă, cu ochii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fel, iar fata în scaunul cu rotile plângea. Capitolul douăzeci și trei Bastarzii lui Jupiter ă Este adevărat? Nicodim Fomici închise ușa biroului lui Porfiri, dar nu părea doritor să avanseze în cameră. Aștepta în schimb răspunsul lui Porfiri. Porfiri slobozi o dâră de fum și scutură scrumul de pe țigară. ă Ce să fie adevărat? Își ridică privirea din hârtii și clipi în exces. ă Ultima nebunie a lui Liputin? Porfiri îi înmână inspectorului șef o scrisoare purtând antetul biroului prokuror-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să se curețe? Soția lui Kezel aprobă înțepenită. ă Avea sânge pe mâini. ă Doar pe mâini? întrebă Porfiri. Dar pe haine? A trebuit să-și schimbe hainele? Femeia se retrase ca și cum ar fi așteptat o lovitură. Închise ochii și slobozi un, ' Nu știu'. Vocea îi era ascuțită și chinuită, la marginea lacrimilor. ă Nu cred, forță ea. ă Nu-i nimic, spuse Porfiri. Dar spune-mi de ce te-a lovit de data asta? Are vreo legătură cu Virginski? Ochii acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
care îi conferă proprietate asupra sufeltului său oricui intră în posesia acestei hârtii. și-a încredințat sufletul cămătarului, evreul Limașin. A crezut că dacă nu mai este în posesia sa, sufletul să va fi ferit de crimele sale. Vadim Vasilievici slobozi un strigăt de durere și aruncă hârtia arzândă. Însă se mișcă înainte, oprindu-l astfel ca Osip Maximovici să o ajungă. ă Sufletul meu este nevinovat. Sufletul meu este fără pată, protestă Osip Maximovici. Ai văzut contractul dintre Virginski și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
bună. Cipriano Algor își va da cu pumnii în cap, ca pedepsă pentru ce va considera o prostie ireparabilă, dar să sperăm că, mai târziu, când îi va trece furia autopunitivă, își va aduce aminte că Isaura Madruga n-a slobozit un hohot insultător de râs, n-a râs fără milă, nici măcar n-a schițat acel minim zâmbet de ironie pe care situația părea că-l cere, și că, dimpotrivă, a devenit foarte serioasă, și-a încrucișat brațele peste piept ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
toată viața lui de adult, fusese - ca acele adrese pierdute din vis - o imagine a cestuilalt moment, Înregistrat și apoi refulat, În care el atinsese cu adevărat bolta lumii. Și aceasta, acest moment În care el Înghețase spațiul și timpul slobozindu-și săgeata lui de Zenon, nu fusese un semn, un simptom, o aluzie, o figură, o semnătură, o enigmă: era exact ceea ce era și nu ținea locul nici unui alt Lucru, momentul În care nu mai există amânare, iar socoteala e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
extaz amândoi și atunci să ejaculezi pe fața mea și pe sânii mei. Aș vrea să ne iubim așa până la bătrânețe, să adormim unul lângă altul să ne trezim tot împreună. Când îmi scrii să pui niște floci și puțin sloboz pe scrisoare să mai simt și eu mirosul. Viitoarea exivă am să o bag în pizdă ca să mai vezi și tu cum miroase, dacă eram împreună gustam reciproc unul din celălalt. Să-mi scrii când faci cererea de vorbitor ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
El avea două fete și niște nepoți care îl ajutau la treburile curții și pentru ei pusese la cale o petrecere. Ghighina mai mersese în toamnă acolo, de Sfântul Dumitru. Fusese sărbătoare mare pentru că însuși Mihnea, fratele vitreg al voievodului, slobozise o biserică în Șotânga, într-un sat în care Mihnea își făcuse conac mare, pe care îl avea în grijă un nepot de-a lui Vașcu. Era dimineață caldă, de octombrie luminos, iar lumea se adunase în fața bisericii. Ghighina văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
țipase după ajutor. Atunci o doborâse cu un pumn și, pentru că voia să fie sigur de victorie, se aruncase asupra ei și-i apucase gâtul cu o singură palmă. În acest moment de viață și de moarte, Talpă intrase val-vârtej, slobozind cuvintele în șoaptă înaltă: Măria ta, măria ta! Am terminat treaba. Apoi, oprit brusc în ușa salonului, încremenise fără vorbă. Mihnea se ridicase alene și, după ce o privise ironic și disprețuitor pe fata rămasă pe podea, îi poruncise scurt: Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
imaginam cum s-ar putea manevra unul ca ăsta cu mare repeziciune, între timp bunicul m-a întrebat ceva, însă n-am auzit ce anume, pentru că luasem la ochi ceasul de pe perete, imaginându-mi ce-ar fi dacă i-aș slobozi un glonte-n mijloc, și atunci bunicul mi l-a smuls din mână, certându-mă și spunându-mi că mă avertizase că nu-i o jucărie, să pricep odată că nu e un căcat de armă cu aer comprimat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
suficient să deschidă un dosar, să și-l pună pe genunchi; din câteva mișcări, termina. Uneori, fata Își desfăcea picioarele În momentul când el Își scotea sexul: atunci nu mai era nevoie nici să-l atingă; zărindu-i chiloțeii, se slobozea dintr-o țâșnitură. Batista era pentru siguranță, În general ejacula pe paginile dosarului: pe ecuațiile de gradul doi, pe planșele cu insecte, pe producția de cărbune a URSS. Fata continua să-și citească revista. Mai târziu, peste ani, Bruno rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un aburel. Nu știa să sugă, Îi simțeam dinții; dar am Închis ochii și mi-am imaginat gura unei fete dintr-o clasă la care predam, o ghaneză. Imaginându-mi limba ei roz și puțin aspră, am reușit să mă slobod În gura neveste-mii. Nu aveam intenția să am alți copii. A doua zi am scris textul despre familie, cel care a fost publicat. — Îl mai am..., interveni Michel. Se ridică și căută revista În bibliotecă. Bruno o răsfoi ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]