937 matches
-
Republica Slovaca 33. Ungaria, Republica Slovaca, Republica Cehă 34. Franța, Elveția 35. Germania, Elveția 36. Franța, Elveția 37. Regatul Unit 38. Regatul Unit (doar pentru trenurile cu Vmax > 160 km/h) 39. Germania, Polonia 40. Polonia, Republica Cehă, Republica Slovaca 41. Irlanda, Regatul Unit 42. Lituania, Polonia (între ALSN și SHP) Partea 4: Caracteristică electromagnetică a sistemelor de detecție a trenurilor folosite în statele membre Caracteristicile electromagnetice ale sistemelor de detecție a trenurilor folosite în statele membre sunt menționate aici
32006D0679-ro () [Corola-website/Law/294945_a_296274]
-
la Protocolul 38b."; (d) Articolul 129: (i) la alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: "Ca urmare a extinderilor Spațiului Economic European, versiunile prezentului acord în limbile bulgară, cehă, croată, estonă, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, polonă, română, slovacă și slovenă sunt autentice în egală măsură."; (ii) la alineatul (1), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: "Textele actelor menționate în anexe sunt autentice în egală măsură în limbile bulgară, cehă, croată, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană
ACORDURI din 12 noiembrie 2014 sub forma unor schimburi de scrisori referitoare la aplicarea provizorie a Acordului privind participarea Republicii Croaţia la Spaţiul Economic European şi la aplicarea provizorie a Protocolului adiţional la Acordul dintre Regatul Norvegiei şi Uniunea Europeană privind un mecanism financiar norvegian pentru perioada 2009-2014. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271713_a_273042]
-
de districtul Ciacova. Hartă lui Mercy de la 1723-1725 o arată ca fiind nelocuita. În anul 1782, contele Cristofor Naco, aduce pe proprietatea să de la Gaiu Mic, mai multe familii de slovaci. De altfel, si localitatea vecină, Stamora Germană (pe atunci slovaca), încă mai era locuită de slovaci. Însă slovacii din Gaiu Mic nu au rămas aici pentru mult timp. La 1806, ei au urmat calea slovacilor din Stamora Germană - care fuseseră nevoiți să se mute pentru a lăsa loc valurilor masive
Gaiu Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301361_a_302690]
-
germani începând cu anul 1789. Însă înaintea germanilor, așezarea era slovăcească. Satul vechi s-a format la sfârșitul perioadei turcești, prin colonizare cu slovaci, similar cu localitatea Nădlac din județul Arad. În documentele habsburgice apare denumirea de "Toth Stamora" (Stamora Slovacă). La 1783 existau 158 de case slovăcești. La 1789 au început să sosească primii germani, provenind din diferite zone ale Germaniei. Însă marea majoritate a germanilor a început să sosească aici pe la 1802-1803, fiind șvabi bănățeni din satele germane cele
Stamora Germană, Timiș () [Corola-website/Science/301398_a_302727]
-
Șinteu (în , în slovaca " Nová Huța") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bihor, Crișana, România. La începutul secolului al XVIII-lea cetatea "Sólyomkővár" (azi Șinteu), baza militară și centru de rezistență a curuților, a fost distrusă și depopulata de
Șinteu, Bihor () [Corola-website/Science/300871_a_302200]
-
cu numele de "Pravda" au mai fost "Komsomolskaia Pravda" și "Pionerskaia Pravda", menționate mai înainte. Pravda ("Adevărul" în limba slovacă) a fost numele unui ziar din Slovacia, care a fost în trecut echivalentul ziarului sovietic. Fondat în 1945, (alte "Pravda" slovace care au mai existat în perioada 1925-1932, 1944 au fost înterzise), a fost publicația Partidului Comunist din Slovacia și a fost de asemenea un ziar proprietate de stat. Echivalentul ceh (câtă vreme a existat Cehoslovacia) a fost ziarul "Rudé Právo
Pravda () [Corola-website/Science/298846_a_300175]
-
limbă română din Șerbia, care apărea la Pancevo/Novi Sad. Cartea să de debut în poezie, intitulată "Valsuri", a fost publicată de editură ziarului Libertatea în Panciova în 1970. Poeziile sale au fost traduse în limbile sârbă, germană, maghiară, macedoneană, slovaca, engleza și franceză. A tradus poeziile lui Vasko Popa, "Poezii I-II" (1983); Membru al Uniunea Scriitorilor din România, membru fondator al ASPRO, al Asociației Scriitorilor din Voievodina (Șerbia) și al PEN - CLUB. Interviuri
Ioan Flora () [Corola-website/Science/298900_a_300229]
-
calitate peste de 40 de limbi și dialecte. Versiunea regională de limba engleză include trei voci noi pentu dialectele de engleză australiană, britanică și scoțiană. Voci în alte limbi sunt introduse pentru prima dată, inclusiv chineză, greacă, maghiară, română, rusă, slovacă și multe altele. Versiunea 10.7.3 a adăugat suport pentru limbile catalană, croată, greacă, ebraică, română, slovacă, thailandeză și ucrainiană. Versiunile precedente ale sistemului de operare Mac OS X s-au numit Mac OS 8 și Mac OS 9
Mac OS X () [Corola-website/Science/296562_a_297891]
-
de cca 10 milioane de locuitori. Cea mai mare parte din populația Șerbiei este formată din sârbi, la care se adaugă unguri, albanezi, români, țigani etc. Limba oficială este sârbă, în plus, în Voivodina mai sunt oficiale limbile: română, maghiară, slovaca, ruteana, croată. Religia cea mai răspândită este creștinismul ortodox, urmat de cel romano-catolic, si islamismul Structura etnică: Șerbia are una dintre cele mai variate culturi ale Europei. Frontiere între imperii mari au fost stabilite pe teritoriul actualei Șerbii, în mai
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
stat-marionetă al naziștilor. O parte a sudului Slovaciei și întreaga Rutenie (extremitarea estică a fostului stat cehoslovac) au fost anexate de Ungaria. Din 1940, Aliații au recunoscut legitimitatea guvernului în exil de la Londra sub președinția lui Edvard Beneš. Insurecția națională slovacă declanșată în august 1944 a fost reprimată de forțele germane la sfârșitul lunii octombrie, dar partizanii au continuat să lupte împotriva ocupantului până la sfârșitul războiului. În aprilie 1945, Armata Roșie i-a înfrânt pe germani și guvernul Tiso a căzut
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
al Rinului la care s-au adăugat pe parcursul procesului de colonizare elemente din Westfalia. Pe lângă substratul lingvistic german de jos evoluat sub o influență puternică westfaliană, dialectul țipțer conține și o serie de preluări din limba maghiară și din cea slovacă, iar comunitățiler lor de pe teritoriul României de azi folosesc și preluări din limba română. Țipțerii au creat o importantă literatură în cialectul lor, cel mai important poet țipțer fiind Lëndners Ernst von Kejsenmark (cunoscut și ca Ernest Lindner sau Ernő
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
și Țara Românească - până în Bulgaria de astăzi). Matia Corvin a condus în uniune personală Regatul Moraviei, Silezia și Luzația (Lausitz) (toate trei 1468/1469/1479-1490) și Austria Inferioară (1477/1485-1491). Vorbea maghiara, italiana, croata, latina și mai târziu germana, ceha, slovaca, precum și alte limbi slave. Regele Matia este amintit și astăzi, în multe istorisiri și cântece populare, ca un conducător foarte înțelept și drept. Matia Corvin a fost cel care a ordonat întemnițarea domnitorului Munteniei Vlad al III-lea (Țepeș), când
Matia Corvin () [Corola-website/Science/302100_a_303429]
-
din 1990. Jucătorul emblematic al handbalului vasluian rămâne Leonard Bibirig care a fost component și căpitan al echipei naționale. Moldosin Vaslui are și o prezență europeană. Echipa de handbal a participat în anul 1994 în șaisprezecimile City Cup, întâlnind formația slovaca Polnohospodar Topolcany. Din păcate, parcursul european al echipei s-a oprit după aceasta „dublă”. Pe 26 septembrie 1994 echipa Moldosin Vaslui este învinsă în deplasare cu scorul de 23-28 (12-12), pentru că în Sala Sporturilor din Vaslui, echipa noastră să termine
HC Vaslui () [Corola-website/Science/302572_a_303901]
-
(în macedoneană "Методиј", în bulgară "Методий", în greacă "Μεθόδιος/Methodios", în slavonă "Мефодии", în sârbă "Методије", în cehă "Metoděj", în slovacă "Metod", în rusă "Мефодия") (n. ca. 815 în Salonic - d. 6 aprilie 885 în Moravia), a fost un misionar, originar din Salonic. Împreună cu fratele său, Chiril, a creat alfabetul chirilic și a răspândit creștinismul (începând din 863) în Moravia și
Metodiu de Salonic () [Corola-website/Science/302644_a_303973]
-
sub pretextul apărării în Carpați; protecția fizică acordată evreilor;articolele critice antinaziste sporadice din presa ungară. Teama de o ocupație sovietică îi determinau pe Horthy și Kállay la prudență. Hitler s-a gândit să determine invadarea Ungariei cu trupe române, slovace și croate, ca măsură de pedepsire a lui Horthy, dar s-a răzgândit. La 19 martie 1944 a avut loc ocuparea Ungariei, sub numele de cod "Margarethe I". Mareșalul Reichului Heinrich Himmler, șeful Oficiului Suprem al Securității Reichului (RSHA) Ernst
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
(în limbile română: oblastie, cehă: oblast, slovacă: oblasť, rusă și ucraineană: о́бласть, belarusă: во́бласьць, bulgară: о́бласт) se referă la o subdiviziune administrativă în unele țări. Traducerea cea mai apropiată de sensul slav ar fi regiune sau provincie. În contextul geografic al
Oblast () [Corola-website/Science/302828_a_304157]
-
limbă slovacă erau ungare înainte de primul război mondial (deși existaseră mii de școli slovace în Slovacia, dar fuseseră transformate oficial în școli maghiare), nu aveau instituții, judecători, erau împiedicați deseori să voteze, studenții erau exmatriculați din școli doar pentru că vorbeau slovacă pe stradă sau pentru că aveau cărți slovace, era imposibil să cumperi un bilet de tren dacă îl cereai în limba slovacă, în regiunile slovace În Ungaria de astăzi trăiește, conform recensământului din 2001, o populație de 268.935 de creștini
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
ambasador extraordinar și ministru plenipotențiar. Rutenia Subcarpatică autonomă a fost reprezentată de I. Parkányi, ministru fără portofoliu, în guvernul rutean. Delegația ungară a fost condusă de ministrul de Externe, Kálmán Kánya, și de ministrul Educației, Pál Teleki. Delegația cehoslovacă (cea slovacă, în special) era neexperimentată și nepregătită, deoarece a avut de rezolvat numeroase alte probleme interne în regiunile autonome proaspăt create, Slovacia și Rutenia Subcarpatică. Delegația ungară, pe de altă parte, era compusă din persoane experimentate, iar guvernul ungar a avut
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
sud și ale Ruteniei Subcarpatice până la și incluzând linia definită de Devín (în maghiară: "Dévény") - Bratislava ("Pozsony") - Nitra ("Nyitra") - Tlmače ("Garamtolmács") - Levice ("Léva") - Lučenec ("Losonc") - Rimavská Sobota ("Rimaszombat") - Jelšava ("Jolsva") - Rožňava ("Rozsnyó") - Košice ("Kassa") - Trebišov ("Tőketerebes") - Pavlovce ("Pálócz") - Ujhorod (în slovacă: "Užhorod", în maghiară: "Ungvár") - Mukacheve ("Mukačevo", "Munkács") - Vinogradiv ("Nagyszőlős"). În 1930, porțiunea slovacă a acestui teritoriu (12,124 km², aproximativ 85% din total) era populată de 550.000 de maghiari și 432.000 de slovaci (conform recensământului din 1930), și
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
ungar din anul 1941, numărul maghiarilor era de 751.944 (86.5%) dintr-un total al populației de 869.299 și numărul slovacilor scăzuse la 85.392 (9,8%). 70.000 de maghiari, conform surselor ungare (67.000, conform celor slovace) au rămas în partea neanexată a Slovaciei. Aceste schimbări spectaculoase dintre 1930 și 1941 sunt, în principal, efectul schimbărilor oportuniste de identitate, cum s-a mai discutat mai sus, care a avut ca rezultat faptul că majoritatea persoanelor bilingve care
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
fost consfințită de semnarea Tratatului la Saint Germain en Laye la sfârșitul primului război mondial. În conformitate cu recensământul din 1921, Cehoslovacia avea 13.613.172 locuitori. Populația republicii era formată din: Din punct de vedere al limbilor oficiale, doar ceha și slovaca aveau acest statut. Celelalte minorități își puteau folosi limbile lor în raporturile cu administrația numai în regiunile în care reprezentau mai mult de 20% din populație. Primele alegeri legislative au avut loc pe 18 aprilie 1920. Tensiunile naționaliste au marcat
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
de proclamarea Protectoratului Boemiei și Moraviei, Hitler l-a invitat pe Tiso la Berlin și l-a sfătuit să proclame independența Slovaciei, în caz contrar, această regiune urmând să fie împărțită între Polonia și Ungaria. Tiso a convocat Dieta (Parlamentul) slovacă care, pe 14 martie, a proclamat independența Slovaciei. Tiso a devenit liderul noii republici slovace. Imediat după semnarea Acordurilor de la München, Ungaria a ocupat Rutenia subcarpatică. Transferul de teritorii a devenit oficial pe 2 noiembrie 1938, după primul arbitraj de la
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
formată din maghiari. Slovacia a fost singurul membru al Axei care a participat alături de Germania la campania din Polonia. În perioada în care Germania pregătea invazia din Polonia din septembrie 1939, OHW a cerut ajutorul armatei Slovace. Deși forțele armate slovace aveau o vechime de doar șase luni, au fost formate două mici grupuri mobile. Primul grup de luptă a avut dimensiunea unei brigăzi și era compus din șase batalioane de infanterie, două de artilerie și o companie de geniști, aflate
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
izbucnirea insurecției naționale antinaziste din august 1944, germanii au ocupat din septembrie țara. Trupele germane au fost alungate pas cu pas de armatele sovietice, române și cehoslovace care înaintau din răsărit. Teritoriile eliberate au devenit parte a Cehoslovaciei. Prima republică slovacă a încetat definitiv să existe de facto pe 4 aprilie 1945, când Armata Roșie a eliberat Bratislava și ultima parte a Slovaciei. De jure, Republica Slovacă a încetat să existe pe 8 mai 1945, când guvernul slovac în exil a
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
unități mobile care să aibă o mobilitate crescută. Toate unitățile motorizate ale Grupului expediționar au fost concentrate în așa-numita „Comenduirea mobilă slovacă”, cunoscută și ca „Brigada Pilfousek”, după numele comandantului, Rudolf Pilfousek, fostul comandant al Diviziei a II-a slovace. Brigada Pilfousek a înaintat spre Lvov și Vinnița. După 8 iulie 1941, brigada a trecut sub comanda tactică a Armatei a 17-a germane. Restul Grupului expediționar slovac, (care nu mai acționau ca formații independente), a fost folosit în spatele liniilor
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]