1,072 matches
-
într-o carte. Droguri, în cantități mici. Puteam să tai asta de pe listă. Lee nu fusese dealer. M-am simțit în afara oricărui pericol, renunțând la varianta unui microfilm cu neprețuitele imprimeuri albastre pentru o nouă bombă mai deșteaptă sau la smaraldele furate ale țarinei. Alarma ceasului din capul meu s-a declanșat, sunând tare. Bunul simț îmi spunea că apartamentul fusese deja răscolit și din câte știau cel sau cei care au făcut-o găsiseră ce au căutat. în orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
abstractă imensă pe peretele din spate în culori de galben și albastru provincial. Mai erau și niște plante mari în ghivece de alamă închise la culoare, cu frunzele mari și strălucitoare, puțin ascuțite. Două birouri vaste, acoperite cu piele verde smarald, stăteau față în față în încăpere, cu câteva scaune între ele. Pereții erau încărcați cu rafturi pe care erau așezate cărți și cataloage. —Jude, i-a spus Shelley Jacobson femeii care stătea la unul dintre birouri, ea e Sam Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se vadă linii drepte și curbe de diferite nuanțe, și jadeite verzi și cenușii. Spre mijloc, gemele șlefuite rotund sau cu sute de fețe, mici cât vârful acului sau mari cât o monedă, rubine amintind de roșul vinului din cupe, smaralde verzi, heliodor rupt din soare, topaze de diferite nuanțe, safire discrete și ametiste triste. Nu lipseau decât diamantele, mărgeanul și mărgăritarele. Ștefan cuprinse o clipă cu ochii priveliștea pietrelor prețioase și întoarse capul spre cei doi, fără să-și mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și evreul îl rosti; dacă scoatem rubinele și în locul lor punem granate, vi le ofer pe deasupra pentru cinstea ce ne faceți, socotindu-ne slujitorii casei voastre... Aș putea chiar să pun de la mine niște pietricele verzi, să spunem jadeit, în locul smaraldelor, rămânând să-mi plătiți doar opt peruzele și opt heliodore, cristalul de stâncă fiind un dar al fiului meu pentru fiul măriei tale. Brâncoveanu zâmbi înveselit. Ne întrebăm dacă se cuvine. Cu pietrele pe care le-am ales dorim noi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
al fiului meu pentru fiul măriei tale. Brâncoveanu zâmbi înveselit. Ne întrebăm dacă se cuvine. Cu pietrele pe care le-am ales dorim noi să facem un dar, un dar împărătesc, cum spusese rabinul domniei tale, așa că luăm rubinele și smaraldele, nu se cuvine să dăruim granate și jadeit. Ofer pentru toată cumpărătura - și vodă spuse răspicat în italienește suma. Cei doi negustori se uitară întrebător unul la altul, dădură din cap afirmativ, scoaseră din boccea o casetă mică din lemn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
preocupările savante. Cu Încăpățânare și doar ca să evadeze din concret, petrecea ore În șir traducând În engleză pasaje din Homer și Mimnermos. Folosea caiete milaneze superbe, mult prea scumpe, și scria cu un stilou umplut cu cerneală de un verde smarald. Seara veneau alți bărbați emigranți, care aduceau whisky de contrabandă, și beau cu toții și jucau table. Câteodată Desdemona simțea mirosul familiar, de mosc dulceag, strecurându-se pe sub ușă. În timpul zilei, dacă se simțea Încarcerat, Lefty Își trăgea melonul cel nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Obscur a rămas așezată. I-am văzut pe părinții mei venind. Milton s-a oprit pe coama pantei ca să se uite În jos, la terenul de hochei. Expresia de pe chipul lui sugera că spectacolul care i se Înfățișa - iarba de smarald, tribunele de lemn alb, școala din depărtare, cu acoperișul ei de șisturi albastre și cu iederă - Îl Încânta. Ca să te speli de etnicitate În America, te prefaci că ești englez. Milton era Îmbrăcat cu o bluză sport albastră și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu făceam - zâmbind la bărbații și femeile din cabine, cu părul lung și blond fluturând În urma ei ca niște alge, cu bule mici de aer asemenea perlelor Împodobindu-i sânii și dând din coada ei de pește de un verde smarald strălucitor. Nu făcea nimic libidinos. Zora era atât de frumoasă, Încât toată lumea se mulțumea doar să se uite la ea, la pielea ei albă, la sânii superbi, la abdomenul plat, cu buricul care părea să facă cu ochiul, la curbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care nu credeai de existența ei dar care, urma s-o accepți...! Uluită Atena, se Înghesuia În fața vitrinelor, scoțând exclamații de uimire. „Tony Pavone, te rog privește...! Inele din aur Încrustate cu diamante, cu rubine, safire nu mai vorbim de smaralde ce-ți Înflăcărează imaginația...! Cum voi decide când va veni timpul să cumpăr pentru mine o asemenea frumusețe...? În mod sigur, va fi necesar câteva zile...!” Tony Pavone n’o contrazise. „Alege-ți obiectul dorit, fixându-l În memorie...! Mi-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
adunam floricele de pe podeaua de la Rialto, am găsit un inel de aur. Avea forma a doi șerpi Înlănțuiți. În partea de sus a inelului, capetele ce priveau În direcții opuse erau lipite unul de celălalt. Ochii erau alcătuiți din mici smaralde. Deși aș fi putut pune inelul Într-un loc În care să fie găsit de femeile de serviciu, n-am făcut asta. Adevărul adevărat e că l-am furat fără nici cea mai mică remușcare. Cu mult timp În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mașină de cusut fabricată În "serie mare": 80 de bucăți. * Ochelarii au apărut În timpul Împăratului roman Nero. Pliniu cel Bătrân povestește că Nero, despre care se știe cu certitudine că era miop, asista la luptele de gladiatori, privind printr-un smarald. Medicul arab Bon al Haisam din secolul al XI-lea, Întocmind prima descriere științifică a ochiului omenesc, a remarcat ca obiectele privite prin lentile biconvexe par mult mai mari, dară observația a trebuit sa aștepte trei secole până ce italianul Salvio
Caleidoscop by Liliana Novac () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93361]
-
își aluneca mâinile pe fundul blondei spălăcite cu care dansa și îi strecura mereu coapsa între picioare, lipindu-și-o de pubisul ei ascuns sub rochia sidefie. Lulu rânjea cu o dantură de negrotei, cu ochi lucind demonic, reflec-tînd albastrul, smaraldul și rozul becurilor. Țopăia pe călcâie, lăutărește. La dansurile rapide se întrecea cu Bazil în a arunca piciorul împrejur, a mișca din dos muierește... își dădeau în petic la Rasputin, când se formau cercuri și se mima un cazacioc ridicol
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
înfășurată strâns, o păpușă a cărei figură ar exprima groaza de dincolo de groază. Agățat, manevrat de labele monstrului, ancorat bine, viu și sensibil încă, de marginile cuibului, privit de ochii minusculi, grupați câte doi și trei, ochi de safir, de smarald și de opal, el deveni Victima, cea dintotdeauna, cea fără puteri și fără scăpare, privindu-se ochi în ochi cu călăul. Păianjenul studie o clipă păpușa cu plete roșcate și brusc se repezi înainte înfi-gîndu-și chelicerii în carnea ei. Și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cărți de aur, iar eu mă gândesc cum de-a ajuns iubirea veșnică-n muzeu... „Îndată zbură albina și iată că în curte intră, nu știu pe unde, o caleașcă frumoasă de cristal, cu oiștea de rubin și roțile de smarald. Echipajul era tras de patru câini negri, mari cât pumnul, cu urechi până la pământ. Patru cărăbuși, călărind ca jocheii, conduceau cu ușurință acești cai drăgălași. În fundul caleștii, tolănită alene pe pernele de satin albastru, era o tânără becață, purtând pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
făcut cunoștință cu o tânără pianistă din Moscova, Tamara. Ea și băiețelul ei doreau să rămână în Suedia, dar fuseseră refuzați, trebuiau să părăsească imediat țara. - O să mă sinucid, a spus Tamara plângând. Feifel îi remarcase deja ochii verzi ca smaraldul. - Te voi ajuta, a spus Feifel precipitat. Și ca și cum n-ar fi fost de ajuns, a adăugat: - Mă căsătoresc cu tine! - Mulțumesc! a răspuns Tamara și ochii mai mici, tot de smarald, ai băiețelului ei s-au umplut de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
plângând. Feifel îi remarcase deja ochii verzi ca smaraldul. - Te voi ajuta, a spus Feifel precipitat. Și ca și cum n-ar fi fost de ajuns, a adăugat: - Mă căsătoresc cu tine! - Mulțumesc! a răspuns Tamara și ochii mai mici, tot de smarald, ai băiețelului ei s-au umplut de lumină. Tamara a primit imediat adresa și numărul de telefon al lui Feifel. După asta, el a părăsit în grabă sinagoga. Ajuns în stradă, și-a spus: „Ești nebun, Feifel, de ce ai cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
doi metri. Eram singur în mijlocul lumii înghețate. Fermecat de acea lume nouă și stranie, uitasem de Gina și de orice. Privind adânc sub gheață, am putut vedea, încurcat în mătasea-broaștei, un copil înecat. Era blond și avea fața verde ca smaraldul. Nu am putut să-l privesc prea mult timp, căci deodată am auzit un mic zgomot sacadat. Am simțit că asud brusc și că inima mi se dizolvă, pur și simplu, în torace. Am încremenit și mi-am încordat privirea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
proiecta pe perete (eu în semiobscuritate, cu obrazul lipit de al ei) o reprezenta în curtea Muzeului Satului, unde se ducea des, bunicul ei ocupîndu-se de folclor. Surprinsă în plan american, îmbrăcată într-un taior verde deschis, cu clipsuri verzi smarald la urechi, Gina privea cu franchețe direct spre noi. Poate mărimea naturală în care imaginea ei se proiecta pe perete, sub primul șir violet de icoane pe sticlă, mi-a inspirat gestul neașteptat: m-am ridicat de pe sofa și m-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ieșind prin cîte-o crăpătură, cu ciocurile șui, butucănoase ca ale tucanilor și ale păsărilor-rinocer, în formă de ac, ca ale păsărilor colibri, unele cât bondarii. Penajele erau și ele răsuflate, decolorate: ce fusese odată albastru de Prusia și verde ca smaraldul în cozile păunilor, ruginiu-vulpe în ale fazanilor, ce fusese curcubeu în penajul papagalilor și al păsării-paradisului devenise acum același maroniu pe cenușiu sau fusese atât de strident retușat încît ți se părea că privești acele poze de nuntă colorate cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu cred, mormăi eu fără să fiu prea atent sau curios. Dar hai, spune-mi cum te-ai sărutat prima dată. "Zi-mi de lapona Enigel și Cripto, regele ciupearcă."" Iar tu, dragă Șah-Razada, începi povestea ta minunată. Insula de smarald se înalță acum la câteva mii de metri deasupra apelor, în care-și oglindește falezele. Doar o cărare duce până sus. Acolo se întinde o pajiște acoperită cu păpădii galbene, părăluțe și gura-leului sălbatice. Fluturi și libelule, cu ochi limpezi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zdrențuite și prețioase, căutând prin iarbă gemă care ferește de dragoste. Prințese în fir de aur, cu părul de calcedonie și pirită, rătăcind printr-o pădure amară, luminată de nori trandafirii. Prințese oglindindu-și buzele triste în heleșteul verde ca smaraldul, în care picură o lacrimă de inorog. Prințese care-și omoară ursitul cu dulci prăjituri otrăvite și-și fac inel dintr-o șuviță castanie din părul lui, tăiată cu foarfece negru. Prințese cu maghiran ofilit între degete pale, cu ochi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și mai aproape de mine, atât cât se poate. Dar pielea noastră, care lucește ușor zgrunțuroasă în întuneric (da, mon amour, Hiroshima) respinge apropierea. Tu nu mai ai nimic de femeie în tine. Tu ești o hartă. Harta unei insule de smarald, ieșită din ocean. Am urmat cu degetul de-a lungul ei urcușul abrupt al falezei, cărarea care despică iarba plină de flori și-am ajuns la pădurea înmugurită. Pe jos, oriunde te uiți, prin crâng, nu vezi decât flori ofilite
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
albi și de ochii mari, cafenii. Puia, tot cu umbra ei hipotiroidiană după ea, mă lăsa acum rece, în ciuda focurilor curcubeene care se aprindeau din tot ce era pe ea, agrafe cu bucățele de sticlă mov, cercei de aur cu smaralde, cruciuliță cu strasuri la gât. În schimb când, târziu, a apărut și Ester, pe-o bicicletă mică, roșu-strălucitoare, de damă, cum abia apăruseră pe atunci, am simțit o durere în piept și, în loc să fug și s-o îmbrățișez, cum făceam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încărcată de rouă, plină de musculițe aurii, fremătând din miliarde de frunze transparente. Umblam prin acea pădure mirosind a lemn roșcat, a tanin, a putregai, printre trunchiurile tinere și lungi, suple, arcuite spre soare într-o unică mișcare, tije de smarald și aur, totuși atât de vii! Prin bolțile largi ale crengilor se deschideau ochiuri de cer albastru. Parcă de-acolo veneau fluierăturile păsărilor care aboleau liniștea... Pe sutele de cărări care străbăteau codrul fără limite se strecurau arici și fulgerau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sau Adacarmina pășind cu aceeași mișcare, cu părul umflat de briza galbenă fluturând la fel și în același timp. Apropiindu-se de linia a doua, deveniră două tinere în alb și verde, cu mici brățări în formă de șarpe de smarald la încheietură, zâmbind cu buze pline și crude. Sub îmbrăcăminte, ți le puteai închipui înfășate până la gât în nylonul ciorapilor cu dungă la spate, tot corpul lor o singură pulpă caldă și senzuală. La patruzeci de ani erau femei planturoase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]