18,131 matches
-
mai are o familie, undeva pe drumul zarzavaturilor spre oraș. Obedientei îi va pune capăt tentativă de incest a soțului care-și permite orice. Revoltă va fi (sîn)ucigașa, femeia hotărînd că prin moarte să-și salveze progeniturile de la o soartă de orfani urgisiți că a ei. Cumplită decizie deturnata suprarealist aproape de zăpadă ce se cerne în acordurile melodiei lui Adamo. O pastilă amară pe care într-o liniște religioasă au înghitit-o numeroșii cinefili veniți de fapt pentru incitantul Post coitum
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
el transforma vocea și ecoul într-o societate autonomă a scrisului. El generează, probabil, enunțuri precum: "puțin îmi pasă și de cititori. Dacă vor să citească, n-au decât"; lui îi aparține cartea și e firesc să fie îngrijorat de soarta ei: Cuminte ar fi, îmi spun, să fac din toate astea caiete postume...". Titlul cărții trimite la Trei într-o barcă de Jerome K. Jerome. Livius Ciocârlie parodiază dialogurile interminabile din cartea britanicului efectul fiind, în fond, acelasi: într-o
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
viziune completă, nuanțata, ireproșabila, în așa fel încît să-i putem judeca pe oamenii care n-au scris, ci au făurit istoria, așa cum au fost, cu meritele și defectele lor, nicidecum un fel de chibiți la masa de joc a sorții nedrepte ce ne-a fost hărăzita. Trecutul nu poate fi îngropat. El supraviețuiește în labirinturile istoriei, călăuzit de firul neîntrerupt al adevărului. Falsificarea se poate obține și prin... omisiune, justificată fiind de interese pragmatice, minore. În realitate, istoria se rescrie
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
una fără comentarii... Eram că un hiper-milionar care împărțea în jur un produs pe care ceilalți milionari, fiind la începuturile lor, le pizmuiau și mie mi se făcuse milă de ei și le dădeam, generos. Atunci Willy, oarecum împăcat cu soarta că avea de a face cu un contrabandist "comunist" ca mine și care mai pretindea că ar fi fost bun amic cu "banditul" de Fidel Castro, mă întreba cît cîștig "acolo, la comuniști". Nu răspunsesem îndată. Era o intrebare tipică
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
curentă. Pentru a reveni apoi în forță dinspre ficțiune spre cotidian, vezi SF Truman Show. Inamicul... atinge la un moment dat acel frison existențial al zădărniciei întîlnit și pe puntea înclinată a Titanicului lui James Cameron (reluat în difuzare) unde soarta e cea care dictează. La terestrul Tony Scott teroarea e iscata nu de pronia divină, ci de un înalt funcționar, aparent apatic (în spatele ochelarilor ascunzîndu-si ferocitatea Jon Voight), care dorește să lucreze "curat" și mobilizează ditamai satelitul planetar să-l
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
din anii '60-'70 nu-i pot clinti pe criticii literări de pe poziția călinesciana. Chiar dacă, paradoxal, nu prea se mai scriu istorii literare, iar aceea a lui Călinescu nu se reeditează pînă în 1982. Conceptele, ca și cărțile, își au soarta lor.
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
Constantin Țoiu Ideea că cei doi gemeni, care nu s-au văzut unul pe altul timp de 21 de ani, printr-un accident al soartei lor, întrecuți deci de timpul calendaristic, de timpul înghețat în curgerea lui la un moment dat prin absența, absența vederii celor doi legați biologic pe viață, de nedespărțit... Acești doi, așadar, sînt siliți, cînd lumea îi reda unul altuia, să
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
primăveri, patru veri, patru toamne și tot patru ierni numai, altceva mai important din viața nu văzuse decît nașterea celor doi gemeni, cum veneau ei amîndoi pe lume gata legați unul de altul, înlănțuiți, uniți, împărțind în zbaterea lor aceeași soartă, zbierînd împreună parcă într-un singur glas, deși erau doi, distincți, deosebiți între ei, - nu siamezi, - doi prunci și despărțiți și depinzînd unul de altul; și ea, Tereza, la vîrsta ei de numai patru ani, numai ochi, auz și gîndire
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
În fine, dl I. Pomojnicu o admonestează și el drastic pe d-na Speranța Rădulescu, citind-o însă corect, și luînd deschis partea d-lui Mihăieș. Și care credeți că e obiectul nemulțumirii d-lui pomojnicu? Autoarea scrisorii nu de soarta țării se preocupă, ci de cea a președintelui ei, scrie d-sa. Țara poate să piară, numai dl președinte să nu-și piardă funcția." Vă închipuiți cum ar fi sunat filipica antiprezidențiala care urmează, dacă dl Pomojnicu ar mai fi
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
artificială, dependentă de materia expresiei, suspectă prin strălucirea să factice, prin aspectul sau "lăcuit": "Distanță dintre mine și zburătoare trebuie ferm menținută/ pentru a supraviețui amîndoi,/ milă și demnitatea nu se pot scufundă în aceeași apă a sufletului,/milă pentru soarta să și demnitatea persoanei mele lăcuite/ de un supraeu îndelung exersat și care se poate totuși lesne/ sparge în mii de cioburi, rănindu-i pe cei apropiați (Amintindu-mi vară altui an). Cu cît discursul e mai încărcat de materie
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
in India, tovarășul e totdeauna același: sufletul. De aceea poeții și gînditorii Indiei par atît de stranii; au rămas prea mult singuri cu ei înșiși". În Calcutta, pe o căldură zăpușitoare, debilitanta, bîntuie holeră. Oameni, care s-au supus demult sorții, înfometați permanent, cerșesc cu strigate stinse pentru orez sau sare și ulei. Și cînd călătorul le dă bănuții, din sat au și venit alte cete "purtîndu-si rătăciți și triumfal bolnavii, schilozii, ochii, agonicii. Glasurile erau răgușite și gîngave. Dumnezeu știe
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
înghițit bucată cu bucată - sub ochii senini ai celor cărora le-a fost drag. Numai cîte-o babă, cîte-o sora sau nevasta mai slabă de înger șterge cîteva lacrimi. Ceilalți îl privesc și-l fericesc în gînd, că s-a îndurat soarta și l-a chemat din această vale a plîngerii". Ce a rămas, nemistuit din cadavru, e sortit corbilor, care așteaptă posaci sfîrșitul ceremoniei. Cenușă e dăruita Gangelui sfînt. De la Benares se îndreaptă spre India Centrală, pe aceeași căldură toropitoare. Aici
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
excesivă, stare generală de letargie, si, foarte important, delirul minții seduse de imagini închipuite și extrem de idilizate ale unui "acasă" aflat undeva departe, inaccesibil. Nostalgia era boală celor plecați, pentru care întoarcerea nu era posibilă: soldați și marinari, prizonieri, sclavi. Soarta lor, odată căzuți la pat cu această boală, era de cele mai multe ori pecetluita: moartea, uneori prin blîndă, treptată stingere a pacientului care refuză să mai trăiască privîndu-se de alimente și băutură, alteori prin extremă violență, sinucideri spectaculoase, cu repetate și
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
Ce-au vrut prietenii lui de-o viață, care-a fost sensul luptei lor? La Văcărești e fericit alături de socialiști: "Vrut-am și vrut-au timp de sute de ani ca vrajba și asupririle să înceteze, ca oamenii pe care soarta i-a rânduit să trăiască azi că în trecut și-n viitor împreună să aibă parte de binefacerile pacinicei viețuiri împreună, să nu se mai asuprească unii pe alții, ci să se bucure de aceleași drepturi, fiind supuși acelorași datorii
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
numiți, i-am cunoscut bine pe sculptorul Anghel și pe Tuculescu, care fusese dat afară din Uniunea Artiștilor Plastici, ca dușman al poporului, bolnav de cancer și devenit muritor de foame. Ion Musceleanu, cu care eram bun prieten, avusese aceeași soartă, ca și pictorul Vânătoru și Valentin Hoeflich, prin decizia lui Perahim, Maxy, Boris Caragea etc. Am stat alături de Anghel în ultima parte a vieții lui, arestat în camera de spital de la Filantropia, cu diagnosticul falsificat (infarct în loc de cancer la ficat
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
v La sfîrșitul lui aprilie 1945, listele supraviețuitorilor din lagăre încă nu fuseseră comunicate, demersurile Genevièvei Fondane pe lînga Crucea Roșie și alte organisme internaționale rămăseseră fără răspuns și ea îi împărtășea prietenului filosof, trimis ambasador la Vatican, angoasa cu privire la soarta soțului și a cumnatei sale, permanentă tensiune pe care nici rugăciunea (era catolică practicanta și în cele din urmă se va călugări) nu reușea să o atenueze: "Sînt zile cînd trebuie să fac un efort să mai sper. Îmi pare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
Ion Iliescu și Petre Român!") se află la originea actului de semi-justitie comis de C.S.J. Simplă condamnare a lui Miron Cozma, fără ca nimeni dintre binecunoscuții complici din viața politică să-l însoțească la ocna e una din marile ironii ale sorții post-decembriste. Personajele de care el și-a legat, în ultimii zece ani, numele, își văd liniștite de treburi, mulțumite că au știut să scoată maximum de profit din acțiunile acestui desperado lovit de viziuni dictatorial-imperiale. Fără a avea cine știe ce noțiuni
Tehnica desperado nu tine la Stoenesti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18096_a_19421]
-
a simțit dator a da glas nu o dată solidarității sale cu clasa uvriera, e drept că mai mult în accepția ei occidentală, în aspirația acesteia spre o "cuviință" și o "civilizație" de caracter semiburghez. Departe de manieră fraternizării cu "dezmoșteniții soartei", recte cu lumpenul, gen Gorki sau Panait Istrati, s-a distanțat, prudent, chiar și de boema artista că de-o formă de dezordine, de incurie, de culpabila "neîngrijire", asadar de nedemnitate. Pentru a vorbi în termeni marxiști, "proletarul intelectual" Arghezi
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
acestui calcul prostesc: Iliescu a fost trădat, la alegerile din 1996, tocmai de cei pe care-i protejase, într-o primă fază, de mânia populară, pentru a încerca, în a doua, să și-i subordoneze total; că o ironie a sorții, oamenii care în 1996 lucraseră, pentru scurt timp, în favoarea lui Emil Constantinescu au încercat, în ianuarie 1999, să-i administreze tratamentul de șoc al mineriadei! Ei bine, după doi ani de încremenire, de cantonare vinovată în lenea de gândire și
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
direct răspunzător, toți consilierii participanți la redactarea notei sale ar trebui arestați". Mareșalul Curții a adăugat că "orice presiune imaginabila a fost centrată de politicienii F.N.D. și de ruși asupra regelui și a mamei sale, cu amenințări abia voalate asupra sorții lor apropiate și a consilierilor lor", amenintăndu-se cu readucerea pe tron a fostului rege Carol al II-lea, sau chiar cu instituirea unei Regente, prin demiterea regelui Mihai. Regele Mihai devenise, ăn țara sa, un efectiv prizonier politic. Dar nu
Greva regală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17429_a_18754]
-
face din Masenka o ticăloasa și o păcătoasa, absolvindu-se aproape pe nesimțite pe șine: femeile care al asculta ănteleg ansa altceva. Nu cât de ticăloasa a fost Masenka, ci cum și-ar putea și ele, la rândul lor, schimbă soarta, dacă ar avea curajul să ași ucidă bărbații. Până la urmă nu o vor face, dar clipele an care contemplă această posibilitate, ăn puterea nopții fierbinți de vară, șanț cumva eliberatoare. Visăndu-se criminale, cele două femei se visează implicit libere. Nu
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
acela al geniului; el desparte sufletul de aparente, îi deschide tainele universului; supunîndu-l încercărilor melancoliei îi conferă o sensibilitate mai pătrunzătoare, ad secretiora et altiora contemplanda conducit". E adevărat că, așa cum observa Ficino, " Saturn nu desemnează de regulă calitatea și soarta comună a muritorilor, ci pe omul separat de ceilalți, divin sau bestial, blajin sau strivit de o extremă mizerie". Dar fetele bestiala și genială (sinonim renascentist pentru divin), ca și mizeria, nefericirea, formează o platformă pentru marea personalitate creatoare, pentru
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
nu se deosebește de cea despre oameni. De fapt vorbim despre aceiași gândire care se exercită pe planuri diferite, cu puterea ei din prezentul observației. Lucrurile gândesc despre ființă lor în acest proces perpetuu de perseverare în existența. Reacționează la soarta lor aleasă sau impusă și exprima prin fizionomie ceea ce este deosebit și particular, adică faptul că nu pot cu nimic fi confundate. Posesori ai unui singur mod de gândire comun cu lucrurile pe care le percepem, înțelegem limba lor, care
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
sau cronice. Tot ce-ai cerut de la lume și n-ai primit. Pentru că lumea știe tot despre tine și poate că ți-ar da... dar încă nu ți-a dat... ...Poate că din cauza asta cei care se consideră dăruiți de soarta, oamenii cu putere, stimați și onorați de ceilalți poartă o mască facială aproape fixă, neschimbată aproape, desi timpul o alterează în detaliile morfologice de fapt nesemnificative. Mască această invariabila exprimă satisfacția de "a fi primit" de la lume ceea ce altora li
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
inconștient? Interesat? - jocul structurilor iliesciene care, iată, aspiră iar, periculos, la putere? Să nu-și dea seama această presă, de care țara are mai mult ca oricând nevoie, că revenirea detașamentelor așa zicând de stânga, de fapt comuniste, ar periclita soarta României pentru multă vreme? Nimic nu e anca pierdut. Agitația forțelor neocomunsite pare mai degrabă, decât o strategică ănversunare an vederea preluării puterii, o precipitare isterica. Stă an puterea noului democratism românesc să reducă la tăcere această larma condamnată ireversibil
Înapoi, la comunism? by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17479_a_18804]