1,210 matches
-
acordurile de la Grenelle duc la măriri salariale, iar stânga e marginalizată în cursul alegerilor legislative din iunie. Dacă reactivează pasiunea revoluției* și a anticapitalismului*, Mai 1968 privează PCF de monopolul de reprezentare a polului revoluționar în ansamblul câmpului politic și societal, revendicat acum de stângism*. Punând accentul pe libertățile individuale și pe libertatea moravurilor, o parte a mișcării adresează critici din ce în ce mai radicale PCF și modelului său, URSS*. Neînțelegând evoluția antiautoritară care se manifestă în rândurile întregului tineret, inclusiv în ale celui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comunistă din Orientul Mijlociu într-o criză profundă, analogă celei traversate de PC din Europa în momentul semnării pactelor germano-sovietice*. Devenind aliata Israelului, URSS îi supune pe comuniști unui conflict de loialitate. Dacă rămân fideli Moscovei, ei se izolează de mediul societal în care trăiesc; dacă-și privilegiază înrădăcinarea socială, ei riscă să se rupă de mișcarea comunistă. Cu câteva excepții doar, PC arabe rămân fidele URSS, dar plătesc un preț greu pentru asta: scăderea dramatică a efectivelor, represiuni din partea guvernelor și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
retrage după 22 ani de dominație, înlocuit fiind de Robert Hue care dă startul unei „mutații” nesigure. Acesta recunoaște o parte din greșelile trecutului, deschide partidul spre exterior, tolerează exprimarea unor divergențe interne, revizuiește pozițiile în privința anumitor subiecte politice și societale, își redefinește strategia. Minoritar, PCF participă, din 1997 până în 2002, la experiența guvernamentală a stângii plurale condusă de Lionel Jospin. Dar rezultatele electorale continuă să regreseze - la alegerile prezidențiale din 2002, Robert Hue nu obține decât 3,4% din sufragii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este instrumentul strategic prin care Lenin* speră să elimine „mâna invizibilă” a pieței proprie capitalismului. Planul pretinde să înlocuiască efectele imprevizibile ale pieței cu viziunea clară și pe termen lung a unor obiective fixate de la centru pentru îndeplinirea unor scopuri societale. Odată cu Stalin*, planul se întrupează în „omul nou”, cu Hrușciov, reprezintă promisiunea depășirii capitalismului în douăzeci de ani, iar cu Gorbaciov*, în 1986, afirmă voința de a transforma economia comunistă în „cea mai desăvârșită și mai puternică economie” în... anul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
planul cincinal, ridicat la rangul de model, stabilește niște indicatori de creștere fantastici care vizează atât infrastructurile, cât și volumele de muncă și ansamblul schimburilor economice, de la producție până la distribuție și consum. Acest plan țintește un singur scop: realizarea obiectivului societal, conceput ca victoria finală asupra materiei, asupra rea-voinței și a capitalismului. Schițat la începutul anilor 1920 în URSS*, nu vede lumina zilei decât în 1929 și încă în cea mai mare dezordine. în democrațiile populare*, planul este mai întâi bienal
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puternică cu cât, începând din 1948, Stalin vrea să impună sovietizarea. Rezistența militară și gherilele - în Ucraina sau în România -, chiar dacă sunt înăbușite, arată cu atât mai mult că popoarele sunt capabile să se revolte. Dubla amenințare, internă - prin rezistența societală - și externă - prin izbucnirea Războiului Rece*, determină polițiile politice să-și extindă prerogativele, să-și diferențieze câmpurile de acțiune și să-și întărească structurile. Totalitarisme de mare și mică intensitate Dacă, între 1917 și 1953, polițiile politice au fost principalul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniste, cu excepția fazei preluării puterii. Cum performerii comuniști făceau parte din două sisteme concurente - societatea internațională și sistemul comunist -, politica lor externă cuprinde, prin urmare, două dimensiuni. Prima, teleologică, trimite la proiectul revoluționar, la principiile și structurile sale. A doua, societală, include tot ceea ce ține de societatea internațională. Toate problemele de care se lovesc unitățile sistemului comunist decurg din articularea, tensiunile, conflictele și ierarhia existente între cele două dimensiuni. Dar nu e foarte clar care dintre cele două o comandă pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de societatea internațională. Toate problemele de care se lovesc unitățile sistemului comunist decurg din articularea, tensiunile, conflictele și ierarhia existente între cele două dimensiuni. Dar nu e foarte clar care dintre cele două o comandă pe cealaltă. Pentru realiști, dimensiunea societală - principiile, regulile și instituțiile care guvernează raporturile dintre unitățile societății internaționale - este mai importantă decât dimensiunea teleologică. Astfel, tratatul de la Brest-Litovsk, semnat de Lenin* cu Germania imperială, în martie 1918, ar fi primul pas al URSS spre integrarea sa în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
forțe inedite care vor să fie avangarda unei noi societăți. Impactul său asupra cursului istoriei depinde de conducători, de voința lor de reformă sau de distrugere, dar și de capacitatea acestora de a promova în cadrul maselor un model politic și societal alternativ care poate să țină de-o utopie*. Fiind diversă în modurile sale de acțiune și în finalitate, revoluția este adesea legată de o revoltă de masă și de o lovitură îndrăzneață, dacă nu chiar de o lovitură de stat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru celelalte două școli și nu există un răspuns coerent la întrebarea: de ce Statele Unite nu s-au confruntat cu o alianță de contrabalansare? Realismul clasic presupune însă că o balanță a puterii poate funcționa eficient numai în contextul unor norme societale. Dacă statele refuză să-și accepte reciproc poziția morală, se vor angaja într-o luptă de o „ferocitate și o intensitate”5 nelimitate. Un echilibru pur sistemic este foarte diferit de o balanță societală. Ar semăna, susține Morgenthau, cu o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
eficient numai în contextul unor norme societale. Dacă statele refuză să-și accepte reciproc poziția morală, se vor angaja într-o luptă de o „ferocitate și o intensitate”5 nelimitate. Un echilibru pur sistemic este foarte diferit de o balanță societală. Ar semăna, susține Morgenthau, cu o „stare de natură”6 hobbesiană. Din contră, deși școala engleză recunoaște că realiștii clasici au postulat o „tendință automată” de apariție a acestei configurații în sistemul internațional, ea neagă că avem de-a face
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
internațional, dar, ca și Morgenthau, nu consideră că o asemenea balanță ar putea furniza o temelie stabilă pentru ordinea internațională. În consecință, Bull manifestă foarte puțin interes pentru un echilibru pur sistemic și-și îndreaptă imediat atenția către o balanță societală a puterii. Ezitarea școlii engleze de a accepta că există o ordine a anarhiei care să genereze cu necesitate o balanță a puterii ar putea fi rezultatul conceptualizării anarhiei ca o configurație foarte fragilă și al faptului că, așa cum spunea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
va fi „o acțiune fără șanse de reușită”19. Deși nu se precizează în mod explicit, se pare că o asemenea politică nu numai că s-ar putea dovedi „fără șanse de reușită”, ci ar conduce și la dispariția echilibrului societal și la apariția unuia sistemic, despre care atât școala engleză, cât și realismul clasic consideră că are potențialul de a se transforma într-o „stare de natură”20. Atât școala engleză, cât și realiștii clasici merg însă mai departe și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și realismul clasic consideră că are potențialul de a se transforma într-o „stare de natură”20. Atât școala engleză, cât și realiștii clasici merg însă mai departe și insistă că există o relație necesară între dreptul internațional și balanța societală a puterii. Logica de la baza acestei relații nu este însă prezentată cu aceeași precizie care caracterizează analizele oferite de realiștii americani. Argumentul pare să fie că în contextul acestui echilibru fiecare stat va respecta dreptul internațional deoarece, dacă îl va
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
acestui proces se află reciprocitatea 21. El va fi eficient atât timp cât nici un stat din sistem nu poate ignora sancțiunile altora. Așadar, va exista o tendință a statelor de a se conforma dreptului internațional, deoarece în caz contrar ar amenința balanța societală a puterii. Realismul clasic și școala engleză nu au reușit să dezvolte în detaliu această idee. Ar fi fost necesar ceva mai mult decât distincția dintre un echilibru sistemic și altul societal. Primul acționează contrafactual, descurajând statele să încalce dreptul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
internațional, deoarece în caz contrar ar amenința balanța societală a puterii. Realismul clasic și școala engleză nu au reușit să dezvolte în detaliu această idee. Ar fi fost necesar ceva mai mult decât distincția dintre un echilibru sistemic și altul societal. Primul acționează contrafactual, descurajând statele să încalce dreptul internațional de teama apariției unei balanțe sistemice, care funcționează în absența unui cadru normativ. Această argumentație ar putea totuși să nu fie suficientă pentru a explica de ce statele respectă regulile, deși nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
1988 ș.a.), au intenționat conturarea unei perspective multilaterale asupra participării. a. Cadrul participării. Această dimensiune se referă la coordonatele spațio-temporale ale participării, adică la locul și timpul sau perioada istorică vizate de comportamentele participative. Avem în vedere cadrele mai generale, societale, și pe cele mai particulare, organizaționale. Una este ca participarea să se desfășoare într-o societate cu un ritm înalt de dezvoltare economică și cu totul alta ca ea să se desfășoare într-o societate slab dezvoltată din punct de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a conceput o metodologie de calcul a costurilor cauzate de mobbing, arătând că pentru întreprindere ar fi mult mai profitabil să ofere angajaților programe de reabiliate, să reorganizeze mediul de muncă decât să continue tratamentul în această manieră. La nivel societal, efectele mobbing-ului s-ar putea spune că sunt de ordinul doi, deoarece ele sunt extinderi ale efectelor anterioare, mediate de planurile corespunzătoare manifestării lor. De aceea, mobbing-ul nu este doar o maladie individuală, profesională, organizațională, ci și una socială, întrucât
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și prin apărarea drepturilor persoanelor. Este de asemenea posibil să evocăm, precum Max Weber, „monopolul constrângerii legitime” și să ne referim În acest sens la norme și sancțiuni definite În mod explicit și formal, Într-un cadru nu comunitar, ci societal. O a doua perspectivă, pe care o regăsim la baronul de la Brède sau la Emile Durkheim, pune În evidență credințele și modelele de comportament care, preexistând indivizilor, sunt capabile să producă o coerență de ansamblu, indiferent dacă este vorba despre
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
tradiția marxistă) sau a culturalului (legitimitatea sistemului de valori și resorbirea tensiunilor, În sociologia lui Parsons). Analizele contemporane se bazează pe una sau alta dintre aceste problematici, accentul putând să cadă pe „aparatele ideologice de stat” (Louis Althusser), pe „imaginarul societal” (Cornelius Castoriadis), pe „stigmatizare” sau „etichetare” (lucrările lui Michel Foucault sau Erving Goffman asupra „lumilor Închise”: spitale, aziluri, Închisori). Aportul juriștilor (Maurice Hauriou, Hans Kelsen) și al economiștilor (Școala Public Choice, curentul „convenționalist”) merită și el atenție: marcate de temporalitate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dreptul la o apartenență comunitară, care constituie un „bun social de prim rang”. Or, dacă această apartenență este un astfel de bun, ea nu mai intră În categoria chestiunilor morale față de care este necesară neutralitatea statului. Totuși, numai culturile numite „societale”, cele care le oferă membrilor lor o gamă substanțială de opțiuni de viață, pot să revendice drepturi colective. Ceea ce Îl determină pe Kymlicka să facă distincție, lucru destul de dificil, Între minoritățile naționale care satisfac acest criteriu și cele provenite din
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
scrupulozitate conținutul unei partituri scrise de altcineva. Acest lucru se Înțelege foarte bine dacă acceptăm ideea că o RS este În același timp un produs („obiect” sau „componentă” a unei alte RSdezvoltate, de exemplu, Într-un alt grup sau spațiu societal), care trimite la conținuturi ce implică sens și atitudini, și un proces, adică un ansamblu de mecanisme ce concură la construirea de cogniții adaptate scopurilor practice și filosofice ale „subiecților” care au „nevoie” de ele pentru a comunica, a munci
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de cea impusă de religie. Asociat, secularizarea presupune și declinul autorității religioase asupra altor sfere ale vieții sociale (Chaves, 1994). Conform lui Sommerville (1998) diferențierea funcțională va duce în mod necesar la o anumită scădere a autorității religioase la nivel societal. În societățile tradiționale, autoritatea religioasă era unanim recunoscută, iar religia exercita o influența covârșitoare asupra tuturor celorlalte sfere ale vieții. Religia organiza timpul și stabile practic programul de activitate, religia declanșa și oprea războaie, autoritatea religioasă intervenea în chestiunile politice
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
care operează omul modern în mod obișnuit. De aici poate să apară o distanțare a individului de religia tradițională. Secularizarea nu afectează toate domeniile vieții în mod egal. Dobbelaere (1981) arată că secularizarea acționează la trei niveluri diferite: la nivel societal, manifestându-se prin procesul de diferențiere funcțională, la nivelul organizațiilor religioase, modificând organizarea internă a acestora și la nivel individual. Anumite zone sunt mai afectate de procesul de retragere a religiei, în timp ce în alte domenii religiozitatea are încă un rol
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
central la nivelul personalității individuale, iar cele mai multe decizii erau filtrate prin prisma valorilor și orientărilor religioase. Cu alte cuvinte, religia cântărea greu în deciziile pe care le luau indivizii. Similar cu procesul de diferențiere funcțională care are loc la nivel societal, la nivel individual sistemul valoric se fragmentează și religia își pierde rolul dominant, fiecare sferă a vieții producându-și propria logică și raționaliste. Multe studii au demonstrat că impactul valorilor religioase asupra altor domenii valorice a scăzut odată cu modernizarea și
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]