2,175 matches
-
Lipsește însă mortarul dintre ele. Când lupți împotriva tuturor, ajungi ori erou, ori în focarul tuturor furculițelor. Nu cu piatra, ci cu un măr a aruncat destinul în om, într-un moment hotărâtor al evoluției sale. Șanse literare: statuie sau soclu. Cărăm toată viața pe tălpi geografia locului natal. Lumea - o sublimă tocăniță de destine. Se pare că destinul unor popoare nu poate fi reglat decât prin traume. Destinul își schimbă prea des telegarii. Norocul este locul geometric al hazardului și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Destinul se străduiește să fie permanent cu ghiara pe noi. Când este un exemplar unic într-o cultură, laureatul Nobel are două șanse : să fie linșat, ori plimbat ca pe un fazan împăiat. Șansa este întâmplarea care așază valoarea pe soclul propriei splendori. Vâslim printre amenințări și recompense. Stau scriitorii în manuale ca în insectar. În esență, destinul te poate duce spre drumul Damascului, ori spre cel al Golgotei. La unele întrebări răspunde numai destinul Noi doar simulăm. Dozajul chimic al
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Ce să facă istoria cu scuzele noastre? Istoria ne-a împiedicat prea des pe noi, românii, să ne bucurăm de darurile Geografiei. De multe ori, istoria a salutat popoarele mici cu spatele. Nu contează câte carate are coroana regală, ci soclul ei. Poporul care nu ascultă de legile lui, joacă după regulile altora. Una din moștenirile certe lăsate de imperii este cenușa. Revoluțiile sunt băi de sânge și de alcool. Pentru noi, românii, viforul tranziției a început acum 2500 de ani
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
va arăta venirea comuniștilor. Puțini dintre diplomații lumii prind trenul istoriei. Ne-am obișnuit să așteptăm surprizele istoriei cu geamantanul pregătit. Comunismul consacrase regula celor trei F : frică, frig și foame. Oamenii scuipă și fac pipi pe învățăturile istoriei. Pe soclurile istoriei se mai cațără unii prin efracție, ori prin uzurpare. Istoria a fost întotdeauna provocată. De sabie, de cruce, de prostie, de orgolii etc. Țările mici dau șăgalnic din coadă când spre Est, când spre Vest. După revoluție, libertatea se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poate fi considerată indecentă. Pentru o revoluție actuală este nevoie de un om politic și de un regizor TV. Cântecul doinei are ceva din violența durerilor de dinți ale neamului. Pe cei mai mulți dintre învingătorii istoriei ura i-a ridicat pe soclu, nu blândețea. Noi, românii, am stat câteva secole la interferența coatelor unor imperii hulpave. Fără zelul nemăsurat al cozilor de topor, ocupanții străini nu pot îngenunchea un popor. Niciodată istoria nu începe cu dacă... Unele popoare știu cum să gâdile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
presupune dilatarea bătrâneții, nu înfrângerea morții. Viciile nu trădează. Sunt capabile de o statornicie uluitoare. Timpul transformă ideile revoluționare în retrograde și pe cele avangardiste în prejudecăți. Privim, de regulă, cu neliniște înainte și cu nostalgie înapoi. Trecutul poate fi soclu, nu aripă.. În artă, timpul este bidiviul nărăvaș care azvârle din șa orice călăreț improvizat. Există un timp al publicării operelor și altul - al asimilării lui. Unii își lasă toate proiectele pentru mărunțișul de viață al bătrâneții. Numai timpul elimină
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
trece atât de greu, că îți ajunge un calendar pentru doi ani. Nostalgia este filonul unei obsedante restaurații. Amintirile erotice colorează feeric amurgul vieții. Știindu-se victorios, timpul nu poate evita aroganța. Văzut de aproape, prezentul pare o pădure de socluri goale. Copilăria revine, dar ca produs al senilității. Vârsta transformă dorințele în regrete. La bătrânețe, grijile se transformă în groază. Bătrânețea este cărarea de la trecutul pierdut spre viitorul fără orizont. La bătrânețe, dispar prietenii, în schimb se înmulțesc bolile. Sfătoșenia
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
profitului. Hiperspecializările recente generează prosperitate și subcultură. Terorismul actual înseamnă Inchiziție la puterea n. Sindromul schimbului comercial ne-a penetrat toate intimitățile. Capitalismul a intrat de multă vreme în putrefacție. Dar are încă un miros plăcut. Mă tem că pe soclul viitorului se va cățăra greața. Epuizant este efortul planetei noastre de a umple zilnic câteva miliarde de intestine umane pe care le are în dotare. Se pare că, în curând, ne vom întâlni mai des la psihiatru decât în biblioteci
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îndoiala. Nu e bine să fii nici pom lăudat, dar nici fruct interzis. Omul este, deocamdată, singura ființă care își permite să aibă sărbători. Deseori, calitățile secundare duc spre scaune principale. Țăranul nu va putea scăpa de noroi decât pe soclu. Exilul este aventura viermilor care pleacă dintr-o rădăcină de hrean cu speranța că vor ajunge într-o sfeclă. Democrația a reabilitat erezia de a spune nu. Globalizarea pare să uite că diversitatea este prima condiție a frumuseții. Din când
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la groapa comună a posterității. Tăcerea are și zone de aur. Dar mai ales de lașitate. Marile spirite sunt împroșcate cu mizerie chiar și după ce devin statui. Unele păcate au farmecul penumbrei din pictură. Un singur zeu și - a păstrat soclul : forța. În imaginația ratatului, viciul are conturul unui uluitor colac de salvare. Există picioare care nu acceptă să se bălăcească decât în izvor. Când vine vorba de corupție, nu există demnitar care să nu se considere o fată mare în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
înfrângeri demne, dar și victorii rușinoase. E foarte greu să reziști cântecului de sirenă al comodității. Promiscuitatea - încă o „ cucerire ” doar a condiției umane. Blândețea a ajuns aproape o infirmitate. Pe cei mai mulți dintre învingătorii istoriei, ura i -a ridicat pe soclu, nu blândețea. Bârfa rămâne un important agent de publicitate. Ar fi de - a dreptul inuman să li se răpească subalternilor plăcerea de a - și bârfi șefii. Ca și Napoleon, femeile nu doresc decât trei lucruri : bani, bani, bani. Între femeie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
apucături de chiriaș și după ce devine proprietar. Din iubire s - ar putea să nu mai rămână decât componenta mecanică. În multe căsnicii, destinele sunt dispuse în paralel. Ca șinele de la calea ferată. Supușii lingușitori își transformă conducătorii în paranoici. Pe soclul modelelor, tinerii de astăzi au urcat : drogurile, violența, sexualitatea, incultura etc. Dumnezeu ne judecă după moarte. Semenii noștri sunt mult mai grăbiți. Cucuta lui Socrate a anticipat Golgota lui Iisus. Bârfa este un soi de polenizare a răutății. Fără puțină
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
geniali, epoca lor a înălțat munți de stres și de brutalitate. Uneori viața este o glumă eliptică de poantă. Unele creații artistice îmbină admirabil inutilul cu dezgustul. Omul a ajuns pe Lună, trecând prin Hiroșima și Cernobâl. Sunt prea multe socluri și prea puține valori. Ratarea poate fi un eșec al meu, ori o victorie a limitelor mele. Oamenii nu se liniștesc până când nu-și transformă utopiile în catastrofe. Se pare că păduchii, jegul; channelul vor coabita încă multă vreme. Concesiile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
prea puține valori. Ratarea poate fi un eșec al meu, ori o victorie a limitelor mele. Oamenii nu se liniștesc până când nu-și transformă utopiile în catastrofe. Se pare că păduchii, jegul; channelul vor coabita încă multă vreme. Concesiile cariază soclul personalităților. Sunt scriitori care, în afară de talent, au toate calitățile din lume. Unele popoare consideră că principala lor misiune e să-și urce valorile în avion. Adversarii noștri sunt pe malul prăpastiei. Noi suntem cu un pas înaintea lor. Cultura de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îndoiala. Nu e bine să fii nici pom lăudat, dar nici fruct interzis. Omul este deocamdată singura ființă care își permite să aibă sărbători. Deseori calitățile secundare duc spre scaune principale. Țăranul nu va putea scăpa de noroi decât pe soclu. Exilul este aventura viermilor care pleacă dintr-o rădăcină de hrean cu speranța că vor ajunge într-o sfeclă. Din când în când în viață ca și în artă se schimbă accentele. Acasă este locul de unde simți cel mai bine
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îi răspund: Dragule, ai început să reciți poezia „Luceafărul” cam de pe la coadă. Mai precis cu strofa a 95-a. Păi strofa a 13-a o știe tot natul. Bine, bine, dar vreau să-mi spui care strofă e scrisă pe soclul monumentului. Uite colo. E scris mare și citeț. E strofa a 95-a din Luceafărul. Acum te-aș ruga să-mi spui ce scrie pe basorelieful inspirat din poezia „Doină”? Unde vezi tu versuri pe acest relief? Păi vezi că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
face corp comun. Simți - privindu-l - puterea și dăruirea calului care răspunde voinței cavaleristului. Totul condus de “Zeița Victoriei”. Celălalt simbol este “Sacrificiul”,sugerat printr-un ostaș căzut, purtat în brațe de un înger care îl încoronează cu lauri. Pe soclu se află câteva basoreliefuri. Ieșeanul mă ascultă cu luare aminte și reflectează: Tot sunt buni la ceva prietenii... Se poate să fii mai limpede? - îl întreb eu nedumerit. Imagineză-ți că mă aflam singur în fața statuii. E drept că mă simțeam
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
un strălucitor eseu, Walter Benjamin arăta cum "aura" operei de artă se stinge în epoca în care ea poate fi reprodusă mecanic. Toate acestea sânt adevărate. Arta înaltă a meritat "afronturile" de odinioară ale lui Duchamp - urinoarul expus pe un soclu în muzeu și mustățile Giocondei - și merită astăzi agresiunile nenumăratelor feluri de artă contemporană, din ce în ce mai "populară" și mai randomizată. Dar spiritul european al străvechii tradiții greco-iudaice nu se alterează prin aceste mezalianțe, ci primește un sânge proaspăt absolut necesar. Gioconda
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spart și cu tâmpla însîngerată. O suliță se îndreptă spre Auta, însă în aceeași clipă o mână se așeză pe ea și o împinse în jos. Un glas șopti: - Porunca este să-l aducem nevătămat. Auta se învioră. Ridică de pe soclul ei o statuie mică de marmură a unui zeu. Tot atunci auzi un șuier prelung. Când să arunce statuia în soldatul ce se apropia de el, Auta auzi că șuierul se întețește și un gând fulgerător îi trecu prin minte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cercetările științifice vor infirma sau vor confirma aceste ipoteze... Dar spune-mi dumneata acum, dacă știi, ce altă explicație i se poate găsi terasei din Baalbek? Nimeni n-a fost în stare până acum să-i ghicească utilitatea! - Poate e soclul unui monument distrus. - Să zicem. Dar cine putea să ridice pe atunci o lespede de peste două milioane de kilograme! Și macaralele contemporane se tem... Deocamdată cert e un lucru: pământul a fost gazdă a unor cosmonauți străini. - Aș fi admis ipoteza
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
statuile de bronz ale lui Harmodios și Aristogeiton (elogiați În Anti chitate cu epitetul „tiranoctoni“). În jurul anului 500 Î.H., li se ridicase un grup statuar de către Antenor (dintre operele lui nu ni s-a păstrat nimic, cu excepția a două socluri de statui, semnate de el, la Atena). În 480 Î.H., Xerxes le-a luat ca pradă de război În Persia. Ale xandru, după două secole, le-a restituit atenienilor; au fost așe zate În Kerameikos și se mai aflau
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
stîngăcia, curățenia și prospețimea jocului fericirii rămîn de nevătămat, inviolabile și invulnerabile, Înălțate mereu mai sus În piscul jertfei vieților omenești. Iar suferința și moartea ne apar doar ca un amplificator vital, mormintele sînt doar un temei al sorții, un soclu tragic al destinului fericit. Înălțimea lor - indiferent că o percepem ca prospețime acută a mormîntului recent, cu pămîntul Încă neașezat sau ca Încremenire În tumuli și gorgane a morții istorice - este doar o nobilă acumulare a durerii ce face ca
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dorinței, eterna panoplie a delirului alegorii, prosopopee, embleme și portrete. De unde autodafeurile și războiul arsenalelor de glorie. Nu distrugi idolii regimului anterior decât ca să-i impui pe ai tăi. Leninoclaștii din 1989, de la Moscova, sunt basilatrii din 1992: în Occident, soclurile statuilor demolate nu rămân multă vreme goale. Revoluția credinței Imaginea este mai contagioasă, mai virală decât scrisul. Dar, dincolo de virtuțile recunoscute în propagarea sacralităților, care n-ar face din ea, la limită, decât un expedient recreativ, mnemotehnic și didactic, ea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ei, adică prin efect 72. De ce preferăm termenul de idol celui de icoană? Pentru că este mai vechi și are o cuprindere mai generală. Poate îngloba divinul creștin fără a se reduce la acesta. Istoric, idolul în sensul strict grecesc desemnează "soclul cilindric sau tetragonal" sau statuia pre-helenică, anterioară statuii numite dedalică. Dar, în sens larg, grupăm sub acest termen ansamblul imaginilor eficace în mod imediat (cel puțin pentru spectatorii impregnați de o anumită tradiție a credinței), când privirea trece dincolo de materialitatea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
imediat (cel puțin pentru spectatorii impregnați de o anumită tradiție a credinței), când privirea trece dincolo de materialitatea vizibilă a obiectului. Vârsta idolilor, pe care istoria occidentală trebui să și-o asume ca fiind a sa, ignoră așadar ruptura păgânism-creștinism. Este soclul originar al imaginilor, baza îngropată a piramidei căreia "arta" îi este un vârf apărut de puțin timp. Ceea ce paleontologia este pentru istoria societăților sau Oceanul Pacific pentru Insulele Tuvalu, mileniile imobile ale imageriei sunt pentru scurta traiectorie numită "istoria artei". Am
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]