KorAP: Find »[drukola/base=solie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...39 >

974 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

mele. Nu mi-au spus-o verde-n față, dar e limpede că sunt împotrivă. Asta din cauză că n-au dobândit nici o impresie bună despre Japonia și despre japonezi cât au fost reținuți în această țară. Nu încearcă să intre în legătură cu solii sau cu ceilalți japonezi mai mult decât e neapărată nevoie și nu le place ca marinarii spanioli să stea de vorbă cu mateloții japonezi. Eu i-am propus de două ori căpitanului să-i invităm la masa noastră pe soli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
o cameră întunecată și umedă și făcea dragoste cu soția sa având grijă să nu bage de seamă copiii. „Trebuie să plec”. Îi era rușine că, deși corabia urma să plece a doua zi după cum hotărâse Sfatul Bătrânilor, dintre toți solii, numai el rămăsese în vale fără a putea să se desprindă de trupul gol al soției sale. „Trebuie să mă duc”, repeta el întruna. Însă Riku se strânse la pieptul său asudată toată și își lipi fața de a lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lor. Confrații lui Seihachi erau triști să-ți rupă inima. Cu lacrimi în ochi, stăpânul lor, Hasekura, i-a acoperit trupul mort cu un veșmânt numit „giulgiu” recitând întruna din sutrele budiste. Acest om, cel mai puțin semeț dintre toți solii, pare un stăpân blând față de supușii săi. Potrivit ordinelor căpitanului, cele două corpuri aveau să fie aruncate în apă. La fel ca în ziua cu pedeapsa, japonezii s-au adunat cu toții pe punte, iar marinarii spanioli s-au aliniat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
zi spaniolii coborâră la țărm. Abia după prânz comandantul fortăreței trimise bărci cu vâslași băștinași, indieni, ca să-i aducă la mal pe japonezi și să care încărcătura vasului. Pe plajă se înșiruiau gărzile înarmate ale fortăreței privind cu teamă la solii și la negustorii cu înfățișare ciudată care coborau pe mal unul după altul. Cei patru soli însoțiți de căpitan, de secund și de Velasco se îndreptară solemni spre fortăreața înconjurată de dealurile acoperite cu măslini. Fortăreața era construită din chirpici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cruce agățată pe perete. Pe dată, starețul își arătă stânjeneala pe care până atunci și-o ascunsese. — Noi am făcut pentru tine tot ce ne-a stat în putință, dar guvernatorul Acuña încă n-a consimțit la o întrevedere cu solii japonezi. Ca răspuns la scrisoarea pe care i-am încredințat-o comandantului din Acapulco, starețul pusese în mișcare conducătorii și oficialii din Mexico pentru ca solii japonezi să fie primiți cu respectul cuvenit. Însă guvernatorul mai șovăia încă în privința unei întâlniri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
răspuns la scrisoarea pe care i-am încredințat-o comandantului din Acapulco, starețul pusese în mișcare conducătorii și oficialii din Mexico pentru ca solii japonezi să fie primiți cu respectul cuvenit. Însă guvernatorul mai șovăia încă în privința unei întâlniri oficiale cu solii japonezi. — Asta se întâmplă... oftă adânc starețul, din pricină că unii se împotrivesc planului tău. Știu. Mi-era limpede cine se împotrivea chiar și fără să întreb. Era vorba de neguțătorii și nobilii care făceau negoț cu negustorii spanioli din Manila. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să-i fi lăsat în pace pe indieni cu obiceiurile lor diavolești sau să închidem ochii față de o oarecare răutate și să le propovăduim cuvântul Domnului. Dacă guvernatorul se îndoiește de cuprinsul petiției mele și dacă șovăie cu privire la întrevederea cu solii japonezi, trebuie să mă folosesc de un șiretlic ca să-l liniștesc. Pe corabie mi-am pregătit un as în mânecă. Mi-am înfăptuit șiretlicul. De trei zile, i-am luat pe soli cu mine și am trecut pe la oamenii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să socotim și părerea Papei de la Roma în această chestiune. Firește că îmi dădeam seama de acest lucru. De asemenea, știam prea bine că guvernatorul Nuevei España nu avea dreptul să îngăduie negoțul cu Japonia. Venisem în Nueva España împreună cu solii tocmai pentru că știam prea bine toate aceste lucruri. Însă m-am prefăcut peste măsură de uluit, de parcă atunci aflam întâia oară una ca asta și astfel le-am tălmăcit japonezilor. Scopul meu era să-i aduc în pragul deznădejdii, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
a dat încuviințarea să ne urcăm la bordul corabiei Santa Veronica. Vasul urma să ridice ancora îndată ce se mai potoleau vânturile acelea puternice. Apoi își ceru iertare de la Hasekura și de la Nishi pentru încercările prin care fuseseră siliți să treacă solii japonezi. Ne-am întors la mănăstire și în seara aceea am găsit într-un târziu răgazul să deschid scrisoarea de la unchiul. Îmi scria că primise scrisoarea de la mine în Sevilia și că se străduia împreună cu toată familia să-i împlinească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în Spania. Toate țările Europei Îl venerează, Îl slăvesc și I se închină. Duminică Velasco îi duse pe cei trei la catedrala San Francisco cu un singur scop. În ziua aceea, episcopul Lerma urma să țină o slujbă specială pentru solii japonezi. Încă de dimineață, huruind pe drumul pietruit, trăsurile se înșiruiră una după alta la intrarea în catedrală. Nobili și negustori gătiți de sărbătoare umpleau catedrala susținută de șiruri de stâlpi, o mulțime de lumânări luminau cu flacăra lor altarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
văzu cum i se așternea încet pe chip un zâmbet abia mijit. Surâsul acela semăna cu zâmbetul plin de milă al unui om mare față de un măscărici neîndemânatic. Velasco își stăvili furia care îi răscolea sufletul și vorbi mai departe: — Solii, mai bine zis japonezii, încearcă să obțină câștig din negoțul cu Nueva España. Japonia este o țară mică și săracă. De aceea, japonezii sunt gata să facă orice pentru câștig. Aceasta este forța, dar și slăbiciunea lor. Biserica nu va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
sale, părintele Velasco a înflorit cu iscusință faptele. Și a îndulcit speranțele de viitor. Velasco își încleștă pumnii așezați pe genunchi, însă se strădui să zâmbească. În fața episcopilor trebuia să se arate stăpân pe sine. — Trebuie să vă spun că... solii aduși de părintele Velasco nu sunt trimișii împăratului Japoniei, ai shōgunului. Stăpânul lor, care are un domeniu în partea de răsărit a țării, nu este decât unul dintre nenumărații nobili japonezi. Chiar dacă acești trimiși au dobândit încuviințarea împăratului Japoniei pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
tratați ca trimiși oficiali deveneau din ce în ce mai puternice. Prin urmare, Velasco le spune solilor că, în curând, tribunalul avea să-i înștiințeze despre ziua întrevederii oficiale cu regele. Apoi regele avea să primească scrisorile Stăpânului pe care le aduseseră cu ei solii și avea să chibzuiască asupra lor cu judecata dreaptă ce li se cuvenea. Dacă așa stăteau lucrurile, atunci vor putea să se întoarcă acasă în curând. La gândul acesta, sufletele solilor erau inundate de o bucurie asemenea celei a țăranilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pentru onoarea lor, o întrevedere cu Papa... Un val de lacrimi se prelinse în jos pe straiele sale călugărești decolorate de soare. — Doar atât... vă mai rog. Sosi și ziua în care Papa de la Roma avea să-i primească pe solii japonezi. După slujbă și după masa de dimineață, cu ajutorul însoțitorilor se înveșmântară pentru prima oară cu hainele de ceremonie aduse pentru întruniri însemnate. Trăsura trimisă de către cardinal îi aștepta deja la poarta mănăstirii. Întrucât nu era o întrevedere oficială, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pieri din nou. Ori de câte ori se poticnea Tanaka, sufletul samuraiului era copleșit de sentimentul unei nespuse zădărnicii. Toți acești oameni ai bisericii adunați acum în această sală de întruniri n-aveau cum să înțeleagă nici limba și nici cuprinsul scrisorii căreia solii japonezi îi dădeau citire. — Așa încât, în numele dragostei și prețuirii noastre pentru călugării creștini, vom ridica biserici și ne vom da toată osteneala ca să răspândim binele. Vom fi bucuroși să îndeplinim în țara noastră tot ce Sfinția Voastră ar putea socoti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pe scaun și se uită din nou stăruitor la soli. Apoi, urmat de cardinalul Borghese și de alți trei cardinali dispăru într-o altă încăpere ridicându-și mâna deasupra tuturor în semn de binecuvântare. Sub privirile scrutătoare ale fețelor bisericești, solii și Velasco se retraseră iarăși în anticameră. După ce ușile masive se închiseră cu zgomot, cei patru se prăbușiră pe câte un scaun. Căzură fiecare pe gânduri. În tăcerea adâncă, Velasco își puse mâinile pe genunchi și își lăsă capul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Cu toate acestea, de câte ori soseau la Manila astfel de vești, în loc să-mi pierd curajul, eram cuprins de o dorință și mai înverșunată de a lupta. Norocul mi-a surâs în iunie 1603. Guvernatorul Filipinelor s-a hotărât să trimită o solie în Japonia răspunzând astfel la cererea de prietenie venită din partea cârmuitorului japonez. Din acea solie făceam parte și eu, nu ca misionar, ci ca tălmaci. Vasul nostru s-a îndreptat spre miazănoapte purtat de flux și după o lună puteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cuprins de o dorință și mai înverșunată de a lupta. Norocul mi-a surâs în iunie 1603. Guvernatorul Filipinelor s-a hotărât să trimită o solie în Japonia răspunzând astfel la cererea de prietenie venită din partea cârmuitorului japonez. Din acea solie făceam parte și eu, nu ca misionar, ci ca tălmaci. Vasul nostru s-a îndreptat spre miazănoapte purtat de flux și după o lună puteam în sfârșit să zăresc în depărtare țara visurilor mele. Păsările dănțuiau deasupra luciului apei. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
că am un dinte împotriva lui. Stăpânul știe prea bine ce înseamnă cârmuirea. Seniorul Ishida amar auzindu-și propriile cuvinte. — La fel stau lucrurile și pentru tine, nu-i așa? Acum câțiva ani ai fost ales să faci parte din solia către țări străine, cu toate că nu aveai decât rangul de ostaș, iar acum trebuie să-ți duci viața nebăgat de seamă. Așa de reci, așa de nemiloase sunt legăturile dintre oameni. Gândește-te bine... De asta te-am chemat azi aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748

ține bine minte pe de rost". Dacă ai răbdare, dragă Remus Giorgioni, am să-ți spun că ideea o găsim și la Theopomp care susține faptul că transmiterea legilor în Dacia se făcea prin versificarea și cântarea lor, la fel "... soliile erau însoțite uneori de acompaniamente de kithare și lire iar întâmpinarea dușmanilor la porțile cetăților se făcea de preoți cu rugăciuni cântate". De asta nu ne miră faptul că, după Hasdeu, Orfeus, Muzeus și Thamyris, miticii fondatori ai poeziei și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

pornind spre sud și spre vest. Grupuri de călăreți În diferite uniforme (pe care tânărul nu reușea să și le amintească) soseau. Unii intrau În cetate, alții se opreau În taberele așezate În jur. Trâmbițele de pe metereze vestiră sosirea unei solii străine. Un ordin venit de la spătarul Albu puse În mișcare un grup de o mie de călăreți care așteptau În fața zidurilor și care porniră În grabă spre sud. Cei treizeci de Apărători traversară șanțul de apărare pe podul de lemn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
drumul dinspre Răsărit, descălecă și ceru Încuviințarea lui Liu Huang ca să intre În sala principală de meditații și antrenament. Avea vești pentru maestrul Shan Bao. - Vești secrete? Întrebă Liu Huang, cu același zâmbet. - Nu și pentru tine, răspunse călărețul. O solie va sosi aici mâine, de la Palatul Imperial. Luptătorii din templul Shaolin sunt rugați să ajute gărzile Împăratului. Cinci corăbii ale piraților wako se apropie de țărmurile Chinei. Se pare că vor jefui și o parte a Drumului Mătăsii. Împăratul crede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
primise moșiile din jurul Albeștilor și rangul onorific de comandant al armatei Moldovei În cazul În care Ordinul Apărătorilor ar fi fost, vreodată, desființat. Alexandru și Erina primiseră cu Îmbujorare această Înaltă dovadă de prețuire. Sfatul fusese Întrerupt de sosirea unei solii din partea regelui Ungariei, pe care Ștefan o primise pe loc. Pe culoarul din mijlocul sălii pășiră patru soli În armuri de argint, punând genunchiul la pământ În fața domnitorului. - Regele Matei Corvinul Îți trimite, prin noi, semn de pace și prietenie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Ungariei, pe care Ștefan o primise pe loc. Pe culoarul din mijlocul sălii pășiră patru soli În armuri de argint, punând genunchiul la pământ În fața domnitorului. - Regele Matei Corvinul Îți trimite, prin noi, semn de pace și prietenie! spuse șeful soliei, ridicându-și privirile spre domnitor. Ștefan Îl recunoscu pe căpitanul de lăncieri Jan Jiskra, cel care Îl salvase pe Matei din bătălia de la Baia. - Cam târziu, căpitane Jiskra! răspunse voievodul. Oare această prietenie vine fiindcă i-am Învins pe turci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
semn la care nu mă mai așteptam. I-am scris zeci de scrisori În care ceream eliberarea lui Vlad, dar n-am primit răspuns la nici una. Accept propunerea unui tratat de pace, pe care să-l discutăm În luna mai. Solia voastră poate rămâne, căpitane Jiskra, la Sfatul domnesc de astăzi. Vom avea alte discuții În cursul zilei de mâine. În sală intrară, discret, doi Apărători. Hainele lor prăfuite și fețele Încercănate dovedeau că făcuseră drum lung, cu vești urgente. Căpitanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]