1,605 matches
-
să prevadă vremea după mirosul aerului. Am pătruns în zona împădurită, unde se aflau casele celor ce făceau parte din personalul sanatoriului. Reiko mi-a spus să aștept puțin și a luat-o spre poarta unei case. A sunat la sonerie. A ieșit o femeie - fără îndoială stăpâna casei - și a stat de vorbă cu Reiko, în prag, râzând tot timpul. Apoi a intrat în casă și a ieșit cu o pungă mare de plastic. Reiko i-a mulțumit și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
venim aici împreună. — Să-mi pun o fustă mai lungă? — Neapărat. N-am mai ajuns la spital duminica următoare pentru că tatăl lui Midori a murit vineri. M-a sunat la șase și jumătate dimineața ca să-mi spună vestea cea tristă. Soneria m-a anunțat că mă caută cineva la telefon, așa că mi-am aruncat o jachetă peste pijama și am coborât în hol. Afară ploua liniștit și era răcoare. — Tata a murit acum câteva minute, a spus Midori cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă părăsească. Nu ți se pare normal? — Ba da, spuse Nagasawa. — Hatsumi este o fată grozavă, am spus eu, sorbindu-mi supa. Știu, zise el, cu un oftat adânc. E chiar prea bună pentru mine. Dormeam profund când am auzit soneria care mă anunța că mă caută cineva la telefon. Îmi simțeam capul greu, de parcă îl ținusem înmuiat în apă până se umflase. Ceasul arăta șase și un sfert, dar nu-mi dădeam seama dacă e dimineață sau seară și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Adică atunci cînd beți ceva. — Nu numai. CÎnd ne entuziasmează ceva, orice. Eu și bucătarul sîntem spirite Înrudite. — Ce-i aia? — Adică domni care au aceeași viziune despre viață. N-am mai spus nimic și pe urmă s-a auzit soneria. George a ieșit, a tras de chestia aia mică și s-a Întors. — Ai văzut vreodată un tip tăiat cu briciul? — Nu. — Ți-ar plăcea să-ți explic cum se face? — Da. Soneria s-a auzit din nou. — Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nimic și pe urmă s-a auzit soneria. George a ieșit, a tras de chestia aia mică și s-a Întors. — Ai văzut vreodată un tip tăiat cu briciul? — Nu. — Ți-ar plăcea să-ți explic cum se face? — Da. Soneria s-a auzit din nou. — Mai bine mă duc să văd ce e, spuse George și ieși. CÎnd se Întoarse se așeză lîngă mine. — Lucrul cu briciul este o artă pe care nu doar cei din tagma bărbierilor o posedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acestei lame, spuse. Privind În continuare micul fir care-i mai rămĂsese-n mînĂ, Își Întoarse briciul În palmă și dădu brusc cu el În direcția opusă. Lama tăie firul, aproape de degetele sale. — Simplitatea acțiunii. Două calități admirabile. Se auzi soneria și el Închise briciul și mi-l puse În mînĂ. Ține-l puțin, spuse și ieși. M-am uitat la el, l-am Închis și l-am deschis. Era doar un brici obișnuit. George s-a Întors și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o relaxare absolut necesară. Fără doar și poate, după aceea mă simțeam mai bine. Chiar dacă nu avea efect pe termen lung, exista întotdeauna o altă ședință pe care o așteptam cu nerăbdare. Tocmai ies din baie când aud că sună soneria. Fir-ar să fie! Trebuie să fie o greșeală. N-am comandat pizza astă-seară; doar sunt la regim! Mai mult chiar, aș putea spune că mi-e de-a dreptul jenă. În primele zile după ce ne-am despărțit, nu ieșeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să mănânc și niște legume proaspete. Mi-a fost așa de rușine, încât am făcut un efort uriaș să merg la Sainsbury și să umplu frigiderul cu semipreparate. Mă șterg și mă îmbrac în pijama, când se aude din nou soneria. Mă furișez la fereastră și privesc afară. Apartamentul meu e la etajul unu și, zărind creștetul lui Davey în dreptul ușii, mă trag repede înapoi. La naiba! Mi-e ciudă pe mine însămi că nu m-am stăpânit astăzi. Și lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
deschid. Dar nu pot. N-am mai primit pe nimeni de când cu despărțirea de Patrick și nici nu m-am gândit s-o fac de acum încolo. Nu într-o astfel de ambianță. Trec cinci minute fără să mai aud soneria. Trag cu ochiul prin perdea. Nici urmă de Davey. Cred că a renunțat. Îmi revin, mă duc în bucătărie și-mi torn un pahar de vin roșu pe post de doctorie. Dar ce aud: o cheie se răsucește în ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mă copleșește masa de sentimente prăbușită în avalanșă peste mine. Nu știu cât timp a trecut, dar îmi pare că n-are cum să fie mai mult de un minut. Și, cum stau aici, încremenită, cu mâna încă întinsă după întrerupător, aud soneria de la ușa de jos. Știu că e Jake. Pentru o secundă, vreau să mă ascund. Nu mă pot preface că nu sunt acasă, dar aș putea spune mai târziu, dacă m-ar întreba, că eram la duș și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ușa de jos. Știu că e Jake. Pentru o secundă, vreau să mă ascund. Nu mă pot preface că nu sunt acasă, dar aș putea spune mai târziu, dacă m-ar întreba, că eram la duș și n-am auzit soneria. Dar, în loc să mă pitesc, mă trezesc că traversez sufrageria și mă apropii de fereastra care dă în stradă. Interfonul meu nu funcționează prea bine și, pentru orice depășește comunicarea sumară (ca de exemplu convorbirile cu băiatul care aduce pizza), deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
telefonul din mâini, de parcă aș fi ținut o grenadă pe cale să explodeze. Mă aștept să-i facă vânt prin fereastra deschisă și-mi îngrop urechile în pernele de pe canapea, ca să nu-l aud când se sfărâmă de pământ. Ascultăm amândouă soneria cu sufletul la gură. În cele din urmă încetează, iar după câteva secunde se aude un piuit care mă anunță că am primit un mesaj vocal. — Poți să-l asculți, dar nu-ți dau voie să-l suni înapoi, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lighean cu apă rece. Lumea devenea frumoasă. Curând, apa din lighean începu să fiarbă. Dacă aș fi ieșit desculț în zăpadă, aș fi topit totul pe o rază de douăzeci de metri în jurul blocului. Cam peste o oră se auzi soneria de la intrare. Astea trebuie să fie fetele, sări bunica. Să vezi ce perdaf le trag eu că nu te-au ajutat cu valiza. Ușa se deschise - pe holul blocului stăteau două mogâldețe proptite într-un căruț de butelii - una era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
După alte zece minute, gardul era întrerupt de o poartă blindată. Pe o placă se vedeau litere de tipar galbene: Spitalul de psihiatrie Măgura. Hm, poate că paradisul trebuia apărat de localnicii care auziseră de minunățiile dinăuntru. Am apăsat butonul soneriei. Mi-a deschis un portar care m-a întrebat răstit ce vreau. L-am lămurit. M-a băgat într-o cămăruță de lângă intrare, mi-a cerut buletinul și mi-a împins sub ochi un formular de completat: cine eram? rudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trecut peste prag. Intră cu totul în sas. Nu era decât la un metru de intrare, dar dacă bănuia ceva? Sau se răzgândea? ― Acum, urlă. Acum! Ripley, pregătită să acționeze închiderea tambuchiului, era pe punctul de a coborî maneta când soneria de alertă a lui Nostromo răsună în cursive. Ea și Lambert tresăriră. Se priviră șocate. Ripley împinse maneta. Creatura auzi și ea soneria. Mușchii se contractară și sări înapoi, țâșnind peste prag într-un salt incredibil. Unul din apendicele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Acum, urlă. Acum! Ripley, pregătită să acționeze închiderea tambuchiului, era pe punctul de a coborî maneta când soneria de alertă a lui Nostromo răsună în cursive. Ea și Lambert tresăriră. Se priviră șocate. Ripley împinse maneta. Creatura auzi și ea soneria. Mușchii se contractară și sări înapoi, țâșnind peste prag într-un salt incredibil. Unul din apendicele lui, fu prins în închizătura porții blindate. Din rană izbucni un lichid care începu să fiarbă. Străinul emise un fel de geamăt, parcă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
creaturii, Ea se îndreptă. Acidul traversase peretele de metal. Avu loc o mică explozie. Aerul aspirat forma un mic vârtej în jurul lor și șuiera pătrunzând în falie. Se aprinseră imediat niște cadrane în mai multe ambrazuri ale cursivei: DEPRESURIZARE CRITICĂ! Soneria se auzi iară și mai stridentă, și mai motivată decât prima dată. Prin navă toate ușile blindate se închiseră imediat, prezervând la maxim etanșeitatea navei, începând cu secțiunea unde se găsea breșa. Parker și Ripley ar fi trebuit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Așa spunea și ea, Zamfira, când mi l-a arătat. "Vă aduc o zeiță în casă", spunea. Rămase o clipă pe gânduri, apoi începu din nou să rîdă: De altfel, așa ne-am cunoscut. Eram aici, cu Luchian, și auzim soneria. Am deschis eu. O femeie necunoscută, de vreo cincizeci de ani, aproape sărăcăcios îmbrăcată și totuși, nu știu cum să spun, cu mult gust. Părea suferindă, obosită; de-abia izbutea să zâmbească. Și totuși avea ceva nobil și, cum să spun, "enigmatic
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și slab. Numele meu este Petru Petrovan, adăugă adre-sîndu-se Marinei. Sunt poet. Dar din deznădejde, căci sunt și tuberculos, am devenit actor. Evident, așa cum înțelege Ieronim că trebuie să fie adevăratul actor... - Ea trebuie să fie, șopti Manole când auzi soneria. Nu ți-am spus eu că vine? Deschise ușa și nu-și putu ascunde surpriza. Din prag, îi zâmbi Marina, așa cum fără îndoială fusese ea cu cincisprezece, douăzeci de ani mai înainte. Era îmbrăcată tinerește și totuși sobru. În mână
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să simtă o schimbare și o veselie pe care nu și-o recunoștea, nefiind o fire prea veselă. Florentina a început să țopăie și să ceară încă un fum și încă unul... Așa a trecut toată ora de curs. La sonerie Florentina a coborât, dar și a dat din nou întâlnire cu Vali. Când a intrat în clasă, colegii s-au mirat de reacția ei, mai ales că țipa și lălăia cuvinte fără șir. Mihaela, colega ei de bancă, a tras
FLORENTINA ŞI TRAFICANTUL DE DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
Că dacă era interesu ei, n-aveai cum s-o tragi de limbă, n-aveai ce să scoți de la ea nimic ; atunci tăcea ca mormântu. Sună. Sună apăsat, se oprește și pe urmă sună iar. Apasă pe butonul îngălbenit al soneriei și aude sunetul lung cum se întinde până la camerele de sus ; cum trece pe deasupra scării înalte de lemn, cu șină de fier pusă în marginea treptelor. Stă un timp și pe urmă sună din nou. Parcă s-aude un foșnet
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cojocu tău... Da pân-să deschidă ea gura, ailantă, Vulpea, i-a și luat-o nainte : — Vaai, madam Delcă ! Vaai, stai aici, în curte, și nici nu suni, nici nu strigi, nici nu spui ?... Sau poate să nu fi mers soneria... Dar și dumneata ! Parcă ai veni pentru prima oară ! Doar în casă eram, cu treburi... Cu treburi, știi cum e, cunoști, nu le mai dai de capăt acum, de când stau acasă, am și mai puțin timp decât înainte. Și, uite
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că începe războiul, dar măcar o permisie mai lungă, că peste tot are cunoștințe domnul Titi. Uf, în sfârșit ! Coboară în vârful picioarelor scara de lemn, când a pus piciorul pe prima treaptă s-a auzit un țârâit slab de sonerie, de ce oare să-i fi spus Sophie lui să vii mai devreme mâine ? Și dacă Sophie este încă tot la mansardă, lui cine are să-i deschidă ușa ? Grăbindu-se, dar în vârful picioarelor, și privind cu atenție în toate părțile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
câteva rendez-vous-uri ? Ai și trecut dincolo de jumătatea aleii și, cu pași mari și repezi, nemaipăsându-ți că îți stropești pantalonul -, cu gesturile bruște, care atât de bine mimează energia, te îndrepți spre ușa de la intrare. Peronul, acum. Cele trei trepte. Soneria. Cu coada ochiului numai, fără să fie nevoie să întorci capul înspre ea deloc, ai văzut-o cum se îndreaptă, în fine !, spre cișmea, să oprească apa care a inundat grădina. Apoi, cum s-a aplecat să închidă furtunul. Ștefan
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nesănătoasă, și totuși nimic nu mă poate decide să schimb încăperea în care am luat, acum zece ani, obiceiul să-mi rezolv corespondența, pentru că, fiind cea mai apropiată de intrare, puteam merge chiar eu să deschid dacă se auzea o sonerie timidă... Același gheridon, aceeași pomieră de bronz ; din când în când, în așteptarea soneriei, îmi acordam destinderea unui drum până la șemineu, unde rămâneam o vreme, strângând în pumn mânerul ornamental al cleștelui. O pretențioasă superstiție, menită, desigur, a mă face
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]