1,623 matches
-
la capătul răbdării. Ce poate să însemne pentru greu încercatul domn puterea în împrejurări mereu neprielnice, dacă nu renunțare, jertfă (laitmotiv la O.): „Domnia nu e privilegiu. E jertfă de sine. Datorie.” Legenda Meșterului Manole vălurește peste aceste gânduri cu sonorități retorice. Drama în care se zbuciumă exponențialul domn nu exprimă impasul unui eu repliat în solitudine, ci angajează soarta unei colectivități („Eu nu-mi apăr numele, îmi apăr țara”). Alegoria de înfiorate respirări din Veac de iarnă se împlinește sub
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
High Window - ca să nu mai vorbim că întregul său demers creator se bazează pe interiorizarea modelului literaturii cavalerești medievale. Punctul de maximă intensitate al acestei aspirații va fi atins în The Long Goodbye. Orfamay Quest poartă un nume a cărui sonoritate îl sugerează cu ușurință pe cel al lui Orpheu - și, într-adevăr, „călătoria ei în sudul Californiei amintește de coborârea tizului ei în infern” (Wolfe, 1985, p. 191). La rândul său, Orrin poartă un nume ce trimite la personajul eschilian
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dormi - visând, mai știi? Aici e greul,/ Căci se cuvine-a cugeta: ce vise/ Pot răsări din somnu-acesta-al morții” - W. Shakespeare, Hamlet, Opere complete 5, Editura Univers, București, 1986, p. 372, trad. Leon Levițchi și Dan Duțescu) și, în afara puternicei sonorități, nu stabilește neapărat o legătură cu substanța cărții. E mai degrabă un tic al lui Parker, care a apelat adeseori la scriitori de prim-plan pentru a-și boteza cărțile: The Widening Gyre (1983) împrumută o sintagmă din faimoasa poezie
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Evadarea într-un spațiu imaginar trece prin mai fiecare topos simbolist: plecări, nave, mare, orizonturi, parcuri, toamne, copaci goi, flori palide, saloane, instrumente muzicale, cripte, castele, vagi medievalități. Câteva obsesii coloristice, congenere, filtrează și fixează imaginile. Dar mai cu seamă sonoritățile fastuoase, exotice duc către elemente de decor și atmosferă specifice orientării („cartaginezele carene”, „pragul de agată”, „laur corintian”, „cârje de cedru din Liban”, „unghii de camee florentine”, „vase de Gallé” ș.a.). Cât stă sub semnul sugestiei, melancolia transpare surdinizată, grațios
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
bănățean” (1960) și editorial cu volumul de versuri Afectivități conștiente (1968). În poezie, B. își disimulează trăirile, folosind fie jocul schimbător al măștilor, fie refugiul în artificiu și calofilie. Fragilitatea unei sensibilități adolescentine se convertește în grandilocvență, poză, gestică excesivă, sonorități metalice, regizate în mici spectacole funambulești. Marele solstițiu (1989) fixează starea de frenezie și fulguranță în chingile strânse ale unei lucidități reci, transcrise în cheie parnasiană. Ritualul solemn al versurilor urmează linia clară a ideii, nemailăsând loc tribulațiilor sentimentale. Prozele
BURERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285954_a_287283]
-
o viziune carnavalescă sunt părăsite în numele rigorii sapiențiale. Lirismul sărbătoresc, încărcând versul cu lumini, adieri, șoapte și polenuri, este practicat cu aceeași plinătate a emoției și rostirii cu care angoasa, tremendum-ul traversează planul poematic, fie în cadențe strident-demonstrative, fie în sonorități cvasiliturgice, drapând melancolia în prozodii de descântec. Nu altfel se întâmplă în registrul erotic, unde, alături de poemele marcate de tensiunea așteptării, de presimțiri și utopii configurate energic ori tandru, pot fi întâlnite poeme jubiliatorii, copleșitoare afectiv, exaltând dăruirea și comuniunea
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
cuvintele lui aveau, pentru mine, o vechime mai mare de douăzeci de ani, venind din epoca în care le învățasem și în care se păstraseră, fiind foarte rar folosite. Răsunau în încăperea aceea joasă, baricadată cu pereți din oțel, iar sonoritatea lor deschidea lungi ferestre spre lumină și aer. În amintire se mai amesteca, intact, orgoliul copilăresc de a fi îmblânzit limba aceea neobișnuită. Într-unul din momentele de rupere a negocierilor, francezul a vorbit ironic despre un „navicert“, un permis
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vorba de o ființă omenească. Nikolai se duse către Vulpoi („Plec chiar acum! Să se ducă cu toții dracului!“ șopti o voce în sinea lui), șovăi, scoase o ploscă, se întoarse spre acel cap. Soldatul bău, se înecă, tuși cu o sonoritate deja aproape vie. Nikolai începu să sape, mai întâi cu mâinile, pentru a degaja gâtul, apoi, ajungând la umeri, cu lama unei toporiști. Eliberă spatele, găsind, după cum se aștepta, brațele întoarse la spate și legate cu sârmă. Coborând mai jos
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
până atunci să-i vadă la Dolșanka. Un an și jumătate mai târziu, într-o frumoasă dimineață de iunie, Nikolai se întorcea de la oraș, călare. Soarele nu se înălțase încă, iar pădurea ce se întindea de-a lungul drumului avea sonoritatea unui naos de biserică, adânc și gol. Chemările păsărilor păstrau o rezonanță discretă, nocturnă... Înainte de a urca o pantă nisipoasă, se întoarse, intră în pădure, căutând locul doar de el cunoscut. Dar poiana de odinioară, după mai bine de douăzeci
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
îți voi pune întrebări. Da, o să fie un interogatoriu, doar ești obișnuit... Dar n-am păstrat nimic! Nu-mi amintesc de nimic! Am întors amândoi capul. În tăcutul răgaz dintre două valuri de ploaie, pietrișul de pe alee scârțâia, cu o sonoritate de sticlă. Soția lui Vinner păru să nu remarce prezența mea. Dreaptă, cu un aer de demnitate jignită, se opri la câțiva pași de noi. — Ce se întâmplă, Val? Intonația ei, o ușoară mișcare a bărbiei au rezumat întreaga lor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
întâmplă uneori să ezităm în dreptul unui cuvânt - fie pentru a evita o asonanță neplăcută, fie negăsind cuvântul cel mai apropiat de ceea ce vrem noi să spunem. Ezităm deci între: colț, ungher și cotlon, alegându-l pe cel din urmă, pentru sonoritatea sa puternică. Evităm să scriem: „A urcat sus, la ultimul etaj”, rușinați fiind de pleonasmul comis. Să fim însă rezonabili și să acceptăm că nu toate abaterile de la normă (pleonasmele, spre exemplu) constituie un viciu; că, uneori, o succesiune de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fără de care orice text ar fi monoton și lipsit de flexibilitate. Orice articol de mari dimensiuni se construiește, de fapt, din câteva mari respirații (secvențe) fie ele descriptive, narative sau argumentative. În succesiunea lor, aceste secvențe impun textului o anume sonoritate. E ca o piesa muzicală vag melodică, contrapunctată de alternanță (lung/scurt) și de unele ruperi de ritm. Secvența este echivalentul paragrafului, fără a se confunda cu el. Ea înglobează o idee, un unghi de atac, un moment anume al
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
dușman nevăzut. Apoi, devenea vesel! Găsise legături spirituale, pe care însă deseori uita să le comunice și auditoriului. Vorbea cu grația leneșă a femeii, căreia i se face o dulce violență. Avea în priviri vanități mărunte, își culca urechea pe sonoritatea moale a cuvintelor, stabilea cu ascultătorul mici corespondențe delicate, prin zâmbete galeșe și clipiri confidențiale. Căutându-și febril prin buzunare, găsea tot felul de însemnări suspecte pe care le răsucea cu bănuială, le citea mirat ca pentru sine și, găsindu
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a unui personaj fabulos, un fel de demon „pe care nimeni / Nu l-a văzut decât în somn” și care, pentru ca să existe, trebuie creat prin cuvânt, rămânând, totuși, principe al necuvântului: „Tată cuvintelor din mine / Și peste nerostire domn.” Prin sonoritatea unor versete, poemul devine o adevărată replică la Cântarea Cântărilor, opunând erosului foarte senzual de acolo o senzualitate de lume florală, serafică. În zona suavului și - de astă dată - a fragmentarului, în registrul liric al confidenței se înscriu paginile din
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
macabre, un cortegiu baroc al morții (Herol, Dochia, O noapte pe morminte). Reușitele țin de atmosfera lunatecă propice surdelor prevestiri ale dezlănțuirii forțelor malefice și de viziunea cvasionirică a cavalcadelor. Capodopera genului rămâne Mihnea și baba, în care ritmul și sonoritățile sugerează tonalități sumbru-halucinante: „Sună pădurile, fâșie frunzele, / Geme pământul; / Fug legioanele, zbor cu cavalele, / Luna dispare; / Cerul se-ntunecă, munții se cleatenă, - / Mihnea tresare. / Fulgerul scânteie, tunetul bubuie, / Calul său cade. / Demonii râseră...” În amestec cu elemente ale stilului rococo
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
tălmăcitor al pătimirii românilor din Transilvania și totodată ca o expresie vaticinară a suferințelor și aspirațiilor întregului popor. B. argumentează că Octavian Goga a cântat pătimirea neamului său nu pe un ton clamoros, ci arborând calmul aparent al îndurării, în sonorități de vibrație psalmodică; suferințele și năzuințele semenilor săi au fost astfel exprimate în ritmuri de copleșitoare gravitate, cu inflexiuni stilistice de tulburătoare atmosferă religioasă. Cu aceeași devoțiune, s-a aplecat și asupra lui Aron Cotruș, căruia i-a prefațat mai
BALAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
din Ion Pillat. Poetul posedă o bună tehnică, se mișcă dezinvolt prin mai multe forme ritmice și strofice, este uneori un adevărat maestru al prozodiei. Ceea ce face însă ca poezia să „rateze” în numeroase exemple este țăcănitul ei de metronom, sonoritatea goală a versului fără substanță. Primele volume, Poeme (1975), Stele pe dealuri (1976) și Transplantul de albastru (1976), trădează o structură eminamente romantică, spontaneitate și capacitate retorică. A. stăpânește verbul și nu doar atât, îl domesticește și îi insuflă o
AVRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
a fragilității ființei umane, de unde predilecția pentru stările vagi, nedefinite, ale „tainicului asfințit de lume”. Rafinamentul universului și limbajului poetic se vădește în cultivarea impresiilor și cuvintelor rare („defilee” rimează cu „Erythree”), în cizelarea savantă a versurilor care dobândesc astfel sonorități muzicale deosebite: „Scoici nautili, vegetație marină/ se adună/ cunună/ în părul tău negru și des./ Parcă mângâi ușor/ în miez de lumină/ un fragil vas minoic de stil Camarès.” Volumul Plante carnivore (1980) aduce o schimbare în viziunea poetică a
CANTUNIARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
starea fizică a corpului respectiv. Rezonanța obținută poate fi: slabă (matitatea este normală) - a unui organ plin, cum ar fi la nivelul ficatului, inimii etc., ceea ce permite aprecierea limitelor; matitate patologică- a unui revărsat lichidian, a unui infiltrat pulmonar; sonoră - sonoritate normală la percuția plămânului sau anormală, determinată de prezența gazelor într-un organ cavitar (Rusu, 1983). PERIARTRITĂ SCAPULOHUMERALĂ (fr. périarthrite scapulo-humérale; engl. painful shoulder) - Afecțiune ce apare datorită particularităților morfofuncționale ale articulației umărului, precum și faptului că periartrita scapulohumerală nu este
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
tot unitar, grație faptului ca fac parte din aceeași clasă, primesc „botezul” de la Harap-Alb, simbolizează profeți, ce prevestesc viitorul, și au funcții bine stabilite de adjuvanți în basm. Astfel, uriașii din opera lui Ion Creangă, portretizați sumar, cu nume cu sonoritate (Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări Lăți-Lungilă) și cu capacități extrasenzoriale, sunt mărci ale utilizării comicului în Povestea lui Harap-Alb, ca formă de discreditare a influenței urâtului și ca modalitate de metamorfozare a textului dintr-un scenariu tragedian, de groază, în
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
nu-i așa? - State Peace and Development Council 1 - (SPDC) -, acesta a fost noul nume. Dar pentru unii e prea dificil să pronunțe patru silabe când doar una e foarte bună. „SLORC“ alunecă pe limbă mai ușor și are o sonoritate mai potrivită, În același timp sugerând o acuratețe semantică și onomatopeică. S-a remarcat că secvența „sl“ este și Începutul unor cuvinte din același câmp semantic: sly, slippery, slayers 1. Se spune că e imposibil de ținut pasul cu terminologiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu asociau Myanmarul cu faimoasele glorii și frumuseți ale trecutului său, toate acestea fiind demne de vizitat, ocazie cu care se puteau cheltui sume nelimitate de bani. Își aminteau Însă de vechiul nume, Birmania. Pentru turiștii vestici, „Birmania“ avea o sonoritate jucăușă, prietenoasă și romantică. Unul dintre angajații din minister adăugă: — În felul acela teribil asociat cu colonialismul britanic. Cheltuiseră deja sume substanțiale pentru a promova ideea că „Myanmar“ fusese primul nume, unul mai echitabil, pe când „Burma“ făcea referire la clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din pricina trecutului Ioanei. Poate ca să plec e dorința mea cea mai intimă, fără să mi-o mărturisesc nici mie, poate că vorbeam astfel numai din exasperare. După ce suportasem situații grave fără explozii (cuvintele, ca să lovească bine, trebuie să aibă și sonorități), acum țip din pricina unei pisici. Neg toată încîntarea ce pretindeam că o am în Cavarna, în viața comună cu Ioana. Măcar ridicolul situației ar fi putut să mă oprească. A trebuit să veghez toată noaptea pe Ioana, nenorocită ca să încerc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de pulsația fără progres în jurul unui "lucru": "subiectul nu mai are nici o valoare, ci obiectul, lucrul pur și simplu care permite varierea temei". ... Efectul staticului, al modelării aproape muzicale a temei nu este în Ioana o semnificație, ci, bineînțeles, o sonoritate: "Voiam să redau sunetul unei dezolări care plana pe întreaga carte ca într-o tragedie greacă. Marea, gelozia, singurătatea, o moarte posibilă formau cadrul cel mai vast posibil, cred". Și Flaubert își dorise prin Madame Bovary un roman cafeniu, iar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se reliefau, impunătoare, masa calcaroasă a Arenei, Acoperișurile Forului și arcadele suprapuse ale apeductului. Pe Rhon, ce curgea pe sub zidurile din stânga sa, pluteau ambarcațiuni cu vele, iar strigătele marinarilor îi ajungeau la urechi, prin aerul incredibil de limpede, cu o sonoritate stranie: amestecate cu ordinele seci ale centurionilor din curte și cu zgomotele îndepărtate, deformate, ale cetății, ele îi transmiteau o senzație plăcută de normalitate, senzația unei vieți senine și laborioase, într-un imens contrast cu veștile despre orori și jafuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]