5,168 matches
-
Bărbații se caftesc uneori fără nici un motiv anume, dar cu femeile cele mai crunte experiențe pe care le-am avut se leagă de niște furtișaguri mărunte. Au dorit să bea vin. Le-am servit și m-am așezat să-mi sorb coniacul, având-o alături pe comandanta trupei, căci celelalte stăteau cât mai departe posibil, șușotind între ele și înfulecând biscuiții. Comandanta m-a întrebat: - N-ai nimic modern? Am dedus că se referea la muzică, așa că i-am răspuns: - E
Alasdair Gray - Bătrîni îndrăgostiți by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6363_a_7688]
-
era probabil ultima ocazie potrivită până în cele mai mici amănunte să-și spună povestea, pe care nici un cetățean cu bun-simț de pe Pământ, și cu siguranță nici Jerry Battle, nu putea pe bună dreptate să refuze s-o asculte. Hal a sorbit mult prin pai, aproape terminându-și ceaiul dintr-o înghițitură. - După ce lucrurile s-au liniștit, mi-am dat seama că toți banii ăștia îi aveam puși deoparte pentru el, pentru taxe și celelalte lucruri. Nu era de ajuns să plătesc
Chang-rae Lee - Zbor peste Long Island by Carmen Pațac () [Corola-journal/Journalistic/6427_a_7752]
-
aduc. Îi numără ea și mă anunță: „Am și ieșit în câștig!" Oltenia, de!... - Cât de bine arătați! -Dacă lenea conservă, nu mă mir. Aseară, într-o emisiune culturală, un discurs desăvârșit. Elogiu adus unei personalități defuncte. Vorbele curg. Le sorb. T adoarme. Mi se închid și mie ochii. Nu reușesc, până spre dimineață, în somn, să-mi explic de ce. Fiindcă, deși inspirat, discursul fusese ținut de la un cap la altul în registrul sublim. Era ca și când ți s-ar fi dat
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6359_a_7684]
-
romantică se preschimbă în adevăr romanesc: „Pe cer, chiar în vârful măgurii ale cărei poale se scăldau aici în apele râului, se ivi luceafărul alb, rece ca un ochi din altă lume. Bologa, parc-ar fi regăsit o comoară uitată, sorbi cu lăcomie lumina cerească.”
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
aer, prins la mijloc.// Vine un monstru însetat./ Bea cu o gură apa/ din fîntîna trecutului meu, o seacă,/ iar trecutul meu - gata,/ cît ai bate din palme nu mai este.// Și tot nu se satură monstrul. Cu altă gură/ soarbe și apa din fîntîna viitorului meu./ Nici el nu mai există.// Nu mai am unde să mă duc”(Iar am ajuns). De reținut că perspectiva unei atari aventuri ce pare fără liman nu e catastrofală. O împrospătare, o regenerare ce
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
sau Blaga, ci o spaimă neputincios-orgolioasă, abulică, angoasă pură. Cu răceală părtinitoare se întoarce Bacovia asupra sa, descoperindu-se „lut asudat cu miros de cadavru”, obiect concret urmărit de jocul umbrelor ce „dau nebunie”. Nostalgia paradisului lipsește. „Chemări de dispariție sorb” ființa, iar nu „dorul nemărginit”. La adăpostul precar al unui cer nevrotic, artificial, Bacovia își poartă „firma” sceptică, de o luciditate jupuită, la discreția intemperiilor existențiale. Cel ce gândește și simte, creier „ce palpită de tristețe și tăcere”, este secondat
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
a aflat că micuțului și-a îngropat mama chiar de ziua lui. Colegul lui Buzdugan a povestit toată întâmplarea pe pagina sa de Facebook. "Era deja ora prânzului, coborâsem în restaurantul hotelului după Carnavalul pe care îl prezentasem azi-noapte. Îmi sorbeam cafeaua cu gânduri când s-a apropiat de mine un puști slab, pe la vreo 10 ani, însoțit de bunica lui: '' Domnul Morar, ce bucurie să vă vadă! El își dorește să ajungă la fel ca dumneavoastră atunci când va crește mare
Morar, despre o tragedie cumplită: De ziua lui, am îngropat-o pe mama sa () [Corola-journal/Journalistic/44246_a_45571]
-
din hotar/ Când liniștea te-ncinge și-o porți ca un pieptar/ Și parcă-n jurul mesei uităm c-afară-i frig/ Cum fierbe mămăliga și-n hârb jumări se frig./ Pe grinzi umbrește lampa și-o vorbă când mai spui/ O soarbe fiecare încet din blidul lui./ Acelor nopți de iarnă le mai rămân dator/ Când mămăliga-n abur cădea pe cărpător/ Și laptele din oală și varza cu ulei/ Cum așteptau alături să iei și să mai iei,/ Și totul, ca
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
infern! (8) În pragul dezastrului, eroul se consideră invincibil: De mi se dă, spre-a fi distrus, această/ atoaterevărsare de putere/ ce nu mai poate fi zăgăzuită/ în nicio undă-a pulberii ce sunt/ faptul că stau întreg și-o sorb și mă ridic/ în elixirul sensului și-n spirit,/ lovindu-mă chiar, zeii nu mai pot/ să-mi ia nimic! (8) Pentru moment, atitudinea lui sfidătoare pare să rămână nesancționată, îngăduindu- i să se îmbete de iluzia propriilor puteri: Ochii
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
pe burtă, apoi brusc cu fața-n sus, dezmierdând-o cu buzele, lingând-o peste tot, sugând-o. Din nou m-am simțit de parcă o forță nouă creștea în mine. Aveam impresia că nu eram singurul care-i admira tinerețea, sorbind cu lăcomie din ea, regretând-o totodată, ci că, odată cu mine, se bucura de toate aceste senzații o entitate ascunsă înăuntrul meu, care-mi insufla forță. Nu era un spirit malefic, însă nu părea a fi nici benefic. Era greu
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
nevoie, fantezia verbală debordantă și elasticitatea extremă a frazelor. E cazul să nu fim pudici și să recunoaștem că acestea sunt de fapt poemele cele mai bune ale Femeilor din secolul trecut. Imaginarul falic dezvoltă o nebănuită listă de surogate: „sorbind din flaut moale sol diezul” (p. 17), deja citatele „harpon” și „plug”, „trandafirul meu castrat” (p. 49), „eminesculând odoare” (p. 53), „pierdui oiștea la căruță” (p. 64), „se excită osii duble sub vagon” (p. 77), „umblă cu trei morți în
Amintiri din poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5792_a_7117]
-
și pentru Dumnezeu// ș...ț Crra... trece pe sub soare vâslind, întâiul corb./ A stat din joc lumina, pe brânci se face mică.../ Crra... stolu’ntreg - și’n umbră rămân privind cu frică/ Trei picături de sânge pe-o ramură de sorb.” E despărțirea nu doar de o vârstă, ci și de o istorie. În ‘26, astfel de vedenii intrau ușor în clișeul plecării la oraș, prelucrat cu mai mult sau mai puțin talent. Într-o retrospectivă care-și mai adaugă niște
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
noaptea petrecută cu Richard, dă naștere unei fetițe pe care, într-o altă viziune, de data aceasta a lui Richard, îi va spune s-o numească Megan. Cei șase adolescenți devin tineri, apoi se transformă în adulți, pleacă în lume, sorb din diverse cupe (ale succesului, faimei, debusolării și singurătății) după care se întorc înapoi în Vancouver, pentru a-și obloji rănile și a reintra în Marea Cacialma numită Viață. Norocul nu pare să-i ocolească. Toți își găsesc slujbe interesante
Apocalipsa după Coupland by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5661_a_6986]
-
fraza lui Leon Bloy: cel care nu se roagă lui Dumnezeu, se roagă Diavolului. Și când nu-l mărturisim pe Iisus Hristos, mărturisim mundanitatea, lumescu Diavolului!" O liniște grea s-a lăsat în Capela Sixtină. Mulți cardinali păreau că-i sorb aceste vorbe, atât de obișnuite în bisericile ortodoxe românești, dar atât de puțin diplomatice, pentru urechile occidentale, obișuite cu prudența oratorică a textelor care i se dau Papei să le citească. Cardinalii, uimiți de primul discurs al Suveranului Pontif Iar
Discursul ULUITOR al lui Papa Francisc I by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/56623_a_57948]
-
chelnerul poliglot de la restaurantul lui Fănică Teodorescu, îi spune patronului după ce citește că nemții au ocupat Parisul: «Dom’ Fănică, s-a împuțit treaba. Dacă a luat Hitler Parisul, îți ia și Stelică restaurantul!» «Și tu ce-o să faci?» Ionică a sorbit din paharul cu vin «Eu plec, dar ce faci dumneata?» Fănică a ridicat din umeri. El nu putea să plece. Își băgase toată agoniseala în restaurantul ăsta. «Dom’ Fănică, pentru ăștia nu contează agoniseala dumitale»”. Destinul Rebeliunii legionare este foarte
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]
-
stavrizi și guvizi din mare la interval de două-trei secunde, sub ochii uimiți ai lui Mircea Sântimbreanu, înarmat și el cu o undiță, dar lipsit de noroc. Mircea Dinescu are noroc încă de când s-a născut. Dumnezeul geniului l-a sorbit din popor - ar spune Eminescu - cum soarbe soarele un nor strălucitor din marea de amar. S-a născut în 1950 la Slobozia, ca fiu al lui Ștefan Dinescu, muncitor metalurgist, și al soției sale, Aurelia Dinescu. „Părinții mei - avea să
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
de două-trei secunde, sub ochii uimiți ai lui Mircea Sântimbreanu, înarmat și el cu o undiță, dar lipsit de noroc. Mircea Dinescu are noroc încă de când s-a născut. Dumnezeul geniului l-a sorbit din popor - ar spune Eminescu - cum soarbe soarele un nor strălucitor din marea de amar. S-a născut în 1950 la Slobozia, ca fiu al lui Ștefan Dinescu, muncitor metalurgist, și al soției sale, Aurelia Dinescu. „Părinții mei - avea să-și amintească poetul mai târziu - s-au
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
pâine scoasă de curând din cuptor îi lovi nările; și deodată simți că-i era foame; și cum o simți, întregul său trup tresăltă; de câți ani flămânzea și nu simțea sfânta dorință arzătoare de pâine! iar acum... Nările lui sorbiră cu lăcomie aerul, urmă mirosul, păși un șănțuleț, încălecă un gard, intră într-o vie, zări sub un măslin scobit o colibă scundă, și fumul urca și se răsucea fuior deasupra acoperișului de paie. O bătrână sprintenă, cu nas ascuțit
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
tău?) că stăm acolo și te ascultăm. Ce bine mi-a părut că am avut ideea să merg acasă la Jean! Luasem salarul, acolo nu știu care adusese o sticluță de lichior de cacao și o cutie de biscuiți - și așa, mai sorbind, mai ronțăind, a trecut seara, cu muzică, cu amintiri, cu taclale. Eu m-am întors alaltăieri de la Sibiu, de unde ți-am trimis o ilustrată, sper s-o primești. A fost o călătorie frumoasă și instructivă. Am primit înainte cu câteva
Mircea Zaciu: Scrisori către Octavian Șchiau by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/3296_a_4621]
-
Mi-au rămas în minte două strofe finale: Prin noi răsufli-n marele elanuri./ Tu gemi când sângerările ne dor; / Ci-n veștejirea noastră dorm noianuri / De vieți ce-ar înflori la vremea lor. Sus cupa morții cu dureri amare! / Sorbind-o, te vom binecuvânta; / Ca râurile contopite- n mare / Noi vom muri în nemurirea ta. Este redat ceea ce am crezut în iarna tragică 1916-1917. Și îți reamintesc versurile tale ca să-mi înțelegi lupta mea singuratecă. - Sus cupa morții cu dureri
O epistolă necunoscută a lui Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4858_a_6183]
-
cale. În această ultimă situație avem impresia că se află poezia lui Alexandru Petria. Candoarea originară, pare, sub pana d-sale, a se sfii de sine, încercînd a se trage în ipostaze energice, „de efect”: „moartea e apa/ ce-ți soarbe umbra și nehotărîrea spre mare// moartea e ca și cum ai fi/ părăsit/ pentru o femeie// ai treabă,/ energizat, cu bețele de pescuit pe crăcane,/ vrei să arăți// extatic macho blues” (macho blues). Sub masca de macho, poetul e un sensibil, un
Procesarea lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3326_a_4651]
-
Totul apare ca o logică fără fisuri, la final un nou om ne întâmpină. În închisoare, Whip împărtășește celorlalți deținuți în cadrul unei ședințe terapeutice lecția sa de viață. Înțelepțit, fostul pilot își face mea culpa în fața unui public care-i soarbe cuvintele cu religiozitate. Întreaga iresponsabilitate aproape jovială pe care o degajă pilotul, un adevărat charmeur, se cere recuperată cu semn schimbat în partea a doua a filmului. Plaisirismul se transformă în angajament moral, iar Denzel Washinton posedă un întreg arsenal
Cădere liberă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3743_a_5068]
-
accesibilă pe această femeie pe care Dumnezeu a Înzestrat-o cu atâtea daruri - o voce unică si talentul de a interpreta cu pasiune muzica și versurile cântecelor sale. Îți plac, băiete, curvulițele astea? M-am Înecat cu băutura din care sorbeam și am Început să tușesc. N-am mai apucat să răspund pentru că a apărut Moriț, cu doi băieți zdraveni, cărând pe niște funduri de lemn o movilă de fripturi, antricoate de porc și de vită, ficat, rinichi, numai bunătăți.Unul
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
rinichi, numai bunătăți.Unul dintre băieți a adus un teanc de farfurii. Ne-am așezat fiecare pe unde-am putut și am Început să mâncăm. Fripturile erau delicioase, iar eu, plecat de ceva vreme pe drum, eram lihnit de foame. Sorbeam din rachiul tare și aveam impresia că-mi iese pe ochi, pe nas pe gură. Moriț stătea retras, urmărind-o pe domna Maria Tănase cu un aer Întrebător și, parcă, Înfricoșat că s-ar putea să nu-i placă ceva
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
Nu are Încredere să merg cu altcineva. — Promit să conduc prudent. E o mare răspundere să fiu șoferul dumneavoastră, am zâmbit. — Am o mașină din aia rusească, dar cu nume evreiesc. O cheamă Moscvitch, a intrat În atmosferă doamna. Tocmai sorbeam ultima picătură de vodcă și m-am Înecat pufnind În râs. Mi-am amintit că același lucru mi se Întâmplase și la Onești cu „secărica”. Maria Tănase avea un fel atât de simplu și de natural de a vorbi Încât
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]