1,225 matches
-
obiectiv distrugerea pungii semicirculare de la Elnia pe care o controlau forțele germane extinsă până la 50 km est de Smolensk, formând o bază excelentă de lansare a unuor atacuri împtriva Moscovei. Pe 26 august, STAVKA a ordonat Armatei a 24-a sovietice (Constantin Rakutin) să execute o ofensivă pe 30 august care să distrugă punga germană. Pe 3 septembrie, în condițiile în care pozițiile lor erau amenințate cu încercuirea, germanii au început retragerea din pungă, luptând neîncetat pentru apărarea flancurilor. Pe 6
Ofensiva Elnia () [Corola-website/Science/307021_a_308350]
-
înțelegeri mai vechi. În timpul insurecției din Praga, au fost uciși 1.694 de cehi, iar alți aproximativ 1.600 au fost răniți. Aproximativ 1.000 de germani au fost uciși, inclusiv civili. Armatat vlasovistă a pierdut 300 de oameni. Piederile sovietice s-au cifrat la aproximativ 30 de oameni. A existat un număr de victime care nu au putut fi identificate.
Insurecția din Praga () [Corola-website/Science/306982_a_308311]
-
comandanții Frontului de Sud au presupus în mod greșit că germanii doresc să forțeze Nipruul între Kiev și Cerkasî, cu obiectivul îndepărtat al cuceririi Donbasului. Sovieticii au subestimat pericolul de încercuire a Armatelor a VI-a și a XII-a sovietice. Pe 28 iulie, s-a dat ordinul Fronturilor de S și de S-V să blocheze înaintarea germană spre Nipru și să se retragă doar spre răsărit. În acest fel, șansa de a evita încercuirea prin retragerea spre S-E
Bătălia de la Uman () [Corola-website/Science/307030_a_308359]
-
de un al doilea inel format de Divizia a XVI-a Panzer și Grupul mecanizat ungar ("Gyorshadtest"). Până pe 8 august, rezistența sovieticilor încercuiți a încetat aproape cu desăvârșire. 20 de divizii ale Armatelor a VI-a și a XII-a sovietice au fost distruse. După cum s-a afirmat din surse militare germane, au fost luați peste 100.000 de prizonieri sovietici. Printre prizonieri se aflau comandanții celor două armate, patru comandanți de corpuri de armată și unsprezece comandanți de divizii. Pierderile
Bătălia de la Uman () [Corola-website/Science/307030_a_308359]
-
în ierarhia militară sovietică. Vlasov a devenit membru al partidului comunist în 1930. A fost trimis în China pe postul de consilier militar al lui Chiang Kai-shek. După reîntoarcerea în URSS, s-a ocupat de reorganizarea Armatei a 99-a sovietice, câștigând un deosebit respect pentru munca depusă. După izbucnirea celui de-al doilea război mondial, Vlasov a devenit unul dintre generalii favoriți ai lui I. V. Stalin. A jucat un rol de primă importanță în timpul luptelor pentru apărarea Moscovei. Pentru
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
a refuzat să se lupte cu sovieticii și Vlasov a fost arestat. Alți membri ai ROA au fost repatriați forțat în URSS. Cea mai mare parte a acestor militari au fost executați sau au fost internați în GULAG. Autoritățile militare sovietice de pe front l-au trimis pe Vlasov la Moscova. Aici a fost ținut prizonier în închisoarea Lubianka. După un proces sumar din vara anului 1946, președintele de ședință Victor Abakumov i-a condamnat pe și alți 11 ofițeri superiori din
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
soldați, 3.229 de tancuri, 57.000 de tunuri și 3.395 avioane de luptă. O simplă comparație ne arată că puterea Armatei Roșii era încă inferioare celei germane, cu excepția tancurilor, numai că în cazul acesta din urmă, calitatea blindatelor sovietice era (oarecum) inferioară celei germane. După încheierea ofensivei de iarnă, atât STAVKA (Marele Stat Major al Armatei Roșii) cât și Stalin credeau că următoarea ofensivă germană va avea ca obiectiv tot Moscova, sprijinită de o a doua ofensivă importantă în
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
a lungul râului Doneț, la răsărit de Harkov. Luptele grele au continuat în aprilie, când Moskalenko a forțat cu succes cursul Donețului și a stabilit un mic cap de pod pe malul apusean, în timp ce în sud, Armata a 6-a sovietică înregistra unele succese limitate în lupta cu germanii, care păstraseră la rândul lor un cap de pod pe malul răsăritean al râului. Atenția lui Stalin a fost atrasă de situația din zonă, acesta considerând că sunt îndeplinite condițiile pentru organizarea
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
sale petrolifere, iar, ca obiectiv secundar, orașul Stalingrad. Planificarea Operaiunii Friderikus în aprilie a fost un imbold pentru creșterea efectivelor din zonă ale Armatei a VI-a de sub comanda lui Paulus. De aceea, în condițiile în care serviciile de spionaj sovietice nu au reușit să obțină nici o informație, germanii au întreprins o amplă mișcare de regrupare și redistribuire a forțelor în zona desemnată ca centru al operațiunilor viitoare. Paulus a definitivat planurile pentru Operațiunea Friderikus pe 10 mai, el fiind foarte
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
Paulus a definitivat planurile pentru Operațiunea Friderikus pe 10 mai, el fiind foarte conștient de amenințarea unui atac sovietic. În acel moment, germanii erau pregătiți complet să facă față atacului lui Timoșenko, sau să declanșeze ofensiva proprie spre Caucaz. Ofensiva sovietica a fost declanșată la ora 6:30 dimineața pe 12 mai 1942. După o pregătire puternică de artilerie de o oră și un atac de 20 de minute al aviației, la 7:30 a fost declanșată manevra de învăluire dublă
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
atace, dezangajându-se din mai micile încleștări locale și schimbând direcția principală de atac. Până la urmă însă, în fața rezistenței ferme și a contraatacurilor locale germane sprijinite de Luftwaffe, atacul sovietic s-a împotmolit. Până la sfârștul zilei, ofensiva Armatei a 28-a sovietice încetase. În mod ironic, atacul de pe flancul sudic nu a a suferit tot atât de mult precum cel de pe flancul nordic. De fapt, pe flancul sudic se reușise o înaintare spectaculoasă în primele trei zile ale luptelor. Deși și pe flancul de
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
numai 15 km pătrați. Încercările de spargere a încercuirii dinspre est spre interiorul pungii au fost blocate prin ofensive locale germane sprijinite de atacuri aeriene. În fața hotărârii în luptă a germanilor, Timoșenko a ordonat încetarea oficială a tuturor manevrelor ofensive sovietice pe 28 mai, dar încercările de spargere a încercuirii dinspre interior au mai continuat până pe 30 mai. Până în cele din urmă, doar 1% din totalul efectivelor sovietice prinse în încercire a reușit să scape din "cursa de șoareci de la Barvenkovo
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
ca mai apropiată de adevăr cifra de 207.000 soldați luați prizonieri, deși nu există cifre oficiale demne de încredere a celor căzuți la datorie în timpul luptelor. Toate sursele sunt de acord că pierderile germane au fost scăzute în comparație cu cele sovietice, cam 20.000 de soldați uciși, răniți sau dispăruți. Îndiferent de amploarea pierderilor, această luptă a fost un uriaș pas înapoi pentru sovietici, eșec care avea să pună capăt seriei nemaipomenite de succese ale Armatei Roșii din timpul contraofensivei de
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
ar fi avut nevoie. În iunie 1941, Vasilevski lucra întreaga zi în biroul său din Marele Stat Major. Pe 22 iunie 1941, a fost printre primii care au fost informați în legătură cu bombardamentele germane asupra unor importante obiective militare și civile sovietice, care au declanșat Operațiunea Barbarossa germană - Marele Război Patriotic sovietic. În august 1941, Vasilevski a fost numit Comandant al directoratului operațiuni al Marelui Stat Major și comandant adjunct al Marelui Stat Major, devenind astfel una dintre cele mai importante personalități
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
proiectanții sovietici tot aveau probleme în perfecționarea motorului axial de proiecție germană și proiecțiile de structură mecanică nouă și proiecții de aripă aproape sonică amenințau să depășească dezvoltarea motoarelor cu reacție de care era nevoie să le propulseze. Ministrul aviației sovietice Mihail Krunicev și proiectantul de avioane Aleksandr Sergheevici Yakovlev au sugerat lui Iosif Stalin ca Uniunea Sovietică să cumpere motoare cu reacție avansate de la englezi. Se spune că Stalin ar fi răspuns: "Ce prost ne-ar vinde secretele lui?" Totuși
Artem Ivanovici Mikoian () [Corola-website/Science/308568_a_309897]
-
devenit o parte inseparabilă a tragediei celui de-al Doilea Război Mondial. În mai și iunie 1945, mii de refugiați din Iugoslavia și Uniunea Sovietică au fost adunați de Aliații occidentali în Austria și au fost predați autorităților iugoslave și sovietice în timpul Operațiunii Keelhaul. Refugiații au fost executați sau deportați. (Vedeți și: Masacrul de la Bleiburg). Finlanda învinsă, dar și Suedia neutră, s-a simțit obligată să extrădeze refugiații din Ingria și țările baltice după un model asemănător.
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/308037_a_309366]
-
înghețat datorită frigului iernii rusești. Corpul al 48-lea Panzer a declanșat un atac de măturare al forțelor sovietice la nord de Jitomir. Luându-i pe sovietici prin surprindere, germanii au deschis o spărtură în liniile Armatei a 60-a sovietică și au atacat mai departe spre est. Armata a 60-a a trebuit să se retracă de la Korosten, pentru a nu fi încercuită. Vatutin părea că este într-o situație fără ieșire și a cerut STAVKA noi întăriri. Acestea au
Bătălia de la Kiev (1943) () [Corola-website/Science/308081_a_309410]
-
ferate care asigura apovizionarea frontului german. În acest punct al luptelor, în ajutorul Armatelor sovietice a 11-a și a 186 din nordul pungii, care erau epuizate de lupte neîntrerupte, au sosit două Armate de tancuri. Sosirea celor două armate sovietice de tancuri a schimbat complet echilibrul de forțe, germanii suferind înfrângeri locale succesive, poziția lor din Orel devenind puternic primejduită. Frontul Briansk a atacat direct spre Orel, exercitând o presiune crescândă asupra apărătorilor germani, în condițiile în care în nordul
Operațiunea Kutuzov () [Corola-website/Science/308091_a_309420]
-
și artileriei să atace unitățile germane care încercau să scape, să le rupă în grupuri mici și să le distrugă. Tancurile sovietice, fără sprijinul infanteriei, au atacat de la distanță coloanele germane. Sesizând că germanii nu dispun de arme antitanc, blindatele sovietice au navălit în coloanele neprotejate ale statului major, trupelor de sprijin și a subunităților medicale germane care purtau însemnul crucii roșii. Până spre prânz, soldații germani amestecați ajunseseră la râul Gnilo Tikici, ale cărui ape erau foarte agitate și umflate
Punga de la Korsun () [Corola-website/Science/308101_a_309430]
-
Pacificului. Peninsula Coreea a aparținut Japoniei din anul 1910 până la finele celui de-al Doilea Război Mondial. În 1945, în urma capitulării Japoniei, administrația americană a împărțit peninsula de-a lungul paralelei 38, trupele americane ocupând partea de sud, iar cele sovietice partea de nord. Insuccesul de a realiza alegeri libere pe teritoriul întregii peninsule, în 1948, a adâncit împărțirea celor două regiuni, iar Nordul a instaurat un guvern comunist. Paralela 38 a devenit, treptat, o barieră politică între cele două regiuni
Războiul din Coreea () [Corola-website/Science/308167_a_309496]
-
unitățile ANR să fie majoritar compuse din etnici români. . În 1965, la două decenii de la încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale, la Ed. Carpații din Madrid vedea lumina tiparului cartea "Istoria Politică și Militară a Răsboiului României contra Rusiei Sovietice", lucrare cu caracter memorialistic și istoric, scrisă de gen. Platon Chirnoagă. O a doua ediție, revizuită și adăugită de autor, va apărea după încă două decenii, în 1986, la aceeași editură. Cartea are meritul de a fi prima lucrare în
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
Române. În mod incredibil, Hristea a apărat acest sector împotriva atacurilor Armatei Sovietice timp de aproape o lună înainte de a fi forțat să se retragă. Hristea însuși a suferit răni grave în timp ce și-a condus trupele împotriva dispozitivelor armate grele sovietice, trăgând într-un moment chiar el cu pistolul împotriva unui tanc KV-1. Foarte iubit de toți (îl alintau "tătuța"), cu brațul smuls în urma unei rafale trasă de un tanc sovietic, este îngropat în zăpadă de un sergent destoinic, ca mai
Ioan Hristea () [Corola-website/Science/307575_a_308904]
-
cei 130.000 de soldații italieni. Manstein a trimis o divizie Panzer în ajutorul italienilor. Dintre italieni, cam 45.000 au reușit să supraviețuiască și s-au alăturat tancurilor germane pe 17 ianuarie. În sud, înaintarea Armatei a 28-a sovietice a generalului Gherasimov a amenințat cu încercuirea Armata I Panzer, iar forțele germane au fost atacate direct de Armata a 51-a a generalului Trufanov. Într-un atac foarte îndrăzneț, pe 24 decembrie, tancurile sovietice ale Corpului al 24-a
Operațiunea Saturn () [Corola-website/Science/307592_a_308921]
-
formate cinci divizii de infanterie. Din rândurile armenilor s-au ridicat 4 mareșali și 60 de generali. Biserica armenească și armenii din diaspora au donat mari sume de bani pentru victoria în războiul antigerman. După încheierea războiului, Armenia și Georgia sovietice au avut pretenții teritoriale față de Turcia. După o vreme Uniunea Sovietică a anunțat renunțarea la orice pretenție teritorială față de vecinul turc. Unii dintre prizonierii armeni au ales să lupte pentru forțele Axei. Ei au luptat în mai multe unități millitare
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
să caute ajutor în Iranul neutru. Cum Aliații aveau mari îndoieli cu privire la neutralitatea Iranului, ei au dat un ultimatum lui Reza Shah, căruia îi cereau să alunge toți lucrătorii germani. Cum Reza Shah a refuzat din nou, trupelel britanice și sovietice au invadat Iranul și, în septembrie 1941 l-au forțat pe Reza Shah Pahlavi să abdice. El a fost înlocuit cu fiul său, Mohammad Reza Shah Pahlavi, care era dispus să lupte cu Puterile Axei. Odată intrat în război, Iranul
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]