32,236 matches
-
echivalent pentru o poezie, prin anii '50, cu cel puțin 2-3 salarii de învățător sau profesor, au fost răsplătiți cu uriașe premii de stat, editarea operelor legate în piele sau pînză, cu literă de aur pe copertă, excursii în patria sovietică și în întreg lagărul socialist și nu numai și multe alte avantaje și facilități. În tot acest timp, floarea intelectualității românești era închisă în temnițele comuniste și supusă la un regim de exterminare și spălare a creierelor. Dacă în pușcării
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
soarta României postbelice era decisă încă din 1 decembrie 1943, la Conferința de la Teheran. Dar, decisiv, la 9 octombrie 1944, cînd, la Moscova, s-a perfectat înțelegerea secretă dintre Stalin-Churchill, prin care România era cedată, în proporție de 90%, influenței sovietice, în schimbul recunoașterii, de către URSS, a cedării Greciei, în aceeași proporție, influenței occidentale. Conferința de la Yalta (februarie 1945) n-a făcut decît să pecetluiască această decizie, prin care nu numai România dar toate țările est-europene (plus un sfert din Germania) erau
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
cedării Greciei, în aceeași proporție, influenței occidentale. Conferința de la Yalta (februarie 1945) n-a făcut decît să pecetluiască această decizie, prin care nu numai România dar toate țările est-europene (plus un sfert din Germania) erau transformate în zonă de influență sovietică, deci iremediabil cedate. Nimic nu era, deci, de făcut în fața acestor decizii ale celor trei Mari Puteri aliate, URSS, Anglia, SUA), învingătoare în război. Dar, la noi, aceste înțelegeri secrete nu erau cunoscute și partidele democratice se străduiau să-și
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
București, Comisia Aliată de Control era la discreția generalilor sovietici, ceilalți doi occidentali nefăcînd decît figurație politicoasă. Nici hotărîrile celor Trei Mari la Potsdam (a treia și ultima oară) din 17 iulie-2 august 1945, care preconizau, în țările din influența sovietică, crearea unor "guverne democratice și recunoscute", pe temeiul cărora a fost instituită, la noi, din 19 august 1945, greva regală nu avea șansă să recolteze rezultatele dorite. Pînă la urmă, miniștrii de Externe ai celor Trei Mari hotărăsc, într-o
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
1963-1992), la Columbia University (1964), Rochester University (1965), Wilson Center (1979), Hoover Institution (1983), Oxford (1986), Academia de Științe a U.R.S.S. Discipol al lui Raymond Aron, Alain Besançon este autorul a numeroase studii și volume vizând istoria rusă și sovietică, în care se specializează, dar și nazismul și comunismul - acestea din urmă privite ca "nenorociri ale secolului". Printre titlurile importante: Istoria și experiența Eului, Educația și societatea în Rusia, A fi rus în secolul al XIX-lea, Originile intelectuale ale
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
de mândrie de isprăvile lui Ceaușescu e, într-adevăr, comic. Iată, sub privirile, când melancolice, când indignate ale lui Adrian Păunescu, neo-protocronismul prinde viață și e gata să-și ia zborul spre noi culmi de imbecilitate! Măruntele manevre în raport cu ocupantul sovietic s-au dovedit, din păcate, a nu avea absolut nici o consecință practică pozitivă. Ne-am îndepărtat de ruși doar pentru a face loc celor mai demenți și ticăloși dintre români. Celebrele cuvinte ale lui Paul Goma: "Românii se află sub
Cântând în zoaie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17033_a_18358]
-
poem din prima dvs. carte: cu trei puncte... E.G.P.: E adevărat, am pășit cu stîngul, "ajutat" și de redactorul cărții mele de debut. Era 1985, adică 1984 plus unu. Totuși nu am inclus în carte nici un poem cu Lenin, Patrie sovietică, Partid, etc... "Lumina proprie" a fost crisalida din care abia urma a se naște fluturele... sau omida. Judecînd după un titlu - Levitații deasupra hăului - s-a născut fluture! De altfel, nu-mi pare rău de acel debut. Cred că fiecare
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
Cît privește Centenarul Eminescu din 1950, ca și Centenarul Caragiale din 1952, aceste manifestări n-au reprezentat decît prilejul unor operații de anexionism ideologic, de trucaj exegetic, pentru a da iluzia unei ascendențe onorabile a suveranului "realism socialist", de proveniență sovietică. Mihai Beniuc însuși admite că Centenarul Eminescu n-a fost decît un decalc al sărbătoririi lui Pușkin, petrecute cu un an înainte: Am vorbit de importanța pe care o avea pentru noi sărbătorirea lui Pușkin - 150 de ani de la nașterea
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
a scriitorilor germani (și nu numai). Mi-au revenit în minte zeci de astfel de apeluri ale intelectualilor europeni de stînga (era de bon ton să fii de stînga în deceniile ante- și postbelice) rod al manipulării de către serviciile secrete sovietice. Istoria pare a nu-l fi învățat mare lucru pe Günter Grass. Tristele experiențe ale unor André Gide (spre onoarea lui, și-a dat singur și repede seama de greșala comisă), Malraux, Romain Roland, Aragon, Eluard, Heinrich Mann, Feuchtwanger, Hemingway
Günter Grass și cîinii polițiști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15823_a_17148]
-
național-comunism. Contrareforma din '71 (definitivată treptat, în pofida opoziției scriitorilor și artiștilor, pînă în '83 și care sufocă pe de-a-ntregul cultura în '89) este caracteristică pentru faza a treia a regimului (prima, în anii '50, a comunismului internaționalist de tip sovietic, a doua, în anii '60, a unui vag comunism liberal și național) și anume aceea a național-comunismului, cu pulsiuni fasciste și xenofobe. Gestul revistei Vatra de a fi readus în dezbatere Tezele din iulie '71 este demn de toată lauda
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15821_a_17146]
-
și ineficient, în timp ce un regim de sistematică suspiciune față de fiecare este sigur, costă relativ puțin și dă roade peste așteptări. În statele cu regim totalitar nu se petrec atentate și acte teroriste: două în Germania nazistă, unul singur în Uniunea Sovietică, și acela pus la cale de G.P.U., nici unul în România dejisto-ceaușistă! Iar dacă un regim totalitar oricum, înăbușă, atunci baremi unul autoritar, paternel, cu dosarul la zi al oricărui călcător pe caldarâm. Spre a nu fi luat niciodată prin
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
era, în 1948, cufundat în pesimism. El, filoantonescian, judeca, și în 1948, după prăbușirea hitlerismului, negativ gestul celor care au condus înlăturarea dictaturii militare antonesciene, trecînd de partea foștilor inamici. Și asta numai pentru că puterile apusene au cedat România Rusiei sovietice. Dar a existat, în august 1944, altă cale de ales pentru România și n-am fi pierdut Ardealul pentru totdeauna dacă acceptam soluția Antonescu? Și cine știa, atunci, în 1944, de înțelegerile secrete între marii aliați în defavoarea României? La toate
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
Nu veneam noi din Suedia? din Danemarca?, țări socotite ca făcând parte din alianța occidentală... Logica ne spunea că un ins care a trecut prin Finlanda, Suedia, Danemarca, ar fi putut să intre și în Berlinul de Vest, în ciuda blocadei sovietice. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Nici nu ne mai gândisem să prânzim în Berlinul de Est. Pe noi ne așteptau acum desfătările din Berlinul de Vest... În jurul orei douăsprezece, ne așezaserăm la coada
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
banii pe șuruburi și să li se umfle conturile pe baza mărfii exportate. Orbiți de minciuna politică iliesciană, ei n-au observat că șuruburile ruginiseră cam de multișor în depozite iar exportul era o frumoasă amintire din vremea "pieții comune sovietice!" A vorbi astăzi despre sărăcie nu mai constituie subiectul analizelor economice savante, ci al buletinelor de știri și al jurnalelor de televiziune. Vândute, fără excepție, noii puteri iliesciene, canalele de televiziune propagă în stil nebunesc imaginea unei Românii atrofiate, în
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
istoric, unde figurinele medievale apar pe cadran ca pe o scenă, salutând localnicii și vestind orele. Stau și aștept să se facă douăsprezece fix, astfel se nimeri... Iar când orologiul bate cele 12 ore, îmi potrivesc grijuliu ceasul de mână, sovietic, culmea! unul, Pobeda, ieftin, sigur că mă aflu prima dată, cu adevărat, la ora Europei centrale. Uitându-mă la Pobeda mea, îmi adusesem aminte de soldații sovietici, la București, jefuind lumea de ceasuri: faimosul davai ceas, mult mai adânc intrat
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
audiență se bucura editorialul lui Carandino, apărut pe pagina întîia în chenar. Avea o forță percutantă nemaiîntîlnită și era efectiv cheia succesului ziarului Dreptatea. În 30 august, editorialul său Pentru un spirit ofensiv nota ca un îndemn: "Statele Unite, Marea Britanie, Rusia Sovietică așteaptă din partea noastră fapte de arme care să confirme începutul mai mult decît glorios al redresării naționale". Pentru ca a doua zi, în editorialul Noi și partidele de stînga, să precizeze de bună credință: "N-avem nici un dușman la stînga. Libere
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
deocamdată, perioada de romantică încredere în viitor și în colaborarea cu PCR. Mai tîrziu, nu foarte tîrziu, se vor porni urgiile și PNȚ, cu gazeta sa Dreptatea vor avea mult de suferit de pe urma PCR, unealtă fidelă și agresivă a trupelor sovietice de ocupație care nu vor pregeta chiar la interzicerea ziarului. Deocamdată, totul părea roz și senin. Potrivit asumării responsabilităților României în viitoarea convenție de armistițiu, pe prim plan era lupta pe frontul de vest și, imediat, sancționarea celor vinovați de
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
prevederi, trebuie să o spunem, prea radicale, au determinat "victimele" amintite să intre în contact de colaborare activă guvernamentală cu PCR, despre care Maniu credea că va rămîne abia îngăduitul partener în BND, și nu va căuta, împins de armata sovietică de ocupație, să tindă a ocupa nu primul loc în eșichierul vieții politice românești, ci chiar singurul. Potrivit acestui punct de vedere, N. Carandino va semna un articol justițiar la moartea lui Rebreanu (scriitorul, se știe, a murit de cancer
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
autorizînd, de la caz la caz, numai pe acelea care ar justifica serviciile lor democratice". La 13 septembrie 1944 revenea, scriind în același spirit: "Situarea pe o linie antifascistă externă, adică adoptarea poziției ocupate de Marea Britanie, de Statele Unite și de Rusia Sovietică împreună, presupune ca o condiție sine qua non epurația aparatului de stat de elementele naziste, eliminarea trădătorilor din serviciile presei și ale propagandei, îndepărtarea agenților germani din fruntea organizațiilor economice și industriale, eliberarea în general a tuturor forțelor vii ale
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
o formă sau alta, l-au trăit și alți intelectuali din generația mea. De pildă, la 12 ani, anul de grație 1961, îmi aduc bine aminte, fiind în vacanță la Olănești, unde biblioteca publică era înțesată de traduceri din literatura sovietică (oroare indusă firesc din familie!) dar și rusă, am avut revelația lui Cehov și Gogol... Francezii au venit la început din biblioteca de acasă și mult mai tîrziu sistematic, cînd eram în facultate. Fiind la Română-Franceză, am urmat traiectoria unei
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
după dispariția Imperiului habsburgic și decăderea Vienei din drepturile sale de metropolă, conceptul de "a treia Europă" a reintrat în actualitate ca alternativă la dualitatea Est-Vest, țările comuniste din această zonă revendicând un specific regional care le îndepărta de Estul sovietic apropriindu-le de Vestul inaccesibil de dincolo de zidul Berlinului. Noi suntem evreii Europei", spune Milan Kundera în ceea ce pare a fi textul fundamental al central-europenității - Tragedia Europei Centrale (în românește în Adriana Babeți, Cornel Ungureanu (coord.), Europa Centrală, Nevroze, dileme, utopii
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
în puținul timp în care a condus-o, o slujitoare prea plecată a regimului. Despre realismul-socialist a revorbit, înainte de Ceaușescu, revista d-lui Breban, într-o dezbatere pe tema trecutului în care temerile scriitorilor cu privire la răposatul curent literar de inspirație sovietică erau calmate cu argumentul că nimic nu trebuie respins global, că erau și lucruri bune în realismul-socialist. Lăsîndu-l pe dl Breban în plata propriei conștiințe, aș prefera să mă refer la rezistența pe care breasla noastră a opus-o Tezelor
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
au ales în deceniul patru, mai degrabă din rațiuni mistico-ideologice decît din calcule economice și pragmatice, alianța cu Germania. Așadar, de la intrarea sa în război și pînă în august 1944, armata română a luptat, alături de Germania, nu numai împotriva Rusiei Sovietice, dar și împotriva Franței, Angliei și, prin consecință, împotriva tuturor victimelor nazismului și împotriva Statelor Unite însele. După intervenția în forță a Regelui Mihai din 23 august 1944, după arestarea lui Ion Antonescu și după întoarcerea subită a armelor împotriva foștilor
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
scrutează prezentul și viitorul. După Conferința de la Ialta și Tratatul de la Postdam, unde puterile beligerante au concluzionat la masa de negocieri ceea ce războiul realizase de facto, adică împărțirea Europei -și nu numai - în cele două mari sfere de influență, cea sovietică și cea americană, România cade integral, cu armatele sovietice bine așezate pe teritoriul său, sub autoritatea rusească. Rămasă cu desăvîrșire singură în această situație pe care n-o va înțelege cu adevărat decît o dată cu trecerea timpului, sperînd naiv că diplomația
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
dintre punctele cele mai frecventate și mai prezente în arta plastică interbelică. În așteptarea soldaților americani, o așteptare aproape mistică și, evident, încărcată de speranța iminentei mîntuiri de amenințarea satanică a comunismului, începe încet, dar decis, marele schimb cu Uniunea Sovietică. în calitatea ei de inamic pe front și de agresor imperialist, România trimite spre Moscova, pînă la secătuire, imense despăgubiri de război - cereale, alimente, aur și nenumărate alte produse naturale și industriale - și primește în schimb, ca semn al prieteniei
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]