962 matches
-
doi oameni care trebuiesc nimiciți din cauza falsității lor: Roset și Boerescu. Caballa eliminării grecilor. Oricare grec venit sub domnie grecească fanariotă trebuie să dovedească că s-a încetățenit. Fanarului un vechi nu. Vezi xenofobia celor vechi. [3] Doi oameni merită spânzurați în această țară de felinare prin linch-justitz ca-n America, C. A. Rosetti și Boerescu. Unul pentru că e grec, arhigrec, o canalie care-a făcut din fiii lui pungași și din fata lui o curvă (Profira), altul pentru ea e lacheul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ale celor din «galerie»” (op. cit., p. 162). Cele mai radical demitizante sînt, la A. Maniu, prozopoemele antisimboliste adunate în volumul de debut (Figurile de ceară, 1912). Textele verslibriste și improvizatorice din anii următori: „Primăvară futuristă“, „Portul seara“, „Tisană sufletească“, „Balada spînzuratului“ și iconoclasta „Salomeea“ (poem dramatic extins la proporțiile unei plachete), prozopoemele iconoclaste precum „Prințesa Limonata“ sau „Rugăciune pentru Dumnezeul de azi“ au o evidentă amprentă fauve și modern style. Caracterul lor pictural a fost sesizat de toți comentatorii; nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la Nuit“, ironia estetă a lui Tristan Corbière și naivitatea studiată a lui Max Jacob. Un fantezism ironic și decorativ, mimînd primitivismul și refuzînd cu grație anecdoticul în favoarea stilizărilor expresioniste. A devenit un loc comun al criticii apropierea dintre „Balada spînzuratului“ a lui Maniu, „Visul spînzuratului“ de Ion Vinea și „Se spînzură un om“ al primului Tzara. Desprinsă parcă din cărțile de Tarot ale imaginarului poetic, trimițînd la „Balade des pendus“ a lui Jules Laforgue, la Die Galgenliederen, „cîntecele de spînzurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Tristan Corbière și naivitatea studiată a lui Max Jacob. Un fantezism ironic și decorativ, mimînd primitivismul și refuzînd cu grație anecdoticul în favoarea stilizărilor expresioniste. A devenit un loc comun al criticii apropierea dintre „Balada spînzuratului“ a lui Maniu, „Visul spînzuratului“ de Ion Vinea și „Se spînzură un om“ al primului Tzara. Desprinsă parcă din cărțile de Tarot ale imaginarului poetic, trimițînd la „Balade des pendus“ a lui Jules Laforgue, la Die Galgenliederen, „cîntecele de spînzurătoare” ale lui Christian Morgenstern scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spînzură un om“ al primului Tzara. Desprinsă parcă din cărțile de Tarot ale imaginarului poetic, trimițînd la „Balade des pendus“ a lui Jules Laforgue, la Die Galgenliederen, „cîntecele de spînzurătoare” ale lui Christian Morgenstern scrise pentru prietenii săi din „Clubul spînzuraților”, sau la sfîrșitul lui Gérard de Nerval, figura spînzuratului este o fantasmă dominantă a decadentismului. Avangardismul va fi și el bîntuit de figura sinucigașului. Însă în cazurile mai susmenționate, avem de-a face cu o atitudine comică, estetică, în răspăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cărțile de Tarot ale imaginarului poetic, trimițînd la „Balade des pendus“ a lui Jules Laforgue, la Die Galgenliederen, „cîntecele de spînzurătoare” ale lui Christian Morgenstern scrise pentru prietenii săi din „Clubul spînzuraților”, sau la sfîrșitul lui Gérard de Nerval, figura spînzuratului este o fantasmă dominantă a decadentismului. Avangardismul va fi și el bîntuit de figura sinucigașului. Însă în cazurile mai susmenționate, avem de-a face cu o atitudine comică, estetică, în răspăr cu gravitatea gestului. Arlechinul, Pierrot Lunaire, „paiața cu clopoței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
orizonturi noi, eliberatoare. Dialogul literar dintre Tzara și Vinea poate fi urmărit, de altfel, pe „multiple planuri”: ambii scriu poeme laforgueene despre „spînzurați” (avînd sau nu modele reale): „Se spînzură un om“, „Glas“, „La marginea orașului“ de Tzara și „Balada spînzuratului“, respectiv prozopoemul „Stan Gurău“ de Ion Vinea („La marginea orașului“ e șocant de asemănătoare, tematic, cu „Balada spînzuratului“, ambele - scrise în 1915). Atît Vinea, cît și Tzara improvizează deconstructiv despre „Hamlet” și „Ofelia” („Hamlet“, respectiv „Proclamație“, fără a mai aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scriu poeme laforgueene despre „spînzurați” (avînd sau nu modele reale): „Se spînzură un om“, „Glas“, „La marginea orașului“ de Tzara și „Balada spînzuratului“, respectiv prozopoemul „Stan Gurău“ de Ion Vinea („La marginea orașului“ e șocant de asemănătoare, tematic, cu „Balada spînzuratului“, ambele - scrise în 1915). Atît Vinea, cît și Tzara improvizează deconstructiv despre „Hamlet” și „Ofelia” („Hamlet“, respectiv „Proclamație“, fără a mai aminti prozele), despre iubiri și destine de femei provinciale, despre înserări autumnale și vacanțe etc. În poemele din 1913-1915
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
psihologie minuțioasă, de stil hipersensibilizat, de anecdote cu tîlc, de povestiri de caracter....”) și Logica (alias prințesa Silvia Logica). Rațiunea și atitudinile înalte sînt din nou personificate și demistificate în cadrul unei teatralizări grotești, absurdist-deconstructive. Și aici întîlnim obsedantul topos al spînzuratului (simbolul „vechii lumi”/„vechii arte” care se sinucide): printr-o confuzie, Silvia Logica se spînzură cu o cravată de cîrpă, nu cu fularul de mătase. Într-o notă la volumul Opere II, Elena Zaharia-Filipaș consideră că textul i-ar aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-ți arăt cît sîntem de singuri și cum crește restriștea din noi./ În zări, iată, se ivesc besnele”. Oarecum pe aceeași linie se situează scurta secvență „Ea“ (în Contimporanul, anul II, nr. 33, 3 martie 1923), unde figura Libertății planează - spînzurată - deasupra „noului ev”: „De curînd, poliția tuturor neamurilor a prins-o ca pe o prostituată, și din steagurile a treizeci de națiuni i-au ghemotocit căluș pestriț și au spînzurat-o pe furiș noaptea, deasupra planetei... Cine, oare, se gîndește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să se desprindă din capcana salvatoare a cracilor în care fusese aruncat, și îl duseră în autosanitara de alături. După care, echipa de salvare a sinistraților, de la Cocostârcul Pestriț, își continuă mai departe investigațiile, pe cursul râului, la vale. STRADA SPÂNZURAȚILOR Duru Dorin se așeză, ușurel, dar hotărât, pe trotuarul din beton, măginit, la partea dinspre stradă, de cuburi simetrice de marmură. Scoase din sacoșă plăcuța, de fapt, ultima plăcuță, elegant realizată, pe care era scris, cu litere mari, de tipar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Dorin se așeză, ușurel, dar hotărât, pe trotuarul din beton, măginit, la partea dinspre stradă, de cuburi simetrice de marmură. Scoase din sacoșă plăcuța, de fapt, ultima plăcuță, elegant realizată, pe care era scris, cu litere mari, de tipar: STRADA SPÂNZURAȚILOR. Mai scoase un aparat mic, de mână, cu al cărui ajutor se dau găuri și se aplică mici șuruburi, cu capul în formă de buton de la mânecile unor haine, ori cămăși. Privi îndelung în direcția din care venise, apoi, și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
la conducerea societății. Cazul a fost supus și atenției conducerii țării. Acum, se așteaptă, să se vadă ce se va întâmpla, dacă, evident, se va întâmpla ceva. Cei mai mulți au convingerea că nu se va întâmpla nimic. Ei, afirmă, cu dispreț: spânzurații cu spânzurații!; și nenorociții cu nenorocirile lor! Ce, ar dori, poate, cineva, să se întâmple ceva? Chiar, bună întrebarea: ce? Și de ce? Și pentru ce? FAMILIA DE BASME Nuța și Nuțu Rastel n-au avut copii. Au fost, afirmau unii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
societății. Cazul a fost supus și atenției conducerii țării. Acum, se așteaptă, să se vadă ce se va întâmpla, dacă, evident, se va întâmpla ceva. Cei mai mulți au convingerea că nu se va întâmpla nimic. Ei, afirmă, cu dispreț: spânzurații cu spânzurații!; și nenorociții cu nenorocirile lor! Ce, ar dori, poate, cineva, să se întâmple ceva? Chiar, bună întrebarea: ce? Și de ce? Și pentru ce? FAMILIA DE BASME Nuța și Nuțu Rastel n-au avut copii. Au fost, afirmau unii, știri. Alții
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ar fi vorba, cei mai mulți, nu: ca să vezi, mă, al dracului zevzec, și mare pișicher,în a ne duce cu vorba; cum a putut, drăcia dracului, să ne tușineze într-atât, mustața, cu veșnicul său, Nu știu?! ALO, 112? VENIȚI!... UN SPÂNZURAT! Profesorul Iuliu Porumbar se întorcea, pe jos, de la înmormântarea bunicii după mamă. Cernit, trist,însingurat, pășea rar, cu privirile plecate, pălăria ținându-și-o, de boruri,în una din mâini, ambele, fiindu-i la spate. Către intersecție tresări. Ceva sclipi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
inimii. Pulsul nu mai funcționa. S-a speriat. Și-a revenit,însă, destul de repede, după care, a apucat telefonul mobil, de lângă oglindă, și a sunat, rostind,în aparat, după ce dispecera a răspuns apelului: alo,112? Veniți... repede... la adresa... E un spânzurat.Da. Aștept. OMUL STRĂZII În tinerețea sa, Omul Străzii a avut mult de suferit, de îndurat, de suportat umilințe și torturi, fizice și psihice. Dar, de fiecare dată, din oricare încercare prin care trecea, simțea că iese la liman cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
caută, și unul și altul, de drum Omul pădurii continuând să reprezinte, un simbol, al faptului că România redevine ce a fost. Poate și mai mult. <contents> CUPRINS Prefață 3 Olariti, 5 Niciodată - singur! 7 La cocostîrcul pestriț 9 Strada spânzuraților 12 Familia de basme, 14 Durerea, 18 Toate, la timpul lor... 21 Stârliciul 25 O patrulă somnambulă 27 Fabrica din pușc rie 29 Torța 31 Blândețea 34 Sclipătul 36 Dulcii 37 Vânătorul de vulpi 39 În țara Ioio, s-a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Întunericul 120 Sindromul Delia - din însemnările cronicarului topului miliardarilor 122 Vraiștea 124 La pupitu - Măria sa, Banu! 127 Fericirea a plecat în cer 129 Șutul izbăvitor 132 Ciobănaș a oi m-am dus 135 Nu știu 139 Alo, 112? Veniți!... Un spânzurat! 141 Omul străzii 144 Renunț la Terra! 147 Hoțelea mijlociul 150 Infernul înfrânt 152 Mireasa codrilor de miri 155 Pâini albe pentru zile negre 158 Năvodarii 161 De pe apa... sâmbetei... culese! 164 Omu’ dracului 166 Punctul negru 169 Alcoolismul duce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de mere de mine. pentru o oarecare imagine. pentru contur. I când pleci apar corăbii paralizate la mal se întâmplă să văd o fetiță desenată pe mere prinsă cumva între creangă și fruct. imaginează-ți durerea culesului imaginează-ți o spânzurată care se rupe cu fiecare gest mărturii din livada cu meri 5 vineri azi nu e liniște marea se zbate o să se verse, spuneai, o să dea pe dinafară dar eu te țin de mână și visez de parcă ai fi vie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
minute și îmi dau seama că sunt intr-un beci... mai exact, beciul casei bunicii mele. Analizez cu privirea fiecare colțișor și tocmai când vreau să ies ceva îmi atrage atenția. E un cufăr maroniu, lăcuit, de care parcă stă spânzurat un lacăt. Îl deschid cu grijă și îmi atrage atenția o carte veche și prăfuită. O iau în mână și dau să o deschid. Nu apuc să văd ce se ascunde între coperțile de piele pentru că cineva mă trezește. E
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ocol, poate ca să mă pot orienta. Cel puțin era pe măsura reputației pe care i-o acordase odată un fermier din Moor: parcă o poveste cu un prizonier evadat din Princetown la câteva mile depărtare, găsit acolo mort, Înghețat - sau spânzurat, nu Îmi mai aduc bine aminte. Locul Însă nu avea nevoie de genul ăsta de Înfloritură lugubră. Era părăsit, spectral, aproape malefic - evident straniu, chiar dacă nu sunt o persoană superstițioasă, iar singurătatea În mijlocul naturii nu m-a speriat niciodată nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
treji și agresivi prin orice acțiune-monștri, agresivitate fizică). Își imagină o cupă de șampanie, sau măcar un pahar de vin și niște semințe de floarea-soarelui. Își imagină persoane violente, nu agresive. Într-un colț al aleii murdare zăceau nouă mâțe spânzurate, cu ochii scoși. Golanii.( Asemenea gunoaie, nici măcar scârbe umane, cum de trăiesc lângă noi, cum de nu-i înghite pământul?) Îl întâlni pe Sandu pe drum. Fuseseră împreună la facultatea de agronomie, pe care ea îl abandonă după primii doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
amândurora. Și numai împreună ar fi putut repeta experiența. Căci aveau o legătură. · Picăturile de apă erau plăcute la atingere. Ele se împleteau într-un șirag neprețuit. Aseară ți-am dat mărgele / Și azi te văd fără ele/ Să stai spânzurat ca ele/ Cine-ți va mai da mărgele?" ," Cine îți va mai da mărgele/ Să stea spânzurat ca ele" Aici, în piept, dacă aici e bine, totul e O.K. Spre exemplu eu, când mi-am revenit din comă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plăcute la atingere. Ele se împleteau într-un șirag neprețuit. Aseară ți-am dat mărgele / Și azi te văd fără ele/ Să stai spânzurat ca ele/ Cine-ți va mai da mărgele?" ," Cine îți va mai da mărgele/ Să stea spânzurat ca ele" Aici, în piept, dacă aici e bine, totul e O.K. Spre exemplu eu, când mi-am revenit din comă și am ieșit din spital, am încercat să-mi pun la punct viața. Luându-mi un politicos rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
făbricuței de conserve. Unde, scăpate din mână și turmentate de vaporii unei fierturi de tartaca, ucenicele se despuiaseră, chicotind. Își frecau, unele altora, lăcrițele pântecelor, c-un unguent obținut din sânge de dihor, inimă de prunc, bale de la gura unui spânzurat. Apoi, sclipind cu totul de această unsoare, țopăiau, cu salturile imprecise ale unor crupe nemaibătătorite, cam de mult, de bărbat, până se izbeau de căpriorii șopronului și cădeau înapoi pe spate, pe dușumea, hlizindu-se și, neajutorate precum niște gândaci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]