946 matches
-
într-o după-amiază de marți, chiar în grădina Lupeascăi, „la vila aia, de-o avea gard în gard cu Urdăreanu, omul lui de încredere, mareșal și toate alea. Te-ai prins? Carol pleca pe poarta mare și Urdăreanu venea prin spărtura din gard și isprăvea ce lăsase neterminat primul futălău al țării. Nu l-a luat cu el când a plecat atunci în patruzeci?! Așa l-am sfătuit eu pe rege să nu cumva să atace Bulgaria“, încheia Trombă surâzând parșiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îi Îngăduiră să-i lege ca pe niște colete vii, chinuiți de strînsoarea chingilor și de semiasfixierea provocată călușuri, pentru a cădea din nou În fundul grotelor umede și a observa, plîngînd, cum se astupă intrările, pînă la cele mai mici spărturi, și rămîn Îngropați de vii acolo, pentru o perioadă nedefinită. Oberlus, liniștit de-acum cu privire la siguranța „supușilor” lui, străbătu mai tîrziu insula, ascunzînd urmele prezenței sale, și soarele se pregătea să apună cînd căută adăpost În păduricea de cactuși de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nările palide, lipite, păreau de ceară. Semăna cu o moartă. O bucată de ciment se desprinse brusc și căzu în partea cealaltă. Inginerul își vîrî brațul până la subsuoară, apoi se lăsă pe spate și începu să lovească cu picioarele lărgind spărtura. Apucă umerii cârnului. Trupul țeapăn era greu, îi aluneca din mână. Trecu dincolo trăgând din toate puterile. Dascălu căzu ca o bucată de lemn pe pardoseala rece. Raul Ionescu astupă spărtura cu spatele și își scoase masca respirând până în adâncul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe spate și începu să lovească cu picioarele lărgind spărtura. Apucă umerii cârnului. Trupul țeapăn era greu, îi aluneca din mână. Trecu dincolo trăgând din toate puterile. Dascălu căzu ca o bucată de lemn pe pardoseala rece. Raul Ionescu astupă spărtura cu spatele și își scoase masca respirând până în adâncul plămânilor. Eliberă și figura cârnului. Încercă să-și aprindă o țigară, dar chibritele i se frângeau între degete." Credeam că n-o să ajung niciodată... N-aș lua-o de la capăt pentru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cuprinse cu brațele lui. Ea căzu ca moartă de groază pe pieptul lui, și mînile ei reci s-ascunseră-n sânul lui. Ca să se trezească, el îi sărută ochii. Norii se rupeau bucăți pe cer - luna roșie ca focul se ivea prin spărturile lor risipite; - iar pe sânul lui, Făt-Frumos vedea cum înfloreau două stele albastre, limpezi și uimite - ochii miresei lui. El o luă pe brațe și începu să fugă cu ea prin furtună. Ea-și culcase capul în sânul lui și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai prețios decât aurul, am aprins o pensulă care a răspândit un insuportabil miros de vopsea, înecăcios și scârbos, dar a ars bine. Am făcut un foc bunicel și aerul s-a dezghețat puțin, iar fumul a năvălit afară prin spărtura ferestrei. Am adunat zdrențele de pe jos și le-am pus pe scândura priciului, apoi, în paltonul primit de la Petre și în pătura primită de la Epiharia, m-am culcat. Am lăsat candela să ardă. În urma mea, neînțeleasă, se stingea cea mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
prost, nici bolnav la cap, a văzut bine asta, încă de ieri. Dar Nicu nu se simțea în apele lui. Răspunse: — Azi e sâmbătă și sunt necăjit. Și eu, constată sec străinul, uitându-se tot la ochiul de geam cu spărtură ca un soare cu raze. Soarele era spart și rece. Nicu ar fi preferat să fie întrebat „De ce?“ și să-i povestească de portmoneul pe care-l căutase toată dimineața zadarnic. Lui îi putea spune. Dacă bărbatul era marțian, poate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu avea timp să caute acum monograma, ci numai să se schimbe repede, dacă nu voia să întârzie. Câinii îl lătrau, din curți, când se apropia, și încă mult după ce trecea de ei. Văzu că norii se spărseseră și în spărtură licăreau câteva stele. Stele, lumină? Fumul din hornuri se ridica drept în sus. Era semn sigur că mâine, duminică, e vreme bună. 7 — O bai’ di putină cu dușă, vă rog, spuse bărbatul cu un puternic accent moldovenesc și întinse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
putea citi împăcarea cu Dumnezeu, cu soarta... cu tot ce i-a fost scris... Sus pe cer, în mintea ei adormită, ciocâriile se legănau nevăzute... Dinspre miazănoapte sufla un vânt tăios, care îngheța nările. Soarele abia se zărea printr-o spărtură, de nori, sus în cumpăna amiezii. Clopotele băteau la Schitul din deal, de sfârșit al Sf. Liturghii. Era în ziua Bobotezei. Băteau rar și adânc, parcă, numărând clipele. Dangătele lor nu mai erau bătaie de clopote, erau tremur în carne
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
luni Întregi de confort. Și-ar fi riscat viața și viața pasagerului său pentru o sumă mult mai mică. Brusc, ca și cum vântul ar fi luat zăpada și ar fi aruncat-o la o parte, o căruță se ivi Într-o spărtură de la zece metri, drept În fața lor. Myatt avu doar atâta timp cât să vadă ochii zăpăciți ai boilor și să calculeze unde vor sparge coarnele acestora sticla parbrizului. Un bărbat mai În vârstă țipă, aruncă nuiaua și sări. Șoferul Învârti de volan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scoală la dreapta mea, și îmi împing picioarele, și își croiesc cărări împotriva mea ca să mă piardă. 13. Îmi nimicesc cărarea și lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor. 14. Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărîmăturilor. 15. Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt; ca un nor a trecut fericirea mea. 16. Și acum, mi se topește sufletul în mine și m-au apucat zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
au supus. I-au adus. Totodată, au adus cu ei și câteva mașini mari ale pompierilor. și una de la descarcerare. Cu astea ce facem?, s-a răstit domnul Tolomac. Păi, nu-i scoatem, pe ăia? Cum îi scoatem? Facem o spărtură pe-aici, pe undeva, să vedem în ce stare se află sinistrații, și, în funcție de asta, acționăm. Bine. Gata. Hai! Au intrat în acțiune picamerele. Au fost făcute, rapid, trei spărturi, nu doar una. Cei de la descarcerare au șomat. Pentru ei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu-i scoatem, pe ăia? Cum îi scoatem? Facem o spărtură pe-aici, pe undeva, să vedem în ce stare se află sinistrații, și, în funcție de asta, acționăm. Bine. Gata. Hai! Au intrat în acțiune picamerele. Au fost făcute, rapid, trei spărturi, nu doar una. Cei de la descarcerare au șomat. Pentru ei nu s-a găsit întrebuințare. Pentru restul da. Au perforat betonul. Din gaură au fost ajutați să iasă cei cinci nenorociți uitați, alaltăieri, acolo. Fiecare a ieșit de sub pământ cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cenușiu al norilor joși, nori ce păreau că își descarcă apa de abia atingând coroanele copacilor și își aminti vorbele lui „Inti“ Ávila: „O regiune teribilă, unde plouă trei sute cincizeci de zile pe an.“ La răstimpuri, când se deschidea o spărtură în masa de nori, distingea jos o selvă deasă și compactă, de un verde profund, și chiar reuși să întrevadă unul din acele faimoase abisuri care transformau regiunea într-o fortăreață de nepătruns. „Trebuie că sunt nebun dacă am pretenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mult? Am fost angajată la 40 de ani și după 55 de ani nu mai merita. Cum adică? Nici militarii nu mă mai priveau cu interes. Ce vrei să spui? Păi, am cam huzurit, ca o prințesă. Noaptea era o spărtură în gard și eu îi așteptam pe aproape. Doamnă Anica, doar nu... cu oricine. Erau tare frumoși. Niște copii, săracii... Interlocutorul doamnei rămînea fără replică. Păstra tăcerea din jenă, dar doamna povestea cu o plăcere nedisimulată. Toți, sau aproape toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Întîmplă acum În naosul, În pronaosul, În altarul ei cel mai tainic? Șobolani tandri, Îndrăgostiți se apropie, se atinge păr roșu de păr brun, scîntei electrice Îi aureolează, așa În cer și pre pămînt. Ochiul verde care-i pîndește din spărtura triunghiulară a zidului pare Însuși ochiul lui Dumnezeu. Raza de lumină pulverizată prin crăpături e vibrantă și iute ca o floretă. În această biserică ochiul lui Dumnezeu nu te ocrotește, te ucide. Un lăcaș care adăpostește straturi de ciment, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
roșu al lui Scout pe podea, lângă perete. M-am aplecat ca să-l ridic. Îl răsuceam în mâini, când ea se ivi din nou la intrarea în pasaj. — Ți-am spus eu că ăsta e drumul bun, strigă. E o spărtură în zid care conduce direct în depozitul bibliotecii. Noi... Eric, oprește-te. Se uita țintă la mine. — Nu, scuze, nu voiam să... Am ridicat carnețelul roșu în aer. — L-ai lăsat pe jos. Nu voiam să-l citesc sau altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
avem sorți de izbândă, o să trebuiască să ai încredere că-mi fac datoria și tu să te concentrezi asupra datoriei tale, ai înțeles? — Bine, fie. Răspunde-mi doar la asta - luăm apă la bord sau nu? — Nu-i decât o spărtură mică. Bucla conceptuală are curățători de date care acționează ca niște pompe și o mențin în stare de funcționare. Doctorul dădu să părăsească puntea, dar Scout îl apucă de mânecă. — Stai așa. Ieri barca asta era de nescufundat și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și tata ne separaserăm total, fără posibilitatea realipirii. Apoi, la câteva minute după ciocnire, o găurică neagră a apărut pe cerul de deasupra Genevei. Inițial, toată lumea a crezut că era un OZN și s-a repezit s-o fotografieze. Mica spărtură s-a fâțâit cam o oră pe firmament, parcă pozând pentru paparazzi, apoi a Început brusc să se lățească, Înghițind orașul, Întreaga Elveție, cu tot cu bănci, și, finalmente, toată planeta, pe care a ronțăit-o asemenea unui măr, scuipând cotorul sfrijit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
W.: N‑am vrut să‑ți jignesc ambiția, Otti. Domnul W.: Dar ai jignit‑o, iar pentru asta primești acum lovitura mea specială cu cârja. Aceasta urmează cât ai clipi, dar nu nimerește decât peretele, unde mai produce încă o spărtură mică, alături de multe altele, fiindcă soția s‑a ferit la timp, ascultând de un reflex format în decursul multor situații similare și care acum, în mod excepțional, se dovedește a fi cel corect. Spărtura se găsește în compania altor spărturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
peretele, unde mai produce încă o spărtură mică, alături de multe altele, fiindcă soția s‑a ferit la timp, ascultând de un reflex format în decursul multor situații similare și care acum, în mod excepțional, se dovedește a fi cel corect. Spărtura se găsește în compania altor spărturi de același fel, provenite din acțiuni asemănătoare din trecut, care urâțesc și mai tare peretele și așa destul de scorojit. E straniu, dar ziua mai are și o a doua parte - fiindcă prima a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spărtură mică, alături de multe altele, fiindcă soția s‑a ferit la timp, ascultând de un reflex format în decursul multor situații similare și care acum, în mod excepțional, se dovedește a fi cel corect. Spărtura se găsește în compania altor spărturi de același fel, provenite din acțiuni asemănătoare din trecut, care urâțesc și mai tare peretele și așa destul de scorojit. E straniu, dar ziua mai are și o a doua parte - fiindcă prima a fost așa de bună - iar aceasta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
curețe cioburile din tocul geamului, pe Îndelete, cu două degete, de parcă asta ar fi treaba lui acolo, În momentul acela. Nu se uită la mine, eu casc ochii și nu reușesc să spun nimic. Trec câteva clipe, prea multe. În spărtură apare chipul lui Adelin, unde naiba o fi fost pân-acum? Adelin e scund, de-acolo de unde stau nu-i văd decât ochii galeși și fruntea. L-a văzut și puștanul, Începe iarăși să legene sucitorul. De câteva ori, lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
acela Beniamiții s-au întors și li s-au dat de neveste acelea pe care le lăsaseră cu viață din femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule. 15. Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură în semințiile lui Israel. 16. Bătrînii adunării au zis: "Cum să facem rost de neveste pentru cei rămași, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?" 17. Și au zis: "Cei ce au mai rămas din Beniamin, să-și păstreze moștenirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
inamicii ripostau tot mai slab. Zorilele îi surprinseseră în bătaia târzie a lunii. Deschise foc automat și se târî nevătămat 20 de metri spre vest-sud-vest. Îl mai despărțea un hectar de redută, însă gazele lacrimogene îi inflamaseră ochii și nasul. Spărturile din zidul de fum îi arătau cât de aproape era de destrămarea unui coșmar de opt ani. Așa e, ar fi o prostie să-și piardă sufletul acum. Între timp negurile se cam risipiseră și dușmanul se codea pe colina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]