9,106 matches
-
Kollvitz. Pentru că descria foarte plastic iadul în care urma să se întoarcă, m-am sfătuit în șoaptă cu soțul meu și am decis să vorbim între noi franțuzește, mai ales la debarcare și pe țărm, ca să nu mai adăugăm o spaimă în plus sărmanei femei, să nu-și dea seama că a fost auzită de niște români necunoscuți. Și așa am ajuns să fim și francezi în Grecia. Londra. Sunt invitată la cină acasă la simpaticul romancier Paul Bayley (cunoscut la
Alte întâmplări haioase de peste mări și țări by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2721_a_4046]
-
sever, părintele Natanail nu dormea niciodată culcat în pat, se spăla primitiv (fiindcă a face duș e ca și cum a-i mânca ciocolată) și reușea să țină toată buna rânduială a obștii mănăstirești, fără să-și neglijeze canoanele de rugăciune. Era spaima novicilor care se trezeau cu el pe cap când le era lumea mai dragă, dar și a KGB-iștilor veniți în controale, dornici să submineze autoritatea mănăstirii, pe care îi punea la punct cu simpatică șiretenie și nebănuită diplomație. Celălalt
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
vedere atuurile feminității, mergînd pînă la dezlănțuirea senzuală, care pare a fi o marcă a temperamentului, dar și o contrapondere a unei inadaptări de fond: „povestea clocotește în vis,/ dimineața e răscolită de furie și erotism,// dans ritual răscolit de spaimă,// spiritul lui e suplu, musculos și bronzat,/ inima ei - hașurată cu viață” (Dimineață răscolită). Deoarece Clara Mărgineanu se află în raport cu existența într-un conflict deschis. Din propriile-i mărturisiri nereținute aflăm de o rană a copilăriei încă nevindecată, provocată de
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]
-
despre călătoria noastră în Irlanda. Însă cum n-am fost niciodată în Irlanda, nu cred că am s-o scriu. Prin urmare, mai bine mă trezesc. Ioan Es. Pop (dacă nu mă înșel): „la patru dimineața mustim de împăcare și spaimă iar orele s-au făcut uriașe. va mai dura”. Eu mă trezesc la trei - după ce dorm cinci ore, T la patru - după ce doarme două. Ea îmi spune la ce s-a gândit stând trează, eu îi povestesc ce am visat
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2735_a_4060]
-
cu mîna: taci, mătușa, că-ți tăi toate lemnele fără nici un ban! Curioasă, bătrînă s-a apropiat de casă cu pridvor. Curînd, s-a întors de-a busilea, speriată: Vulturica atîrnă spînzurat de prunul din curte. Nu mai putuse suporta spaimă de a fi arestat pentru faptă săvîrșită în urmă cu 15 ani (....)“.
Un editorial, două versiuni. Ţânţu şi Vulturică, prietenii lui Cartianu care s-au sinucis pentru o bucată de slănină () [Corola-journal/Journalistic/27378_a_28703]
-
amintindu- mi cum, din copilărie, tot ce ținea de justiție a fost pentru mine înspăimântător: arestările Tatei, perchezițiile, pachete făcute cu greu și trimise în neant. Și, oricât ar părea de ciudat, ceea ce simțeam acum era tot un fel de spaimă: spaima că tot ce făcusem după 1990 fusese în zadar”. Ultimă și inevitabilă observație. Într-un regim de sinistră dictatură, cum am trăit până în decembrie ‘89, ticăloșiile de care s-au făcut mulți vinovați pot avea explicații care să te
Tratatul de supraviețuire al Anei Blandiana by Radu F. Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/2616_a_3941]
-
mi cum, din copilărie, tot ce ținea de justiție a fost pentru mine înspăimântător: arestările Tatei, perchezițiile, pachete făcute cu greu și trimise în neant. Și, oricât ar părea de ciudat, ceea ce simțeam acum era tot un fel de spaimă: spaima că tot ce făcusem după 1990 fusese în zadar”. Ultimă și inevitabilă observație. Într-un regim de sinistră dictatură, cum am trăit până în decembrie ‘89, ticăloșiile de care s-au făcut mulți vinovați pot avea explicații care să te pună
Tratatul de supraviețuire al Anei Blandiana by Radu F. Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/2616_a_3941]
-
o va răzbuna. Și răzbunându-mă pe mine vei fi pedepsit. Și-atunci Perigeu ca turbat se repezi către Geea. O cuprinse în brațe sărutând-o sălbatic. Geea nu se împotrivi și nici nu-i răspunse îmbrățișării. Repeta cuprinsă de spaimă. O, nu stăpâne. O, nu stăpâne... lăsându-se dusă în brațe în alcovul imens. Nu se putea împotrivi forței. În patul unduind de mătăsuri abia putu să scoată un geamăt. Se înăbușea. Ceva nou, nedefinit, începu să-i învăluie trupul
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
perceptibil. Și leșină. Trupul i se răcea din ce în ce, devenind tot mai greu. Răsuflarea-i era ca de gheață. Brațele-i lunecară. Ochii-i se închideau ușor. Pieptul îi tresărea din ce în ce mai rar. Perigeu simți. Cutremurat, se ridică. O spaimă cumplită-i cuprinse oasele. Mâinile-i fierbinți îi cuprinseră chipul. Căuta să-nțeleagă și răceala trupului ei creștea. Fiori de groază-l străbăteau până-n creștet. Geea! Geea! strigă disperat. Ea nu-i răspunse. O durere nebună îl țintuia. Dorea să
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
Pe când încercau să intre și ei în legende? Că doar miturile Asiei, ale Europei le-au aflat târziu! / Poate au speculat războinicul din miturile Greciei / Iar astăzi, sporindu-le, s-au îndepărtat de cuvinte / Făurind prin filme și armament o spaimă a universului. / Poeții americani nu se iau în seamă decât pe ei înșiși / Mai au puterea să creadă că engleza americană îi impune. / Zădărnicia muncii lor a înconjurat Casa Albă de câteva ori / Ei însă nu se lasă. Stau zburdalnici
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
numeroși, că ei îl însoțesc și-l recunosc ca ales, dar ea intuiește pericolele ce se adună asupra lui ca norii furtunii. Învățătura celui ce se știe Fiul lui Dumneze stârnește neliniștea preoților și mânia Romei, mesajele primite îi adâncesc spaima și o îndeamnă să încerce să-l salveze, așa cum știe ea, aducându-l acasă. Misiunea și soarta lui Isus însă trebuie să se împlinească, iar ea nu poate decât să fie de față neputincioasă și nevoiașă la Drumul Calvarului și
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
ironia e înlocuită de căldură când e vorba, însă, de pontiful dezertor, unul dintre cele mai profunde personaje izbutite de Michel Piccoli, plin de o tristețe și o resemnare la vederea căreia îți pleci, copleșit, ochii în fața eternei sale umanități. Spaimă de puterea neputincioasa, pentru că toți ne supunem talazurilor istoriei, de nepătruns precum căile Domnului, amenință direct ceremonialul solemn și autoritatea Sfanțului Scaun. Replică i-o oferă, în film, chiar regizorul, reciclat actor, care joacă un “psihanalist discret” de un haz
BA-L AVEM, BA NU-L AVEM! - corespondenţă specială de Tudor Caranfil, care analizează filmul HABEMUS PAPAM () [Corola-journal/Journalistic/26452_a_27777]
-
să mor într-astă lege! Bătînă sînt, muiere nevoiașa, Nimic nu știu, nici dslușire líteri; La schit vaz, unde sînt enoriașa, Un răi leit cu cínghii și cu țíteri, Și-un iad cu osîndiți; ne spun presvíteri Că-i unul spaimă, altulbucurie. Doar bucuria hărăzită-mi fie Căci păcatoșii rodu-i pot culege De se smeresc păstrînd credință vie... Să viețui voi?, să mor într-astă lege! BALADA PE CARE VILLON A FĂCUT-O LA RUGĂMINTEA MAICII SALE CA SĂ SE ROAGE LA
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
este însărcinată, veste devastatoare pentru natura obsesional nevrotică a lui Dragodan. Se dezvoltă, astfel, o criză a masculinității (inspirat, Sanda Cordoș scrie, pe coperta a IVa a cărții, că Noaptea soarelui răsare este „un roman despre lumea bărbaților, cu avânturile, spaimele, fragilitatea, agresivitatea și lașitățile acestora“), fiindcă protagonistul se scufundă, chinuit ca în cazanul cu smoală, până la halucinare, într-o dilemă aparent insolubilă: ce înseamnă, ce presupune bărbăția? Coborând pe firul memoriei până în copilărie și adolescență, Dragodan recapitulează, de fapt, povestea
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
pur și simplu. Ce mi-e dat să văd și să aud de când cei de douăzeci și cinci - treizeci și cinci de ani au alcătuit o masă critică în mai toate secțiunile societății e dincolo de orice imaginație. Cei vechi mai aveau un reziduu de spaimă, dacă nu de bun-simț: frica de dosare, de rapoarte ale Securității, teama de represaliile activiștilor de partid îi împingeau la poziții mai prudente. Inșii care n-au avut cum, biologic, să intre în contact cu instrumentele de represiune ale comunismului
Republica Bicicletelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2593_a_3918]
-
Si ocolind «corola» de taine și «minuni»/ Din ce părea să fie, încerci să mai aduni.// Nu timpul - zbor de grauri, - știe de tine. Tu-l știi/ Căzut în clătinarea de sub bătaia puștii.” Ritm, asianism, muzicalitate, delicatețe, cultură, nostalgie, tensiune, spaimă, echilibru, introspecție, sinceritate. Toate acestea fac ca poezia din Gravuri să fie una autentică, fără vârstă, fără riduri.
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
fi bănuit...Pentru prima dată, de când urcase pe prispă, se opri din rumegat și își agăță privirea de fața celuilalt. Omul din Podul Rugilor continuă să-l privească în ochi: - Apropierea de numai câteva zeci de metri. Îți simțeam și spaima, și suferința, și umilința, și pragul nebuniei, de care te apropiai uneori, și strigătele care sfâșiau noaptea, toate astea m-au fleșcăit, mi-au stins ura. Poate mam gândit la anii mei de pușcărie... În gândurile mele, însă, te-am
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
se sfărâmă între degete cuvinte buimace...”), am reținut și articolele semnate de Radu Aldulescu și Ioan Groșan. Amândoi sunt prozatori și amândoi, iată, citesc și scriu despre cărți ale altora. Aldulescu - despre poezia lui George Izbășescu, iar Groșan - despre Stăpânul spaimei, romanul recent publicat de Cornel Ivanciuc. Această practică a celor cei doi prozatori, de a fi atenți la cărțile (și reușitele!) colegilor lor de scris, este o atitudine ce merită să fie semnalată și lăudată. Păcat că în Luceafărul de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2757_a_4082]
-
toate stările care numai omului îi sunt hărăzite, fiindcă numai el are conștiința de sine și numai lui i s-a dat putința să exprime, prin cuvinte, ceea ce simte înălțător sau dureros, într-o nebună bucurie sau într-o frenetică spaimă. Cum dragostea este marea trăire interioară și moartea permanenta sabie a lui Damocles deasupra fericirii, omul își petrece cele în jur de 30.000 de zile sub semnul acestor două încercări. Poeții, dramaturgii, dar mai ales prozatorii lumii au ca
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
care atinge orbita timpului fără timp/ ochii albi din zarul care atinge floarea de la buza prăpastiei/ o adiere caldă care răsucește roata somnului/ linia care atinge linia vieții din palma mortului/ o armonie care atinge nimbul fluturelui după-amiaza// Din ce spaimă s-a născut această unică nespaimă?” (p. 11). Nu numai versul final trimite la autorul Necuvintelor. Înaintea lui, altele, destule, vădesc un aer de pastișă. Tipică pentru poezia lui Petre Stoica e numai imaginea chiromantică din antepenultimul rând al citatului
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
fractor. Adică, asupra mea au acționat stranii forțe distruc tive.(...) M-am tras pe marginea scaunului. Am întins un pi cior. Am pipăit ghetele primarului orașului și, încetișor, le-am adus spre mine. Și abia după aceea, am încremenit de spaimă”. Pentru scriitorul de analiză psihologică, enunțul „am în cremenit de spaimă” îl va conduce la formularea de decizii, luând în calcul factorii perturbatori, pornind de la incon știent, urcând spre rațional și reechilibrare în forma normală a existenței. Încrengăturile manifeste ale
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]
-
am tras pe marginea scaunului. Am întins un pi cior. Am pipăit ghetele primarului orașului și, încetișor, le-am adus spre mine. Și abia după aceea, am încremenit de spaimă”. Pentru scriitorul de analiză psihologică, enunțul „am în cremenit de spaimă” îl va conduce la formularea de decizii, luând în calcul factorii perturbatori, pornind de la incon știent, urcând spre rațional și reechilibrare în forma normală a existenței. Încrengăturile manifeste ale inconștientului descris de Dostoievski vin de la o persoană cu stări psihice
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]
-
Sabina Fati publică în România Liberă un editorial devastator la adresa lui Ion Iliescu, pe care il demască drept o adevărată dramă a României. Fati susține că Legea Lustrației avea un singur obiectiv: s-o împiedice să candideze pe Monica Macovei, spaimă demnitarilor corupți, din cauza că a fost procuror în timpul comunismului, cănd Ion Iliescu era director la Editură Tehnică. Rușine, parlamentari! Citiți editorialul Sabinei Fati! ”Dramă României a fost că Ion Iliescu, un pro-sovietic convins, a fost perceput că opozantul lui Nicolae
Sabina Fati: Drama României a fost Ion Iliescu () [Corola-journal/Journalistic/23469_a_24794]
-
votul final cei mai multi știau că amendamentul depus de Mate Andras pentru interzicerea numirii în funcții publice a celor cau au lucrat că procurori înainte de 1989 era cu dedicație. Monica Macovei prin legile concepute pe vremea când era ministra justiției este spaimă tuturor demnitarilor care vor să pună bani negri deoparte sau care mizează pe nepotism pentru propășirea familiei”.
Sabina Fati: Drama României a fost Ion Iliescu () [Corola-journal/Journalistic/23469_a_24794]
-
însemna totdeauna, eram ultimul dintre oameni,/ era cumplit Pe unde se rupe spinarea zilei,/ pe-acolo intră dezordinea,/ ruptă toată,/ cum îi stă bine dezordinii,/ și se aude Dumnezeu rîzînd Îl găsesc pe Isus Christos în biografia mea cutremurată,/ în spaima din Grădina Ghetsimani era și justificarea pentru spaimele mele,/ în iertarea lui Petru e și iertarea pentru clipele mele , în care am fost laș,/ îndoiala lui Toma mă presupune și pe mine,/ cînd credința e amenințată de nevoia de argumente
Poeme din turnir by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/2377_a_3702]