3,853 matches
-
pod și se apropie de peretele din față. Aici, săpate în stâncă se vedeau câteva galerii, nu foarte înalte, ce se afundau în munte. Nu erau prea adânci, doar câțiva metri fiecare, iar pe jos se vedeau resturi de rocă spartă. Cel ce le deschisese nu găsise filonul căutat și le abandonase, încercând apoi în altă parte. Se apropie de ultima galerie, cea în care intrau șinele. Privi cu atenție în interiorul tunelului. La o primă vedere, pereții și tavanul păreau stabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
clar că nu va scoate mai mult de la Vasilică. Acesta nu era dispus să spună cine răspândise informația. Cine putea fi? De fapt, pe cine încerca acesta să protejeze? Din câte îl cunoștea el pe oltean, acesta era o gură spartă iar asta însemna că ori nu-și amintea cu adevărat ori persoana în cauză se bucura de destulă autoritate în ochii agentului ca să-l determine pe acesta să-și țină gura. Un gând îi trecu fulgerător prin minte. Singurul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
schematic, biografia Marietei: existența chinuită a unui vlăstar de proletar, dintr-o mamă spălătoreasă și un tată depravat, un hamal alcoolic care-și sfîrșise zilele În portul marsilian. Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gîtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămînă În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă-l citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
zic eu, bărbații aceleiași femei, cavalerii aceleiași doamne, copărtași care s-au adăpat la același izvor, au băut rom de la buza aceleiași sticle, au plîns beți pe același umăr și au vomat În același lighean, de după baldachinul verde... “ CÎnd vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mîinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărîmițau pămîntul de parcă sărau pîntecele unui pește uriaș. La mormîntul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ploaie, scalda la rîu, datul cu săniuța pe dîmbul troienit, vînătoarea de păstrăvi, ca apoi imediat - sau În același timp, dacă așa ceva este posibil - Întoarcerea ostașilor de pe cîmpurile de luptă europene, bidonul din mînuțele băiețelului, masca de gaze cu vizorul spart, de la marginea drumului. Și din nou nume, biografii. Întîlnirea văduvului Marko cu viitoarea lui nevastă, Sofia Rebrać originară din Komogovina, alaiul nunții, În chiuituri, În goana cailor, cu fîlfîit de steaguri și cocarde colorate, ceremonialul schimbării verighetelor, hora și cîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lumina tulbure a flăcării văzu pentru o clipă, doar pentru o clipă, În oglindă, privirea Înspăimîntată a fiicei celei mici. (Daca nu erau chiar ochii ei Înspăimîntați.) Atunci alergă la dulap. Se auzi clinchetul cristalului. După care, zgomot de sticlă spartă. Doamna Brener se Întoarse ținînd În mînă o sticluță cu oțet sau apă de colonie ori săruri. Fetița ședea pe pat, trupșorul ei era convulsionat de spasme, ochii-i priveau În gol. Fetița Își privi năprasnic mama de parcă o vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbîrlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care-i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința era crîncenă și neîndurătoare, moarte prin spînzurare. TÎnărul nobil participase cu arma În mînă la o revoltă, la unul din acele puciuri care din cînd În cînd mai zguduia imperiul, țîșnind pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la Școala de Arte Frumoase (Belearte cum îi spuneau românii), îl descrie ca mare filantrop și, oricâți bani ar fi avut, ca profesor, deputat, restaurator al monumentelor istorice (Curtea de Argeș), veniturile de la moșii, dobânzi bancare, banii nu-i ajungeau. Era „mână spartă” și inimă largă, deosebindu-se de ceilalți, cu aceeași poziție socială, fiind dezinteresat de administrarea propriilor afaceri și averi. Vila din Bacău, de pe strada care ducea la gară, i-a înghițit mare parte din avere: vinde moșia de la Iași, dă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oi, trebuiau să asigure și pentru proprietarii oilor o cantitate de brânză (4-5 kg de oaie), pe care proprietarul o primea la dat fixă. Cel cu stâna răspundea de viața și sănătatea oilor încredințate, pe tot timpul văratului, pânăă la spartul stânei și răscolul oilor. Cel care dădea oile la stână era dator cu 2 kg făină de porumb pentru fiecare oaie, iar pentru oile sterpe plata se făcea în bani. O altă formă de asociere a proprietarilor cu puține oi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vite, apoi totul sau aproape totul, s-a convertit în bani. Se „juruia” o juncă, o oaie, două, un sacă de grâu etc., unii se țineau de cuvânt, alții uitau sau se revanșau la cumetrie și cu alte ocazii. La spartul nunții, buchetul miresei era aruncat în ceata tinerilor nuntașii și care se întâmpla să-l prindă, urma să se căsătorească. Dacă luncașii aveau nunțile lor, cu obiceiuri ca în Bucovina, cu timpul au uitat unele practici rămase în locurile de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
i-ar fi fost de-ajuns, s-a apucat să angajeze un individ care să cerceteze ce se alesese de tata. După mai multe luni de investigații, tot ceea ce a izbutit să recupereze investigatorul a fost un ceas de mînă spart și numele bărbatului care Îl ucisese pe tata În șanțurile castelului Montjuïc. Se numea Fumero, Javier Fumero. Ni s-a spus că acest individ, și nu era singurul, Începuse ca pistolar În slujba FAI-ului și flirtase cu anarhiștii, comuniștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se simtă singură. Tata mă privi fără să clipească. — Mama nu e singură, Daniel. E cu Dumnezeu. Și cu noi, cu toate că nu o putem vedea. Aceeași teorie mi-o expusese la colegiu părintele Vicente, un iezuit veteran care era mînă spartă În a explica toate misterele din univers - de la gramofon la durerile de măsele - citînd din Evanghelia după Matei, Însă În gura tatei suna ca și cum nici pietrele nu credeau așa ceva. — Dar Dumnezeu de ce o vrea? Nu știu. Dacă Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fi zgomotul ăsta? a Întrebat portăreasa, neliniștită. Ceva flutura prin beznă, alertat de prezența noastră. Mi s-a părut că Întrezăresc o formă palidă plutind la capătul holului. — Porumbei, am zis eu. Trebuie că s-au strecurat pe vreo fereastră spartă și au cuibărit aici. Să știți că mie-mi fac silă păsăroaicele astea, zise portăreasa. La cît ajung să se cace. Stați liniștită, doña Aurora, că atacă numai cînd le e foame. Am Înaintat cîțiva pași, pînă la capătul holului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
444 î.e.n., Pericle, șef incontestabil al Atenei, face din metropola elenă o mare putere militară, economică și culturală; timp de douăzeci de ani, aici înfloresc sculptura, poezia, teatrul, filosofia și idealul democratic, până când, în 431 î.e.n., un război absurd împotriva Spartei duce la victoria unui vecin occidental, Filip, rege al macedonenilor. O lecție universal valabilă: când o supraputere este atacată de o putere rivală, deseori un al treilea câștigă. Altă lecție: uneori, învingătorul își însușește cultura învinsului. în sfârșit, a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de țipetele ei zgomotoase. Câțiva dintre cei mai vârstnici, imitând clovneria și giumbușlucurile tinereții, se străduiesc să se convingă că încă nu și-au trăit traiul. Țipă și ei alături de cei mai zgomotoși entuziaști, dar strigătul lor de luptă sună spart. Sunt ca niște biete dame îmbătrânite care, cu ajutorul rujului, vopselelor și pudrei, printr-o veselie stridentă, încearcă să-și recapete iluzia tinereții. Cei mai înțelepți își urmează însă drumul cu o grație decentă. În zâmbetul lor potolit există o ironie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care trebuie s-o decideți dumneavoastră împreună cu ficatul dumneavoastră, i-am răspuns. — De fapt sunt „abstinent total”, mi-a spus în timp ce-și turna în pahar o doză destul de mare de whisky Canadian Club. Când zâmbea își arăta dinții sparți și pătați. Era un bărbat foarte slab, de statură mijlocie, cu părul cărunt tuns scurt și o mustață tot căruntă foarte țepoasă. Nu se bărbierise de cel puțin două zile. Avea cute adânci pe fața foarte bronzată și o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Viața îmbrățișată în fiecare dimineață nu ca un vis de dincolo de perdeaua de fum, ci ca o certitudine caldă ce simte somnul și mireasma femeii. „Norocoșii! Cocoloșiții!“ asta spuneau toți soldații în convalescență, chiorii, ologii, amputații, zdrobiții, cei cu capetele sparte, gazați, măcelăriți, când îi întâlneau pe stradă pe muncitorii cu desagi, roșii în obraji și viguroși. Unii, cu un braț înfășat sau cu picior de lemn, se întorceau în urma lor și scuipau în pământ. Nu puteai să nu-i înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mânioasă foc, și care la fiecare trei metri îl făcea pe tatăl meu mort „jigodie“ și „nătărău“. Apoi a dispărut, după ce trecuse de colțul magazinului lui Camille, Pălării, ornamente și noutăți, a cărui cortină de lemn sfâșiată atârna precum clapele sparte ale unui pian gigantic. Casa tatei era vizuina unui porc mistreț. Am încercat degeaba să regăsesc ceva din trecut, amintiri și imagini de altădată. Dar nimic nu mai mișca. Murdăria și praful îmbrăcaseră lucrurile într-un veșmânt de încremenire. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
când în când câte o dușcă, pentru a se-ncălzi, din sticluța pe care o ține mereu în buzunarul vestei. Pe străzi, în chip ciudat, în ciuda gerului, a ieșit, ca-n zilele de sărbătoare, toată mulțimea de schilozi: amputații, capetele sparte, trepanații, semi-nebunii, umblând dintr-o tavernă în alta, golind paharele pentru a-și umple inima. La început, după primele lupte, ni s-a părut amuzant să-i vedem sosind pe toți acești flăcăi de vârsta noastră care se întorceau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vecină, tanti Sorina, la început o rugam pe ea să cumpere una-alta, o întrebam cum să fac o ciorbă, ea m-a învățat să fac supa de ceapă cu care am rupt gura târgului, rafinată mâncare, mănâncă toți ca sparții. Învățam să fac lucruri mici, obișnuite, ștergeam geamurile, spre exemplu, nu?, ce-i aia?, o nimica toată, dar eu, prima dată când am șters geamurile, am spart sticla și m-am tăiat pe lung la brațul stâng, de la încheietura palmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ei, muream prost, am întrebat-o, totuși, e de mirare cum stă ea numai cu vechiul ei prieten? Băăă, nici o geană nu s-a clintit pe ochiul ei de aur, poate minți ca nimeni altcineva. Înțelegi că aici e de spart beton dur. Sunt atât de singur într-o casă pe care mi-am dorit-o, am de toate aici, dar... Norocul meu că mai vii tu din când în când și mai respir, că altfel... Mai vii tu noaptea, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sufrageria... mea, e frig și umed, parcă ar ieși niște brazi albi din gresie, mă înțeapă, îmi bagă acele în piele, trage la picioare, vreau să spun, urcă apa prin pereți, de jos, de la subsol, că acolo sunt niște țevi sparte, nu repară nimeni... (Tina era atât de adevărată, că-mi era și greu să-i spun doctorului că e nebună, că așa îmi plănuisem, domnule, e nebună, pune-o la punct, zi-i că nu are nimic, sigur vrea bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bruscă și Amory, zgâlțâit, a deschis ochii. La marginea drumului se afla o femeie care vorbea ceva cu Alec, aflat la volan. Mai târziu avea să-și amintească aspectul de harpie pe care i-l dădea capotul vechi și vocea spartă și cavernoasă cu care vorbea — Sunteți băieți de la Princeton? — Da. — Unu’ de-al vostru e mort aicia și alți doi aproape morți. — Dumnezeule! — Priviți. Femeia Întinse un deget și băieții au privit Îngroziți. În lumina tare a unei lămpi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
picioare În mijlocul camerei și aprinzându-și Încă o dată, gânditor, un capăt de trabuc. Amory a avut impresia că pe fața lui se citea ușurarea de a-l vedea Întors. — Te-am visat foarte urât azi-noapte, i s-a auzit glasul spart, răzbătând prin fumul țigării de foi. Parcă simțeam că ai dat de belea. Să nu vorbim despre asta! aproape că a țipat Amory. Nici o vorbă! Sunt obosit și terminat. Tom l-a privit Întrebător, după care s-a lăsat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
m-am concentrat, că-l furam și nu știu cum se făcea că se întărea tot. Da oricum n-aveam ce să fac cu el, furam și eu, așa, să nu fiu fraier. Gândurile mele sunt întrerupte de un zgomot de sticlă spartă. Zdrang zing clang clang cling. Doamne, dă să nu fie whisky-ul! Îl avem de două luni și ne-a adus ceva profit. Îl prepară Mișu, Mister Mișu, cum îi zice Mariana când își pune șorțul ăla și pălăria pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]