11,560 matches
-
mai mult decât orice, simt. Deschid ochii brusc. Soarele strălucește încă. Sunt în aceeași cameră, în același pat. E 29 august 2012, 14:20. Și simt. Încă o dată, după exact doi ani, împliniți exact în secunda asta, simt. Nu mă sperie nimic, în schimb mă doare. Mă întreb, dacă n-aș fi hotărât atunci așa, ce nume i-am fi pus. Raluca Tapalagă Microbul Prima oară mi s-a întâmplat într-o dimineață, când ieșeam din casă. O fetiță a cerut
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
tuflit ciocolata cu vanilie pe față. Nu înțelegeam. Membrele mi se mișcau deodată singure. Nevoia de a mă porni după înghețată fusese absolut irezistibilă. După ce-am pățit-o a doua și a treia oară în aceeași zi m-am speriat. Am fugit acasă. Nevastă-mea a făcut o criză și mi-a vorbit urât: cuiva îi cumpărasem un pardesiu, apoi auzisem un trecător spunând la mobil că îi trebuie neapărat o mașină. I-am dat-o pe a noastră. Îndeplineam
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
când dărnicia lui tati nu li s a mai părut o calitate. Într-o lună eram epuizat. Dormeam la un prieten, dăruisem casa unor sărmani. Devenisem celebru în oraș. Începusem să dau și ce aveam prin birou - colegii mei erau speriați, dar și-au dat seama că orice îmi cer, le fac rost. Recuperau înzecit tot ce pierdeau. Îmi storceam creierii și îi convingeam pe toți să-și dea avutul ca eu să dau mai departe. Am ajuns subiect de știri
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mult mai multe jucării decât ar fi putut strica vreodată. Aproape că mă resemnasem. Dar într-o zi creierul meu a început să calculeze cum aș putea trăi fără ficat și fără inimă. Atunci și eu, și doctorii ne-am speriat. În fond, singurul Moș Crăciun pe care îl văzuseră cu ochii lor se pregătea să dispară. Acum e liniște. M-au sedat și în curând nu o să mai știu nimic. Mi-au promis să facă ceva să mă salveze. Îmi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dreptului la replică. De ce? Simplu. Omega (Ώ) TV este un Înalt simbol pentru toți (sau ar trebui să fie) și cei care l-au făcut viabil s-au străduit din răsputeri să corespundă acestui Înalt simbol. Și asta v-a speriat tare, și v-a determinat să-l radiați. Dar nu vă bucurați prea devreme. Ați văzut demonstrația de stradă ca replică a hotărârii voastre? L-ați văzut pe acel tânăr copil care n-a știut să vă explice logic de ce
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Și cele care vor să se Înalțe sunt cu tine! Ridică-te pentru toți! Știm și ce i-a deranjat așa de tare pe cei cu fotoliile Înalte. Sau văzut mai bine În "oglinda" domnului Dan Diaconescu și s-au speriat că s-ar putea să-i vadă și alții, adică vulgul, așa cum sunt de fapt: plini de "imaginea" pe care și-au creat-o, Îngâmfați, satisfăcuți de fotoliul pe care l-au prins, indiferent cât și ce i-a costat
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
noțiunea pe care o reprezintă, dar neștiind și nici neinteresându-l de unde vine, atâta timp cât exprimarea este mai comodă pentru denumirea esenței. Așa se Îmbogățește o limbă, și nu cu forța, zgâriind timpanele, ochii și creierele oamenilor simpli. Așa că nu vă speriați, domnilor: limba română s-a Îmbogățit și se Îmbogățește mereu și nu va stagna În evoluția ei din cauza istericalelor domniilor voastre, dar lăsați evoluției mersul ei normal. Voi forțați și produceți anormalitate, nu legea Pruteanu, care Îndeamnă la echilibru lingvistic și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
n-ați vrea să fiți, voi sunteți prea sus ca să vă coborâți măcar și numai cu privirea. Dar asta nu este problema voastră!? Problema voastră este să dați autonomie regiilor de stat să-și stabilească salariile (confidențiale ca să nu se sperie lumea de ce salarii sunt printre bugetari), stabiliți la ministere salarii de speriat chiar și pentru femeile de serviciu, toate În așa fel, Încât salariul mediu să iasă de câteva milioane bune. Și așa păcăliți pe toată lumea cu frumoasele salarii bugetare
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
măcar și numai cu privirea. Dar asta nu este problema voastră!? Problema voastră este să dați autonomie regiilor de stat să-și stabilească salariile (confidențiale ca să nu se sperie lumea de ce salarii sunt printre bugetari), stabiliți la ministere salarii de speriat chiar și pentru femeile de serviciu, toate În așa fel, Încât salariul mediu să iasă de câteva milioane bune. Și așa păcăliți pe toată lumea cu frumoasele salarii bugetare, grase doar pentru „Învârtiți”, că În rest suflă vântul. Dar nu numai
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
crezut. Pentru că v-a demonstrat poporul român - Măria SaPoporul - că nu-i prost deloc, dimpotrivă. Nu știți la ce mă refer ??! Știți foarte bine, că v a tras o sperietură s-o țineți minte toată viața : REFERENDUM. Erați așa de speriați că până și președintele și-a ieșit din tradiționalul zâmbet și-a făcut spume la gură à propos de indiferenți. Greșiți domnule președinte, nimeni nu mai este indiferent În țara asta, pentru că nu-l lăsați. Ceea ce s-a Întâmplat În
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
grădini, ocolind strada circulată, cu huruitul motoarelor mașinilor militare. Sări zidul prin spatele casei și se prăbuși aproape leșinat. Ușa de la intrare era deschisă, luminată slab. În dreptunghiul de lumină, o fată vântura un fier de călcat. Verfluchter! M-ai speriat! Tu erai? șopti fata, și repezi fierul înainte, parcă ar fi vrut să-l lovească. Ce-i, puștiule? Am fugit. Nu mai pot. Mama-i acasă? Te-au căutat de la depou, fii atent ce-i spui. De dinăuntru, de undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe moș Țurcanu, pe locomotivă, ne-au pus santinelă în spate și dă-i cărbuni, băiete! Dacă nu era moș Țurcanu, la revedere și n-am cuvinte! Nu te mai vedeam niciodată. De asta te-au căutat pe-acasă! Au speriat-o pe mama... Ne-au speriat pe toți. Aide undeva să stăm de vorbă liniștiți. Aide-n baie. Numai terminați repede cu secretele, că acu pică, știi tu cine, bufni în râs scorpia mică. Cine să... Ce vorbește asta? Prostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
au pus santinelă în spate și dă-i cărbuni, băiete! Dacă nu era moș Țurcanu, la revedere și n-am cuvinte! Nu te mai vedeam niciodată. De asta te-au căutat pe-acasă! Au speriat-o pe mama... Ne-au speriat pe toți. Aide undeva să stăm de vorbă liniștiți. Aide-n baie. Numai terminați repede cu secretele, că acu pică, știi tu cine, bufni în râs scorpia mică. Cine să... Ce vorbește asta? Prostii, prostii, n-o băga-n seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tău... Tom!? Da. S-ar putea, nu știu. M-a rugat Cerboaica. Bine, dar de ce nu merge ea? Sau de ce nu merg eu, dacă vine Tom! Toma, Tomiță, e frate-miu mai mare. Tu!? Ce să cauți tu, acolo? se sperie fata. Nu ești invitat. Și-acolo vin nemți, s-ar putea să te prindă. Lasă, lasă, nu fii prostuț, nu-ți fă griji, o să fie bine. Du-te și te culcă. Noapte bună! îi șopti dulce, și, înălțându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Își împietrea fața, încleșta fălcile și tăcea. Tăcea și-o lăsa să-și facă voile. Vedea bine cum o privesc toți cu ochii înfometați, dar se prefăcea că nu vede. S-o creadă proastă. Mai bine așa decât s-o sperie. Un amestec de patimă a răzbunării și slăbiciune o ținea țintuită lângă patul nurorii, privind-o cum n-o privise niciodată. Dacă ar fi putut ar fi rămas acolo, neclintită, până i s-ar fi desprins carnea de pe oase, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Necuratului gonind spre ea pe-un cal negru sau cine știe ce altă fantasmă. Asta se-ntâmpla înainte de război. La-nceputul războiului, Toma plecase și i-o dăduse în primire, nici ibovnică, nici nevastă cu frica soacrei în sân, și bătrâna era speriată și uluită de schimbările petrecute. Surâdea mereu, pierdută.. Ce visa ea sau la ce se gândea! După ce-i trecea, se-ntorcea la viața măruntă, de toate zilele, săltăreață și buiacă, cu puterile sorbite din depărtările acelea, cu căutătura limpede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
forța publică? Curăț podelele, domnu jandarm, se dezvinovăți bătrâna făcându-i-se frică, și o năuci presimțirea că ceva nu-i cum trebuie cu Miluță. Va să zică așa, hai? continuă s-o toace la cap plutonierul, numai din răutate, s-o sperie, să râdă de ea. Sari cu gura?! Îmi faci observații?! Ultragiezi forța publică în exercițiul funcțiunii?! Dumneatale știi ce-i asta? Știi că pot să te arestez? Ia spune, o luă el repede, unde-i noră-ta? A dormit acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Mă descurc singură. Vorbea încet și ochii ei se umeziseră și luceau de plăcere, duioșie și bunătate. Răsuflă liniștită, ridică fața, împăcată în gândurile ei și, întorcându-le spatele, păși hotărâtă spre poartă cu pas cumpănit și măsurat. Zăpăcită și speriată de schimbarea bătrânei, Cerboaica se repezi pășind hotărâtă după soacră-sa. CAPITOLUL 8 Șoseaua și orașul rămaseră în urmă, departe, la capătul lumii, înecate în apa ruginiu spălăcită a grânelor răscoapte, scuturate și-nnegrite de arșiță, topite în verdele aburit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
gândești!? Cum să fugă?! Cum să facă atâta drum de-acolo până aici?! Imposibil. Ba da, dar el... Din Germania, mamă? Nu-ți dai seama ce spui. Mă duc să-i ies înainte... Nu, o opri bătrâna. Să nu-l sperii. Vine înhămat la umbră, parcă-și trage osânda și moartea după el. Nu știu, mamă, oricine-ar fi, îi ies înainte. V-am scris opt scrisori, în care v-am scris numai de bine, ca să poată ajunge, căci altfel le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fugarul și se prăbuși în grâu. Apoi se ridică, și-n loc să-și continue drumul spre ele, se-ntoarse și-o luă, împleticit, înapoi. Ce face? Ce-i cu el? Nu ți-am spus? se supără bătrâna. S-a speriat. Stai, omule! Alexandre! Ce-i cu tine! Mă mângâi cu gândul că nu s-a chinuit mult. dar dacă s-a chinuit? Dacă scriu scrisoarea asta și nu mai sunteți nici voi? Vine ca la moarte. Se teme! Uite, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pleavă dospită. Omul se agăță de brațele tinerei femei, cu ochii holbați, cu gura strâmbă, horcăind zgomotos. Te doare ceva? Ți-e rău? Ce te doare? Îl prinseră să-l salte amândouă cu fața-n sus, să-l ridice. Se speriară și-i dădură drumul grămadă în grâu. De la piept în jos, cămașa și pantaloni omului erau năclăiți de sânge. Sub coaste, sângele se închegase și-i lipise cămașa de piele; mai jos chiftea când atingeai, parcă era un smârc acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în schimbare și-nșela lighioanele, păsările de noapte, zburătăcind ca orbeții cu lovituri mari de aripi, imitând după voie toate hăuliturile și miorlăielile, din gât și din buze, îngroșându-și glasul, încât maică-sa îl ocăra și-l ocărâse întotdeauna, speriată de scălâmbăielile lui răgușite, când își înțepenea gâtul și obrajii, cu ochii bolbociți în cap, și urla de-a surda, ca un lup la lună. Urla până răgușea de-a binelea, și-atunci băga-n răcori pe oricine dacă voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lui, că, dacă te nimerești în cărare și ai curajul, te dai la o parte, și el trece pe lângă tine fără să te observe. Când trece, dacă ai și mai mult curaj, îi dai una în spate și-așa se sperie, c-o rupe la fugă. Nu-i fantastic? Cum să te sperii! Vorbindu-i lui Tudor de visurile ei cu păduri, străbătute de boncăluitul cerbilor și de grohăitul mistreților sălbateci, Cerboaica se gândea la nopțile singurătății ei. La toate nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la o parte, și el trece pe lângă tine fără să te observe. Când trece, dacă ai și mai mult curaj, îi dai una în spate și-așa se sperie, c-o rupe la fugă. Nu-i fantastic? Cum să te sperii! Vorbindu-i lui Tudor de visurile ei cu păduri, străbătute de boncăluitul cerbilor și de grohăitul mistreților sălbateci, Cerboaica se gândea la nopțile singurătății ei. La toate nopțile intrate în sânge, rămase în simțuri ca o drojdie amară și-nmiresmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai scapi! Și dacă nici nu vreu să scap, ce zici? Se luară de mână și se furișară, el, șontâc, șontâc, ea, țopăind lângă el, până în apropierea catedralei, cu turnul ei înalt, ridicat prin 1819 de târgoveții de pe-atunci, speriați de molime și pârjoluri care se-ntindeau pustiind câte-o jumătate de oraș. Din foișor, de sus, se vedea tot orașul. Piața și strada mare, cu maghernițe înghesuite unele în altele, într-o îngrămădeală de piatră, cărămidă și lemn afumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]