1,115 matches
-
perspectiva unei spiritualități mai austere și În același timp mai tandre. Vitregiile iernii sînt capabile să reveleze solidarități nebănuite: gangul viscolit - o vrabie ciugulind pâinea orbului... O mînă Întinsă se poate preschimba pe neașteptate Într-un lăcaș În care se spovedește minunea: mâna Întinsăîn lacrima din palmă o stea licărind Abia de trebuie să subliniez că a scrie un poem bun cu orbi sau cerșetori este mai greu decît a scrie unul fără să abuzezi de ei. Prezența acestor cuvinte este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
E ceva ca o sfîșiere Între doi vectori opuși. Încerc să notez ce se petrece, schimb de cîteva ori și ajung la: pe geam picăturile / se ntind Îndărăt Simt că și cuvintele, prin alternanța lor scurt scurtlung-scurt-scurt-lung, ajută imaginea să spovedească un sens: stropii cuvintelor de o silabă se-ntind ca niște dîre În cele cu mai multe silabe. Vectorul nostalgiei și al regretului a căpătat trup. Am evitat să fac orice aluzie directă la vreo emoție lacrimogen-subiectivă. Cine va simți
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
perindării. Cele două curgeri sînt absolut contrastante. Exhibiționismul plin de tupeu al marfarului ține parcă să tot afirme vechea lozinca a omului care, cu fiecare trecere pe pod, Învinge Încă o dată natura. Cursul rîului, prin modul tăcut În care-și spovedește taina, pare În schimb o culme a discreției. Evenimentul insignifiant că primele frunze uscate, semn al caniculei și al intrării verii-n declin, intră-n vertij Într-o mică bulboană din rîu este acoperit și aproape anulat de hărmălaia-n
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
scriu un poem care să fie fixat În timp, care, prin timpul verbal folosit, să aparțină unui moment trecut, prezent sau viitor. Am vrut, din contra, să prind acea clipă În care vîntul se mărturisește pentru eternitate. În care Își spovedește firea. vînt În rafale - iar și iar redeschisă poarta trîntită Un haiku nu evocă un oarecare instantaneu datat astăzi, ieri sau mîine ci o nălucire a eternității existentă din veci și pentru totdeauna. Înc-o dictare Ideea, mai bine zis impulsul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cu tata. Și Dumnezeu parcă le sporea toate. Eu așa îmi amintesc pe tata la prășit, era om simplu dar credință puternică. Duminica mergea la Biserică, asculta slujba, ne mai lua și pe noi la Biserică. Se țineau posturile, ne spovedeam și ne împărtășeam toți în postul Sf Paști. Seara și dimineața ne închinam toți pe rând că așa ne făcea controlul dacă știm rugăciunea, dacă nu ne ajuta el, ne spunea, ne învăța. Duminica se respecta cu multă strictețe, nu
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
eu, nesăbuit, i-am dat-o, Vorbeai de jertfă și sfințenie, în jertfa mea există încă mult orgoliu, Daniel, ajută-mă! Cum?! Îmi vei citi de acolo, din caiet, și-mi vei spune unde am greșit, eu am să mă spovedesc ție, acum, înainte de-a picta peretele Judecății de Apoi, și după aceea mă vei învăța să mă rog! Eu, neștiind ce să-i răspund, să-l învăț să se roage?! Citește-mi mai departe! o rază oblică de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
caiet pe care mi-l cumpărasem cu intenția de a-mi face în el conspecte din Sfinții Părinți, Doamne, iartă-mă! Mi-e dor în aceste clipe de părintele Ioan, căruia mi-ar fi fost acum cu putință să mă spovedesc fără de rușine, și părintele Ioan ar fi știut atunci ce să-mi spună, cum ar trebui să mă rog pentru a îndepărta căutătura tulburată din ochii mei la vederea Ilenei, o vâlvătaie simt aprinzându-se în privirea mea ori de câte ori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sărutat-o pe Diana, ceea ce nu era adevărat, ea m-a sărutat pe mine, părintele Dumitru a zâmbit și m-a iertat pentru ceea ce nu făcusem, când primăvara m-am întors la mănăstire și, cuminecându-mă de Florii, m-a spovedit părintele Ioan, i-am mărturisit fapta mea oribilă, o sărutasem pe Diana, luând atunci teribilul păcat asupră-mi crezusem că fac o faptă, Drumul spre sat, făcut de-atâtea ori în viață, după poziția soarelui îmi dau seama că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-i cu tine, Daniel?! se miră pe bună dreptate părintele, eu roșind tot până în vârful urechilor las capul, e ceva schimbat la tine! Se vede?! Ce?! Ți-ai tăiat părul? Iscodindu-mă și eu gata să mărturisesc păcatul, să mă spovedesc părintelui Dumitru, și cineva, ceva din mine ia totul în mâini, M-am tuns! Cine te-a tuns? Diana! A zis că nu-i place cum îmi stă părul, părintele Dumitru izbucnind, dar ce-are ea cu părul tău?! Diana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu știam ce să fac, să-l iau în râs sau să-i spun ca de la obraz de preot, doar n-o fi pictat dracul biserica asta, Doamne, iartă-mă! Era să scap acum pe buze rugămintea vreau să mă spovedesc, părinte, să-i spun părintelui de fata lui care m-a lăsat, ea mi-a condus mâinile, așa cum am citit în caietul lui Theo, pe coapsele descoperite de fusta largă, tricoul I inimă roșie mare you, Știi ce mare păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atunci la ea, de parcă n-aș mai fi văzut femeie de o eternitate, dar ea n-avea cura să depună plângere la poliție, n-am violat-o, am iubit-o în acea clipă mai mult decât, apoi ea s-a spovedit părintelui Ioan și, să mă gândesc logic, astea sunt vini pe care poliția nu le vede, n-are de unde să știe despre ele, mai grave decât orice, dar nu atentează la liniștea și somnul societății, ceva tot ai făcut dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pământ cea care s-ar putea naște Între mine și el. Ar fi un acord sufletesc perfect, muzici, nu sunete stinghere plutind În vid. Ajută-mă, Aura; la noi se spune că la judecata de apoi preotul căruia te-ai spovedit stă de strajă lângă tine În fața sfinților, faptele bune lăudându-le și pe cele mărturisite iertându-le. Tu vei fi martor și ajutor al meu, vei depune mărturie pentru dragostea pe care i-am purtat-o dincolo de orice opreliște și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
este zeul meu; nimeni și nimic nu mă mai poate schimba. Vreau să fiu fericită, vreau să fiu eu. (Vezi câte expresii ți-am preluat!) Nu știu ce numesc alte femei fericire, dar eu nu leg acest lucru exclusiv de bărbat. Mă spovedesc acum ție, În speranța că voi scăpa de obsesia ta. Poate așa mă voi lecui. Ciao. Aura Dragă Martin, Trebuie să-ți povestesc ce s-a Întâmplat atunci, după ce tu m-ai părăsit. În aceeași zi, disperată, am plecat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
politică. Să discute cu ea numai despre poezie și despre singurătate la modul general. Și mai ales să se Înarmeze cu multă răbdare. — M-am Întors din Amsterdam simțindu-mă foarte vinovată, de-abia stăpânindu-mi impulsul de-a mă spovedi lui, dar el n-avea nici cea mai mică bănuială. Dimpotrivă. În decursul anilor ne obișnuiserăm să stăm uneori În pat după ce copiii adormeau și să citim Împreună reviste din care Învățam să facem lucruri pe care nu le știuserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Vreun lighean sau ceva de genul ăsta. Dar la noi totul e În regulă. Ceea ce Îl convinse pe Fima că era mințit din nou. Și iertă minciuna, pentru că nu avea nici un motiv să se aștepte de la vecini să i se spovedească În ceea ce privea cearta care avusese desigur loc, mai ales că nici el nu spusese adevărul referitor la intenția de-a le telefona prietenelor sale. Întorcându-se acasă Își spuse: Ce idiot ești! Dar se iertă și pe sine, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
porcărie, îmi sărută mâna cu recunoștință. „Ce fel de iubire este asta?”, am întrebat o muiere, disprețuitor, dacă duhul îmi rămâne acasă și vin la tine doar cu carnea? Dar bestia scăpără din ochi solzișori de oțel călit, și plânse, spovedindu-se, că mereu mă vede că țâșnesc din dușumele, între ea și omul ei. Că o gârlă de sânge cald i se suie din inimă în creștetul capului și că șipotul roșu îi coboară în măruntaie și în lujerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Așadar trebuie să fi fost în luna mai. Breyel, așa se chema satul. Acolo, viața se desfășura mai catolic decât în Biserica Inima lui Christos. Mânați de țărancă, Matthias și cu mine trebuia să mergem în fiecare sâmbătă să ne spovedim. Încă mai credeam în iad și știam destule păcate. Drumul de la gospodăria țăranilor până la școala din sat nu a lăsat nici o urmă. Și nici alte lucruri nu prea au mai rămas. Totuși, văd nenumărate muște lucind colorat pe pereții cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
panglica se blochează. De un lucru însă sunt sigur: îmbătrânește, dar nu se-nvechește. Țăcănitul ei anunță până departe prin fereastra deschisă că trăim, încă mai trăim: ascultați! Dialogul ăsta al nostru nu vrea să se mai sfârșească. Ca să mă spovedesc ei, pentru asta sunt destul de catolic. În clipa de față există trei exemplare din tipul „lettera“ care își au locurile lor pe pupitre înalte în Portugalia, Danemarca și în atelierul din Behlendorf. Trinitatea lor are grijă ca fluxul meu epic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe baronne ieșind din cușeta părintelui Brown. Pentru o clipă, m-a cuprins o revoltă brutală, pardonabilă unui bărbat prin vinele căruia curge sângele de foc și pară al familiei Montenegro. Apoi mi-a căzut fisa. Doamna baronne tocmai se spovedise. Avea părul desfăcut și purta veșminte ascetice: un halat enorm, pe al cărui fond stacojiu erau stampați clovni de aur și balerine de argint. Era nemachiată și, femeie totuși, a fugit drept În cușeta ei, ca să n-o surprind fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
poate fi arătat. Fără să simt, clocit în sîngele meu fierbinte, secretul se îngreunează. Dar mantia sa poate să-mi ascundă infirmitățile și asta îmi dă putere. Falsul îmi pilește colțurile și umbrele devin blînde. Încerc să-mi ușurez povara spovedindu-mă oricui dar pentru toți adevărul e neinteresant și, poate, însăși spovedania mai minte. Secretului meu i se adaugă secretul general. Prima minciună se naște odată cu întîlnirea dintre doi oameni. Prima minciună: „Te iubesc!“. De la salutul condescendent, un „te iubesc
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Sfîntului Duh... Amin! Stăteam În genunchi În biserica unde altădată slujise bunicul, preot paroh, glumind În sine sau poate adevărat transfigurat de evangheliarul pe care-l ținea În mînă. În biserica În care, copil fiind, la vîrsta școlii primare, mă spovedisem În fața lui, deși Încă nu Începuseră păcatele, dar pentru iertarea cărora se rugă punîndu-mi patrafirul pe spate, Încît Îngenuncheat cum stăteam inima Îmi bătea de Încîntare. De unde venea rațiunea rugăciunii lui pentru iertarea păcatelor Încă neivite, și Încîntarea mea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o boală neuro‑ pată, altfel spus, delir. Sfântul a simțit că ea era victima Medicii credincioși și jertfelnici - oameni cerești și Îngeri pământești 239 magiei și a unei energii și influențe satanice. Ea a mers la sfânt și s‑a spovedit. După ce sfântul a citit anumite rugă‑ ciuni deasupra capului ei și și‑a pus veșmintele arhierești deasupra ei, ea a fost mântuită prin darul lui Dumnezeu invocat de Sfântul Nectarie, făcătorul de minuni. Au fost consemnate nenumărate vindecări miraculoase ale
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ci de mai multe ori, orice om fiind virtualmente bolnav și muritor 305. Căci În fond, cine este fără de păcat, cine este fără de suferință ? În practică, bolnavul pentru care se săvârșește În chip special Taina Sfântului Maslu, mai Întâi se spovedește (atunci când e posibil), pentru ca să capete, prin dezlegarea dată de duhovnic, curățirea sufletului de păcate, care va fi pecet‑ luită apoi prin Maslu, aducând după sine și tămăduirea trupului de boală 306. Untdelemnul care alcătuiește materia Tainei Sfântului Maslu, binecuvântat fiind
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de Austria a început brusc să se deterioreze suferind de cancer. în secolul al XVII-lea se acorda o atenție deosebită ceremonialului religios care avea loc înaintea morții unei persoane aparținând casei regale. Era deosebit de important ca muribundul să se spovedească și să se împărtășească. Persoanele care mureau brusc, erau considerate ca fiind pedepsite de Dumnezeu, deoarece nu mai puteau trece prin ritualurile sacramentale. Doctorii regelui se temeau să anunțe sfârșitul iminent al reginei. Ludovic al XIV-lea, care în ultima
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
o rugă șoptită a pictorului care, crescut și educat cu frica lui Dumnezeu, cunoscător al tainelor și canoanelor bisericești, într-o sâmbătă sau un ajun de sărbătoare, o face pentru a împlini un canon pe care și l-a impus spovedindu-se, ca apoi să primească cu sufletul împăcat taina împărtășaniei. Masa ovală, aceeași care o vedem și în alte naturi moarte, este acoperită cu o pânză a cărei textură densă este ritmată discret de geometriile ornamentului ton în ton, care
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]