1,116 matches
-
romane și nuvele, cei mai mulți o proiecție a propriului itinerar. T.M. nu poate să nu fie caustic, el zâmbește mereu malițios și nu admite în ruptul capului să pretindă pentru el în narațiune un regim preferențial. Cu atât mai eclatant se spovedește în jurnal, unde apare stinghereala în traiul conjugal deoarece e conștient că nu se poate dărui integral sentimentului, că nu e la înălțimea misiunii de bărbat. Nu e bun pentru rânduiala casnică și paternă. În însemnările zilnice discută despre trebuințe
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
părintele s-a gândit să umple timpul cu un discurs. - Prima mea impresie despre parohia aceasta mi-am făcut-o cu ocazia primei spovedanii. M-am gândit că am fost trimis într-un loc teribil deoarece primul care s-a spovedit mi-a mărturisit că furase un televizor, că le-a furat banii părinților, că a mai furat și la locul de muncă, pe lângă faptul că avea o aventură sexuală cu soția șefului în unele ocazii făcea trafic și vânzare de
BANCUL ZILEI: Arde casa lui Boc! () [Corola-journal/Journalistic/68814_a_70139]
-
asa că l-au chemat repede să ia cuvântul După ce s-a scuzat pentru întârziere a început astfel: - Niciodată n-am să uit când a venit părintele în parohie... De fapt, am avut onoarea să fiu primul care s-a spovedit la el...
BANCUL ZILEI: Arde casa lui Boc! () [Corola-journal/Journalistic/68814_a_70139]
-
cu tata. Și Dumnezeu parcă le sporea toate. Eu așa îmi amintesc pe tata la prășit, era om simplu dar credință puternică. Duminica mergea la Biserică, asculta slujba, ne mai lua și pe noi la Biserică. Se țineau posturile, ne spovedeam și ne împărtășeam toți în postul Sf Paști. Seara și dimineața ne închinam toți pe rând că așa ne făcea controlul dacă știm rugăciunea, dacă nu ne ajuta el, ne spunea, ne învăța. Duminica se respecta cu multă strictețe, nu
Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
câteva ori pe zi, lucra pământul micii grădini sau hoinărea prin munți, mereu surprins de miracolul vieții. Arareori urcau până la el ciobani să-i aducă ceva brânză păstrată în scoarță de brad, câte un haiduc rănit de moarte să se spovedească sau câțiva țărani obidiți veniți de departe de hramul bisericii, la 20 noiembrie, cu cine știe ce necazuri grele, să ceară un sfat, să dea acatiste sau pur și simplu să sărute mâna sihastrului. Lângă bisericuță, Pimen își săpase în piatra muntelui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
parte din tărâmul său. Era o punguță făcută din prapor de berbec, conținând pilitură din călcâiul tâlharului Zlota. Haiducul i-o dăruise lui Pimen când, rănit fiind și crezând că își dă duhul, se târâse până la peștera pustnicului să se spovedească. Mumă-sa rămânând borțoasă, nici ea nu știa cu cine naiba, a furat un bănuț de aur pe care l-a ascuns în încălțări, la călcâi. La soroc, Zlota fu zămislit cu picioarele înainte, cu un călcâi galben-strălucitor din aurul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
drăguț e ăsta! Eu nu sunt un om drăguț, eu sunt un om solemn. I-am spus eu părintelui Stăniloae că nu mă consider un Socrate. Dar cum vă socotiți? Popă, zic. Și unde aveți parohia? — N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot. Și eu sunt un om greoi de munte, ca Eminescu, fără să am îndrăzneala să mă compar cu el — un pisc. Dar și eu sunt un om greoi de munte; și, de aceea, nimic nu se desface
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
fără număr și făceau numai rele: ardeau satele, omorau bătrânii, furau vitele și grânele, răpeau copiii și fetele și Îi duceau În neagra pribegie și amara străinătate. Ștefan cel Mare postea post aspru, mergea În munți la Daniil Sihastrul, se spovedea și se Împărtășea, apoi suna din corn, Își aduna vitejii, Încăleca pe calul lui cel alb, Catalan și pornea război cu turcii. Flăcăii scoteau buzduganele, săbiile, arcul și săgețile de pe unde le puseseră și se avântau În bătălie cu dragoste
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
impresia de saturație prin forțarea unui semn axiologic de către altul, poetul ia notă de faptul că universul e departe de-a fi perfect, că suficiente aspecte ale acestuia îl pot contraria, îndurera. Printr-o prismă îndrăzneț naturalistă, ajunge a se spovedi astfel: Am furat păsări. Am vorbit urît. Am preacurvit în pușcărie,/ într-o electricitate sordidă, locuind într-un așternut/ cu o fată nebună. Am umblat prin locurile/ unde varsă bețivanii./ Am batjocorit sufletul, Doamne./ Eu și neamul meu nu reușim
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
lor... Asta se întâmpla Duminică seara, dar nu se putea închipui că vreun sătean să lipsească de la slujba părintelui Tulească Ștefan. El a fost cel care m-a botezat, ca de altfel pe tot tineretul satului. Adora copiii. Noi ne spovedeam în cor și doream să dăm impresia de cei mai cuminți și adorabili foști sugari pe care îi va vedea cineva. Când ne întreba dacă am furat, noi ziceam: „Nuuuuuu...”, și el ne completă: „Ba daaaaaa... Că doar cine a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
lor... Asta se întâmpla Duminică seara, dar nu se putea închipui că vreun sătean să lipsească de la slujba părintelui Tulească Ștefan. El a fost cel care m-a botezat, ca de altfel pe tot tineretul satului. Adora copiii. Noi ne spovedeam în cor și doream să dăm impresia de cei mai cuminți și adorabili foști sugari pe care îi va vedea cineva. Când ne întreba dacă am furat, noi ziceam: „Nuuuuuu...”, și el ne completă: „Ba daaaaaa... Că doar cine a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
refuzat? Întrebase mama. Din cauza mea nu-i așa? Bănuiam eu...te-ai sacrificat exagerat de mult, sunt mare... Aproximativ...da, dar am avut și alte motive... Care? Eu cum de nu le știu? Știi că nu-mi place să mă spovedesc și de altfel...intrăm În Constanța. Oh, salvată de clopoțel În ultimul moment, dar va trebui să mă pui la curent cu toate astea, nu mă las până nu-mi spui tot, adăugase Andreea, intrând În compartimentul unde erau puse
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
pradă mare dacă totul o să iasă conform planului, mi-am dat seama că femeile știu ce vor de la viață mai bine decît bărbații, matale nu ești însurat? Viața mea privată mă privește, e treaba ta dacă tu începi să te spovedești așa primului întîlnit. Curistul și-a pus ochii pe Tușica, reia Roja simțind că începe să-l doară capul, Părințelului i s-au aprins călcîiele după Angelina, așa că eu n-o să am încotro decît să mă mulțumesc cu Delfinaș. Ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am dat seama imediat că eram manipulați și le-am spus să plece, atunci să-mi spui cum au aflat ei de miting dacă nu avuseseră legături cu nimeni, contacte, cip cirip, cum poți fi așa naiv Roja? Am mai spovedit eu o dată pe unul, numai ăla mai fusese așa credul, păi toată lumea știa, Pipera, Băneasa, et cetera, de la cine, Părințele? Circulau zvonuri, Iașul, Timișoara, dar de ce aducea el vorba atît de insistent de toate amănuntele astea? Mă interesează să aflu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care este nevoie, peștele mare care înoată leneș pe fundul iazului trebuie ademenit cumva la mingioc. A vrut să spună că ești un fel de pescar de oameni, ca Petru și Andrei, înțelegi aluzia, fă-i pe toți să se spovedească, mi-a spus șuierat cu subînțeles, stăteau acolo adunați ciorchine, cîteodată la vecernie le mai puneam Europa Liberă la difuzoarele alea, nu le venea să creadă, ascultau extaziați, speriați, în timp ce eu făceam pe mine de frică să nu facă infarct
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ce diavol l-a stăpânit până acum? Îi venea să cadă în genunchi, să mulțumească Domnului că scăpase de patimă. Fusese oare fermecat de cineva? Îi va spune toate astea și Laviniei, să o dezlege și pe ea. Se va spovedi și va posti cât îi va cere preotul. Va merge la Athos, ba nu, la Sinai, la Sfânta Ecaterina... „Lavinia, fetița mea, iartă-mă că te-am purtat cu mine în focul cel păcătos”, da, da, așa îi va spune
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pelerinaj la Athos, Ierusalim, Sinai și Istanbul, într-un fel se restabiliseră traseele bizantine ale căutătorilor de sfințenie, ale hagiilor. A rămas doar mirată când, simțindu-i liniștea lui Mihai, atunci la întoarcerea din Sinai, l-a întrebat: — Te-ai spovedit la pustnici? — Da, mamă. — ... — E bine, mi-au spus că trebuie să am grijă de ctitori. Să colind țara și să văd dacă la sfintele biserici sunt trecuți toți ctitorii în pomelnic. — Ctitorii, în pomelnice? — Da. Spunea sfântul părinte că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
deșert, în dorința de a-l ispăși. Am simțit ca zeci de cuțite în inimă întrebările din mințile celor care erau de față: „Oare ce păcat?” Ți-am simțit aceeași întrebare și când ne-am întâlnit pe corabie. M-am spovedit, domnia ta, m-am pocăit, dar... Femeia se întrerupse din povestire pentru că argatul și o bătrână aduceau tăvi cu cafele, fructe, alune și covrigi uscați smălțuiți cu susan și fel de fel de mirodenii, compoturi în vase transparente, vin și apă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îmbrăcată ca de sărbătoare, cu haine cernite, că era ajunul Bunei Vestiri, ieși grăbită din casă, cu Tudora ca o umbră după ea. Un argat trase zăvoarele grele ale porții și o privi întrebător. — Să spui că plecai să mă spovedesc pân’ să intre popa în liturghie. Luară un drum ocolit și când trecură pe lângă casele în care-și ținea vodă curtea, Tudora se apropie de arnăutul care păzea poarta și-i spuse ceva șoptit. Acesta dispăru în curte și după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ne este văr. — Urzeli, măria ta, urzeli. M-ai chemat în ajutor, am venit. Acum, vezi bine nu pot să te las și să plec nepăsător. Mă gândeam să-l chemi pe duhovnicul măriei tale, pe ieromonahul Ștefan, să te spovedești și să te împărtășești. Nu poți să stai țintuit în pat știind că vine El să te întrebe și să nu te pregătești să-I răspunzi cum se cuvine. Cheamă-ți duhovnicul, o să te ajute. Nu pot, nu îndrăznesc. De
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
măria ta și așa face și egumenul și toți câți or veni după el, așa că nu ești singur, te însoțesc rugăciunile noastre. Acum o să plec, mă pregătesc pentru liturghia de mâine. În zori o să-l trimit pe ieromonah să te spovedească. Aș dori, măria ta, să vii la Mitropolie să ne împărtășim împreună din scump Sângele lui Hristos. Când te scufunzi în frământări lumești, crezi oare că eu nu mă simt singur? Mai ții minte cum stăteam în tinerețe, pe vremea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
răgaz, măria ta, că nu am fost singuri nici o clipă”. Vodă s-a oprit, l-a privit cu un fel de milă, l-a îmbrățișat și i-a spus ca într-o doară: „Am o singură mulțumire, că m-am spovedit și m-am împărtășit la liturghie”. Așa s-au despărțit. Doamne, dacă înțepenește așa fără să fie îmbrăcat și spălat! Logofătul se apropie din nou de pat și l acoperi bine ca să-i țină trupul cald. Atunci intrară marele stolnic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
urmărească pas cu pas. Dar marți, în timpul deniei la Mitropolia de acolo, s-a apropiat de mine o jupâneasă, toată numai văluri negre, de nu i se ghiceau decât ochii și mi-a șoptit turcește să mă duc să mă spovedesc la arhimandrit, că are să-mi spună ceva pentru stăpânul meu. După ce s-a terminat denia, am rămas și am îngenuncheat printre cei cărora le citea arhimandritul rugăciunile. Când mi-a venit rândul, i am spus doar cine sunt și mi-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i fusese pus anume, s-a apropiat de monah și, blând, ca să nu-l sperie și pe el - își dăduse probabil seama că nici acesta nu era mai mintos decât fetița de patru ani -, începu: „Vino, fata moșului, să te spovedească vlădica și să-ți dea dezlegare de toate păcatele spuse și nespuse.” A intrat în biserica mare a mânăstirii, cu noi toți copiii după el și cu monahul, ba i-a pus și pe vodă cu doamna în genunchi și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mateiaș? Au, aoleo, nu mai pot să văz atâta sânge, nu mai pot...” Doar popii au liniștit-o, vlădica Antim și trei popi i-au citit sfântul maslu și au hotărât-o să nu se mai țină de viață... A spovedit-o duhovnicul. Când i-a dat sfânta împărtășanie nu mai ardea, era rece, o sudoare rece îi brobonise fruntea, s-a lăsat pe perină și a adormit... Bat clopotele într-o dungă, au plecat călărași în toate părțile. Dar la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]