4,031 matches
-
ne convingem că pe frunzele pe care le-am găsit mai devreme sunt într-adevăr pete de sânge. Pentru asta trebuie să le trimiți la laborator. Nu există laborator la Baia de Sus. La Deva. Cristian Toma o privi pe sub sprâncene: Glumești! Îl vezi pe tatăl tău făcând așa ceva? Nu înțelegi că încă nu avem nici un caz de omucidere în această localitate? Și atunci ce faci? De ce ai mai luat probele? Din reflex. Mi-ar trebui un microscop și niște substanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a avea mult peste șaptezeci de ani. Părul îi crescuse în plete până deasupra umerilor, unindu-i-se cu mustața și barba bogată. Pielea feței, atât cât mai rămăsese neacoperită de păr, îi era brăzdată de riduri săpate adânc. De sub sprâncenele bogate, la fel de încărunțite, priveau ochii vii, de un albastru intens în contrast puternic cu pielea arsă de soare. Se ținea încă bine și se vedea că fusese un bărbat puternic la viața lui. Acum, însă era puțin adus de spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tu râzi de mine! Nici pe departe. Înțelege însă că vreau niște răspunsuri și nu la modul general. Hai să discutăm concret: ce trebuie să faci tu? Să mă asigur că întotdeauna există un paznic. Inspectorul o privi lung, pe sub sprâncene. Un paznic care să vegheze asupra vâlvei. El trebuie să țină vâlva închisă, să o împiedice să umble slobodă printre noi. Asta vor ei? Ileana îl privi câteva clipe: Zeii n-au nimic de a face cu vâlva. Nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nimeni, ridică din nou din umeri bătrânul polițist. Era singur, n-avea familie. Atunci, de unde știi că a dispărut? Au reclamat cei de la firmă? Câtuși de puțin. Ce ți se pare ciudat? întrebă Pop, văzând că Toma ridică mirat din sprâncene. E treaba mea să știu ce se întâmplă în orașul meu. Am fost la Pinforest și am pus câteva între bări. Mi s-a spus că omul nu s-a mai prezentat la serviciu. Nu era obligația lor să sesizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urmă cu zece ani. Perestroika lui Gorbaciov aruncase în haos Uniunea Sovietică iar el se trezise lăsat la vatră, practic fără nici o sursă de venit. Îl cunoscuse pe Vlad Mihailovici din întâmplare și rămăsese alături de el. Noul patron ridicase din sprâncene mirat când auzise cum cheamă pe mercenarul proaspăt angajat. Cred că nu începeți și dumneavoastră să faceți glume pe seama numelui meu! spusese Boris, suspicios. Crezuse că scăpase de ironiile celor din jur. În armată, nu îndrăznea nimeni să se ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peste șaptezeci de ani, după părerea lui Godunov. Avea părul alb, căzând în plete până deasupra umerilor, o barbă stufoasă și mustață bogată, căzută pe oală. Pielea obrazului, atât cât mai rămânea vizibilă, îi era brăzdată de riduri adânci. De sub sprâncene, îl priveau niște ochi albaștri, scăpărători și deosebit de limpezi, în contrast puternic cu fața arsă de soare. Deși era ușor adus de spate și se mai împuținase la trup, se vedea că e bine clădit și fusese un bărbat puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În litieră, un trupșor ca de copil ori de bătrîn neputincios; oare și ăsta fusese tot vis, mîntuirea? Apoi cîntările și ochii tinerilor care-l purtau și care nu se Încumetau să și-i ridice spre el, le vedea doar sprîncenele dese de sub fruntea Îngustă, ca și pleoapele Întredeschise de sub gene; apoi gîturile țepene și dezgolite, iar pe scăfîrliile acelora care-l purtau Înaintea sa pe Malhus se răsfîngea lumina care cădea pieziș din Înălțime, ca din ceruri, ca din rai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de un minut. Ceilalți Îl observau În tăcere, ca și cum așteptau un miracol sau permisiunea de a respira din nou. — Carax. Interesant, a murmurat pe un ton impenetrabil. Am Întins din nou mîna, ca să-mi recuperez cartea. Barceló și-a arcuit sprîncenele, Însă mi-a Înapoiat-o cu un zîmbet glacial. — Unde ai găsit-o, puștiulică? — E secret, am replicat, știind că tata probabil zîmbea În sinea lui. Barceló s-a Încruntat și și-a Îndreptat privirea spre tata. — Amice Sempere, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
predilecția sa erotică pentru efebi musculoși din lumpenul cel mai viril și de Înclinația de a se Îmbrăca precum Estrellita Castro. — Dar dacă don Federico nu le are cu stilourile? am Întrebat eu cu divină inocență. Tata Își arcui o sprînceană, temîndu-se poate că acele zvonuri ponegritoare Îmi pervertiseră nevinovăția. — Don Federico se pricepe oleacă la tot ce este german și e În stare să facă și un Volkswagen, dacă e nevoie. În plus, ar trebui să vedem dacă existau stilouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tinerică, Viçenteta, care stă la patru de-a doua. Uneori sărmana se ascundea În casă la Viçenteta ca să n-o mai chelfănească bărbatu-său. Și Îi spunea niște chestii... — Ca de pildă? Portăreasa adoptă un aer confidențial, arcuindu-și o sprînceană și privind cu coada ochiului Într-o parte și-n cealaltă. Ca de pildă că băiatul nu era al pălărierului. — Julián? Adică Julián nu era fiul domnului Fortuny? — Asta i-a zis-o franțuzoaica Viçentetei, nu știu dacă din pizmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Atunci uite, ți-o spun În succintă esență: asta nu are față să se mărite cu Cascorro. — A, nu? Și de ce avea față, ia să vedem? Fermín se apropie de mine cu un aer confidențial. De boală, zise el, Înălțîndu-și sprîncenele cu un aer misterios. Și ia seama că spun asta ca un compliment. Ca Întotdeauna, Fermín avea perfectă dreptate. Învins, am optat pentru a trimite mingea În terenul lui. — Vorbind de boală, povestește-mi de Bernarda. S-a lăsat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Am Încuviințat. — Da, e tare bun. — Mi-am dat seama că n-are niciodată ceas. Spune-i să treacă pe-aici și aranjăm. Așa voi face. Mulțumesc, don Federico. CÎnd Îmi dădu deșteptătorul, ceasornicarul mă privi lung și Își arcui sprîncenele. — Sigur nu s-a Întîmplat nimic, Daniel? A fost numai o zi proastă? Am dat din nou din cap, zîmbind. — Nu s-a Întîmplat nimic, don Federico. Aveți grijă de dumneavoastră. — Și tu la fel, Daniel. CÎnd am ajuns acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
n-ar avea o importanță specială, ar demonstra doar că în această lume un număr de persoane cunosc legea în care trăiesc și țin să se știe, dar a te vedea obligat să-l asculți, imperturbabil, fără să miști o sprânceană, de o sută de ori la rând, de o mie de ori la rând, ca o litanie învățată pe de rost, era mai mult decât putea suporta răbdarea cuiva care, deși fusese pregătit pentru o sarcină atât de delicată, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu pianul, aveți grijă cu serviciul de ceai, aveți grijă cu tava de argint, aveți grijă cu tabloul, aveți grijă cu bunicul. Este de înțeles, prin urmare, faptul că se văd atâtea figuri posomorâte în jurul mesei mari a consiliului, atâtea sprâncene încruntate, atâtea priviri congestionate de iritare și de lipsa de somn, probabil aproape toți acei oameni ar fi preferat să curgă ceva sânge, nu chiar până la nivelul masacrului anunțat de reporterul televiziunii, dar ceva care să fi șocat sensibilitatea populației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și, de acolo, să încerc să văd ce vede el, Oricum, o săptămână de urmărire mi se pare prea mult timp, spuse primul adjutant, dacă lucrăm bine, după trei zile îl avem pe punctul de a exploda. Șeful își încruntă sprâncenele, era pe punctul de a insista O săptămână, am spus că va fi o săptămână și va fi o săptămână, dar își aminti de ministrul de interne, nu-și aducea aminte dacă el ceruse în mod expres rezultate rapide, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
conta pe întreaga mea colaborare, domnule, Comisar, domnule comisar, spuse agentul, Domnule comisar, repetă bărbatul, și domnul, Sunt doar un agent, nu vă faceți probleme. Bărbatul se întoarse spre al treilea membru al grupului, înlocuind întrebarea printr-o ridicare de sprâncene interogativă, dar răspunsul îi veni de la comisar, Domnul acesta e inspector și vice-comandantul meu, și adăugă, Acum duceți-vă să încălțați pantofii, vă așteptăm. Bărbatul ieși. Nu se aude altă persoană, totul pare să arate că e singur în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a răspuns rânjind: — Li s-a părut că e o glumă. — Dar aici ai început să frecventezi un atelier de pictură? — Da. Nenorocitul a venit azi-dimineață - maestrul, știi - și când mi-a văzut desenul a ridicat pur și simplu din sprâncene și a trecut mai departe. Strickland chicoti. Nu părea deloc descurajat. Era total neafectat de opinia semenilor săi. Și tocmai asta m-a deconcertat cel mai tare în relațiile mele cu el. Când oamenii spun că nu le pasă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai mult de treizeci de ani -, dar cu o chelie prematură. Avea fața absolut rotundă și foarte viu colorată, pielea albă, obrajii roșii, buzele și mai roșii, ochii albaștri și rotunzi și ei. Purta ochelari cu ramă de aur, iar sprâncenele erau atât de blonde încât nici nu le vedeai. Îți amintea de negustorii aceia grași și fericiți pe care-i pictase Rubens. Când i-am spus că am de gând să stau o vreme la Paris și că mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru ele sau strigând trecătorii cu glas răgușit, iar altele citesc apatia. Sunt franțuzoaice, italience, spanioloaice, japoneze și chiar și negrese. Unele sunt grase și altele slabe. Și sub stratul gros de fard de pe fețele lor, sub negrul greu de pe sprâncene și rujul stacojiu de pe buze, vezi totuși ridurile bătrâneții și urmele desfrâului. Unele poartă combinezoane negre și ciorapi de culoarea pielii. Altele au părul încrețit, vopsit blond, sunt îmbrăcate ca fetițele cu rochițe scurte de muselină. Prin ușa deschisă vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ea deschise ușa doctorul simți mirosul acela dulce și grețos care face atât de neplăcută atmosfera din preajma leproșilor. O auzi vorbind și auzi și răspunsul lui Strickland, dar nu-i recunoscu glasul, era răgușit și nedeslușit. Dr. Coutras ridică din sprâncene. Simți că boala i-a atacat deja coardele vocale. Apoi Ata reveni afară: — Nu vrea să vă primească. Trebuie să plecați. Dr. Coutras insistă, dar ea nu-l lăsă să treacă. Doctorul dădu din umeri și după o clipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
plecare. - Dar acela? susură Îndreptându-și arătătorul spre un bărbat masiv care, În ciuda căldurii infernale, stătea Înfășurat Într-o mantie de lână albă. Fața acestuia, marcată de un nas acvilin, era Însemnată de o cicatrice prelungă, care cobora de la o sprânceană până la obraz. O lovitură care numai printr-un miracol nu Îl ucisese. - Jacques Monerre, francez, șuieră hangiul. - Un francez? Și ce-l aduce prin părțile astea? Hangiul ridică din umeri. - E din Toulouse, așa a zis. Vine de la Veneția. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Sau măcar să Îi faceți o statuie pe care să v-o puneți de strajă la poartă! Omul rănit se prăbușise la poalele zidului, cu fața schimonosită ca o mască, din pricina sângelui care Îi țâșnea abundent printr-o rană de deasupra sprâncenei. Pentru o clipă, urletele sale de durere răzbătură peste vacarmul bătăliei. Arrigo continua să Îl fixeze pe poet cu o expresie amestecată de surpriză și de tulburare. Apoi schiță un zâmbet. - Din fericire, deosebirea punctelor noastre de vedere se reduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Apoi, după tango, m-a rugat s-o conduc acasă la ea, nu stau departe, vreau să-mi schimb încălțările!, m-a amețit, privindu-mă cu ochii ei negri, era o brunetă focoasă, unguroaică-tunsă-scurt, cu breton retro, care-i descoperea sprâncenele perfecte, avea un corp durduliu, ca prin 1930, chiar dansa charleston când am văzut-o prima dată, dintr-un colț de cameră, apoi am luat-o eu la Tangoul Libertății, iute și obositoare femelă, cum le spui tu, iubito, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fi pierdut din putere, cum erai?, îl întreabă ea parșivă, e printre puținele dăți când e parșivă cu el, cum erai tu odată? Ea îl știe bine cum era, foarte subțire și foarte înalt, cu ochii lui albaștri ieșind din sprâncenele stufoase, cu fire lungi, avea o lumină a lui pe atunci. Dar e sigură că nu la asta s-a referit, la fizicul lui, la lumina, la aura care-i dădea succes pe scenă și în viață. De aceea, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
speriat. Disperat, dar spunând la televizor că a avut un an foarte bun, plin de împliniri, că urmează să facă Regele Lear. Insomniac, lipsa de somn marcându-l, îmbătrânindu-l mai tare, pungile-i atârnau sub ochi, ridurile se adânceau, sprâncenele albe, părul rărit și, evident, vopsit, dinții stricați, îi lipseau deja măsele. Iubitor de bani. Doar că strălucea pe scândura teatrului, ea îl aducea la tinerețea de începuturi. Fermecând lumea. Subjugând femeile. Regulând studentele... * — Am rămas în casă cu regizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]