3,241 matches
-
numai o impresie? Observase că la fel ca și dânșii, negura nu atingea solul deasupra căruia mergea, rămânând la numai câteva palme deasupra. Era tăcută ca însuși întunericul și numai acolo unde stratul de frunze veștede era mai gros, le spulbera scoțând un foșnet slab. Foarte repede ajunseră deasupra drumului forestier, care se vedea ca o panglică albicioasă încolăcită printre copaci. Acolo vâlva se opri, oscilând nehotărâtă, când la deal, când înspre vale. Se mărise mult acoperind tot carosabilul pe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dispărând apoi în beznă. Picături mari de ploaie prinseră să cadă mai întâi rar, apoi din ce în ce mai repede. Răpăitul ploii acoperea orice alt sunet. Inima lui Cristian prinse a bubui cu putere. Singura lui modalitate de a ghici apropierea bestiei se spulberase. Se încuraja singur, sperând că nu va dura mult. Câțiva ani mai înainte, investigase un caz la stația meteo de la Iași. Discutase cu unul dintre meteorologii care lucra acolo. Printre altele, acesta îi spusese că în România, nucleul ploii este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
leilor. Numai că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul tînărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr-odată se lăsă o liniște deplină, care va spulbera sîcÎitoarele bocete și cîntări ale mulțimii; Încetase și scîrțîitul, smucitura roților prin hîrtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care-i făcea atît de bine sufletului său după atîta vînzoleală și zarvă, tot vis era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cumani, de exemplu, și localnici s-ar fi ajuns la o colaborare militară și nu mult a lipsit ca în teritoriile de la sud și la est de Carpați să fi apărut un stat al turcilor vechi, cumanii, numit Cumania, repede „spulberată” de marea pustiire mongolotătară de la 1241-1242. Oricât de pustiitoare și distructive au fost năvălirile migratorilor asiatici, oricât de sălbatice au fost hoardele înarmate, pornite după jafuri și cuceriri, până la urmă trebuiau să asigure stabilitate, liniște și ordine pentru populația locală
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
limpede: forțele pieței au luat planeta în stăpânire. Ultima expresie a triumfului individualismului, acest marș victorios al banului explică esența celor mai recente convulsii ale Istoriei: pentru a o accelera, refuza sau stăpâni. Dacă această evoluție va continua, banul va spulbera tot ce i-ar putea sta în cale, inclusiv statele: da, încet-încet, va măcina și Statele Unite ale Americii. Devenită lege mondială unică, legea pieței va duce la apariția a ceea ce voi numi aici hiperimperiul, entitate planetară de necuprins, făuritoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și chiar suveranitate. Mai întâi vor delocaliza serviciile publice în țări cu mână de lucru ieftină, apoi le vor privatiza. în aceste condiții, impozitele vor scădea, venitul minim garantat și statutele care-i protejează pe cei mai slabi vor fi spulberate; precaritatea se va generaliza. Astfel, în lipsa statului, întreprinderile îi vor favoriza din ce în ce mai mult pe consumatori, în defavoarea muncitorilor, ale căror venituri vor scădea. Tehnologiile de autosupraveghere vor organiza și vor accelera acest progres, favorizându-l pe consumator față de beneficiarul serviciului public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
unui torțe uriașe În noapte. Din pricina căldurii, tuful din construcție Începuse să se carbonizeze și el, iar vântul Îl purta Într-un nor infernal de scântei. Dacă cineva se refugiase acolo sus, nu mai putea fi de acum decât cenușă spulberată de vânt. Ceva se mișcă În dreptul primul etaj, unde o ferestruică dădea către un balcon Îngust din zidărie. Doi bărbați apăruseră, atrăgându-le atenția celor de jos. Unul trăgea de păr o ființă omenească. - Uitați-vă pe cine am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
revenind la tonul său zeflemitor. - Și de ce am făcut-o? Eu Îmi adoram Împăratul. Știi să-mi spui, Alighieri? - Da. Acum știu. Acum știu totul, exclamă poetul triumfător. Pentru că Frederic se pregătea să dea curs Întreprinderii care ți-ar fi spulberat toate certitudinile. - Și de asta te afli aici? Întrebă Bonatti. Cu el, adăugă arătând spre trupul lui Arrigo fără să Îl privească. - Da. Are dreptul să vadă și el ceea ce voi vedea eu. Bătrânul se Încovoie sub acele cuvinte, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ocol înseamnă mai bine de un kilometru. E frig. Gerul face ca totul să troznească. Lui Josăphine îi curge nasul, iar sticluța cu băutură e goală. Cerul capătă nuanțe gri-bleu și prima stea apare ca un cui de argint. Căruța spulberă crusta de gheață, pieile sunt rigide ca niște scânduri. Josăphine ridică o mână pentru a-și freca nasul care tocmai face un țurțure. Iar aici, aici o vede deodată în depărtare, fără îndoială, la vreo șaizeci de metri depărtare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ține de sex. Mai era și o curioasă vână de slăbiciune, care străbătea de-a curmezișul masca lui socială... o vorbă aspră din gura unui băiat mai mare (de regulă, băieții mai mari nu-l puteau suferi) ajungă să-i spulbere siguranța de sine și să-l cufunde Într-o nefericire ursuză sau Într-o stare de prostie timidă... era sclavul propriilor stări de spirit și simțea că, deși era capabil de Îndrăzneală, chiar de nesăbuință, Îi lipseau atât curajul, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ziua... și noaptea unei alte istorii, Palidă ca un vis și umbrită de pomi ca trași cu creionul; Strigoi de stele treceau, căutătoare de glorii Ne șopteau despre pace, tânguielile brizei ținându-le isonul; Ne șopteau despre vechi credințe moarte, spulberate de zi, Tinerețea fiind banul cu care am cumpărat Încântare din lună, Acela era impulsul de noi cunoscut, limbajul care ar fi, Datoria ce-n punga avarului Iunie sună. Aici, În visul cel mai profund, lângă apele ce nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
putere, și atunci, auzindu-mi vocea, Akemi Își Înghiți cu greutate saliva. De fiecare dată când se străduia să Înghită, vaginul se contracta și mai mult și un fulger strălumină creierul meu cufundat În acea noapte de iarnă fără stele, spulberându-se În milioane de fascicule asemănătoare curentului electric ce iradiază dintr-un tub de neon. Am ejaculat În momentul În care un fascicul de lumină pătrunse În cele mai ascunse cotloane ale creierului meu. Spasmele care ne cuprinseseră pe amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fântâni municipale) Și picioarele în coji, Numai noduri, numai dâre, Unde ani și ger, răboj Încrustară: cu satîre! d) Sună noaptea, fund de tuci. Tu ajungi, încaleci zidul, Scoți din traistă trei lăptuci, Pâinea oacheșe, ca blidul. Peste mlăștini somnul spulberi. Duhul mlăștinii adie, Un oraș se-ngroapă-n pulberi Depărtat, ca de hârtie. Și tu plângi că Cel-de-Sus N-are grijă de sărace, Că ți-e trupul frânt, răpus: Nu e nimeni să-l îmbrace, Lacrimi mari îți prind de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
argilei! . . . . . . . . . . . . . . . . Demult, de când înflăcăratul cer Purta spre culmi diurna lui povară, La poala crestelor scăldate-n pară Tu încrustai un sumbru colier. Un promontor dințat sau în ogivă De pe atunci rupea cutezător Din pajiște. Dar sub al zilei zbor, Te spulberai, putere corosivă! Când însă către cuibul său aprins Pribeagul oaspe prinse să coboare Pe urma lui de foc, triumfătoare O zgură plumburie ai întins... Ea mușcă din pășune și din tină Se-mplîntă-adînc și neînduplecat În câmpul pînă-atunci transfigurat De calda
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pură direcție, un semn al minții. Dar ceasul adevărat al poeziei trebuie să bată cât mai aproape de acest semn. " EVOLUȚIA POEZIEI LIRICE" DUPĂ E. LOVINESCU Reaua piază aținea drumul Cavalerului Tristei Figuri. Mai urgisit decât dânsul, din calea mea se spulberă până și consistența Morii. Mi-e dat să mă bat azi cu singur Vântul - și nici atât. Ce nume decent pentru Vîntul-căzut, Vîntul-baltă? Aerul care se surpă, incoherent, tăiat ca laptele: neantul fără virginitate, haosul fără șanse? Câți pricep valoarea de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de bazar plutitor, vine din larg și din necunoscut, ca o legendă. Totul este o sărbătoare, fracționată, a aparențelor și o bucurie a formelor. Însă drumul până la Isarlîk este totodată și călătoria spre moarte a mitului. Apropierea de miracol îl spulberă, și portul visat rămâne o carte necunoscută a Utopiei. Coborârea pe caic și trecerea în planul contingentului nu ajută să învie cetatea moartă a Bosforului - locul mirific al visului, strălucitoarea geografie a fanteziei lirice. Poetul lui Ion Barbu ceremonizează trăirea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
flutură Inima-mi ca pe o frunză Smulsă de pe-o ciutură Unui pictor dintr-o pânză... Suflul toamnei scapără Inima-mi în muchii sparte, Lama lor mă apără, Mă împarte, mă desparte... Suflul toamnei vântură Inima-mi s-o spulbere Când în zări mă svântură Și sunt doar o pulbere... Suflul toamnei clatină Inima-mi de gelatină Cu sclipiri de platină Între corzi de mandolină. Suflul toamnei spintecă Inima-mi de pasăre, Zboară-n cerc, se minte că Ceru-i
SUFLUL TOAMNEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 983 din 09 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364341_a_365670]
-
și P.C.R. modificări de amploare: Axa pierdea atunci un potențial de luptă major, care treceaîn contul Aliaților, ceea ce a însemnat prefigurarea deznodământului conflagrației. Din păcate, obiectul acestui schimb, deosebit de controversat în lumea istoricilor, a fost Armata Română, căreia i se spulbera astfel - și, prin ea, poporului (care îi girase prin plebiscit intrarea în război împotriva Uniunii Sovietice) - și ultima speranță legată de epopeea militară pentru redobândirea Basarabiei și Bucovinei de Nord, teritorii smulse, politic, din vatra Neamului. Sacrificiile enorme în jertfe
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
-mi vorbe de iubire, mai minte-mă frumos, Să simt cum vraja lor mă prinde într-un joc periculos. Iubește-mă așa cum sunt, cu micile defecte, Prietenă-ți voi fii, lansând replici imperfecte. Alintă-mă cu vorbe care să-mi spulbere-ndoieli, Că a iubi aș fii în stare, supusă-s la greșeli? Întreabă-mi nopțile-ntre zile de ce oare te iubesc Susur de ape cristaline-n cascade ce te amăgesc. Sărută-mi zâmbetul sprințar, ce-ascunde al meu gând, Opac
TE SIMT de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364370_a_365699]
-
a trimis câteva versuri cu suflet pentru suflet: NINGE! Privesc pe fereastră, afară-i pustiu Iar noaptea se lasă așa cum o știu ...rece, sticloasă, iluzie mută, umbre pierdute în iarna cea slută Și ninge Tânguie codrul, departe în zare Viscolul spulberă alb pe cărare ...rece, năvalnic, pătrunde-n ființă crivățul aspru al iernii căință Și ninge Stele-nghețate sub frunte înfloresc Iar degete albe pe geam amorțesc ...rece, tăioasă, își trage cojocul iarna revarsă-n capricii tot jocul Și ninge Se-
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
Articolele Autorului UNDE SUNT? Câte vise împreună am țesut, Călătorind cu visul pe Pământ? Câte clipe sublime au trecut La ora asta unde sunt? Câte mărunțișuri am discutat? Te credeam pur și simplu pe cuvânt, Dar multe, multe s-au spulberat La ora asta unde sunt? Câte șoapte secrete ți-am spus Și toate-s spulberate-n vânt. Câte omagii înalte ți-am adus La ora asta unde sunt? Câte imaginare căi întrevedeam Și câte ode și poeme îți făceam în
UNDE SUNT? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364474_a_365803]
-
clipe sublime au trecut La ora asta unde sunt? Câte mărunțișuri am discutat? Te credeam pur și simplu pe cuvânt, Dar multe, multe s-au spulberat La ora asta unde sunt? Câte șoapte secrete ți-am spus Și toate-s spulberate-n vânt. Câte omagii înalte ți-am adus La ora asta unde sunt? Câte imaginare căi întrevedeam Și câte ode și poeme îți făceam în gând Dar toate speranțele ce le aveam, La ora asta unde sunt? Nu mai există
UNDE SUNT? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364474_a_365803]
-
cele două metereze coborâră în grabă, care cu bomfaiere, care cu flexuri, sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar că, la cam un metru distanță, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți ... Nici muierile nu mai chirăiau ... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat, cu ochi albaștri de o insuportabilă blândețe, le
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
Viața iar pietrele mai noi, rostesc nisipuri calde, din firele-adunate de peste lumi întinse între ocean și nori. un singur cer ne leagă, în fina regăsire... nu îi mai spun Iubire. îi spun doar căutări. un crunt fulger mă arde... îmi spulberă copacii iar frunzele cenușă, au devenit comori. mi-am adunat din file, Iubirea și Credința, că voi ajunge-n lumea în care ești tu, Dor... Referință Bibliografică: m-am regăsit în tine / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
M-AM REGĂSIT ÎN TINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361294_a_362623]
-
incipientă. Este o etapă în care ființa umană, începe să se decopere pe sine însăși ca parte direct proporțională cu realitatea alternativă pe care singură și-a oferit-o. Realitatea călduroasă a cercului primordial oferit în pântec, este foarte repede spulberată de perceperea luminii soarelui de pildă, care deși nu poate fi atinsă tactil este percepută drept o nouă realitate, comparativ cu întunericul călduț de dinainte. Imediat cu percepția luminii ca nou factor existențial, își face apariția tangibilul prin o nouă
PUNCTE...REFERINŢE GEOMETRICE SAU SUMA REALITĂŢILOR ALTERNATIVE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361409_a_362738]