5,301 matches
-
umedă ține cărarea de du-te vino a valurilor care pier în nepăsarea-i. Și-n fiecare pas e o poveste prea tristă să-i fie mării alint. Și-n fiecare val e o mireasă ce își oferă buchetul de spumă înadins. Și piere pas, iubire și mireasă și casa crabului cu muncă de Sisif rămâne jarul din apusuri să-înalțe tot ce menestrelii au scris și versul să îi fie mării caier când toarce caldul vis din gândul lui Isus. SĂ
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
visezi, Ca un avar l-a să comoara, Căci corpul greu te împresoară Cu lanțul gliei, să cedezi. Dar să răbdam. E-o zi anume, Cînd sufletul se liberează, Sfărmîndu-și lanțul, si pe-o rază, Senin se-nalță, că din spume, Spre-al sau locaș din altă lume Și în lumina se-mbăiază. O, suflete, speranța-i mare... Fixat e ceasul cînd ai să treci Urcînd pe sfintele poteci; Frumoasă zi - frumos dispare. O, suflete, spranța-i mare: Totul trece... Dumnezeu e
CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE „IULIA HASDEU” -EDIŢIA A XIII-A -PLOIEŞTI 2015 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363232_a_364561]
-
Ce rod oseminte călcate-n picioare. Un ceas de hodină, iar Prințul coboară Pe podul lăsat, înspre frații de-afară. Răniții sunt luați și sunt duși în cetate Să-i vindece felceri de răni și de toate. Șterg caii de spume și-apoi îi adapă, Iar leșuri dușmane se strâng și se-ngroapă. Pământul se bate, zăpada-l albește, Groparii aruncă un „Doamne ferește!” Și intră-n cetate zoriți către foc, La care, scăpații se strâng sub cojoc, Cu vinul în cană
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]
-
te-am iubit înainte de naștere?”; „praznicul misterului”; „dacă pe noițele unghiilor trandafirii/ e tipărit destinul?”; „cuvintele noastre agonizând/ agățate în cârligele desperecherii”; „s-au rupt atâtea diguri la viiturile din mine”; „vulpile amușinau/ spaima din sufletul oricui”/; „la provă în spumă se sparge destinul/ și steaua se-ntoarce râzând în adânc”; „și-n sângele brodat, tăcerea!”; „trebuia cândva/ să spinteci măcar cu un hai-ku/ mațele iubirii”; „pocnesc mugurii/ lui Genius, vișinul meu”; „și tot atunci să se întoarcă/ magnifică din vis
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
acum, cu toxicul nr. 1 al României? Asta numai Geoană a putut să o facă! Cu alt toxic, ce se află pe la Jilavă. Dar Geoană e pesedist, nu liberal! Pe fondul eliminării lui Johannis din cursă prezidențială, apare udreniana din spuma PMP-ului băsescian ca candidat (sic!) al Dreptei! Sunt tot mulți pe Dreapta. Mulți mimează liberalismul, însă nu vezi nimic constructiv la ei. Alții au doar misiunea demolării și semănării neîncrederii. Administratorii grupului ACL ar putea elibera câmpul de neghină
TABLETA DE WEEKEND (76): ALINEREA LA START de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368371_a_369700]
-
ale argoului de mahala. Chiar și atunci când insolitul asociațiilor pare doar non-sens, aceste poeme în adâncul lor, poartă idei, trimit la sensuri, adeseori esențiale. Rareori apare gratuitatea pură, arta pentru artă. Adeseori, poemele spun mai mult decât par să spună. Spuma e doar un văl înșelător al miezului. Coerența se naște, paradoxal, ca dimensiune a incoerenței. Fără să bagi de seamă plenitudinea sensului se compune din aparentul gol sonor al cuvintelor. La acest poet, sarcasmul se învecinează cu tandrețea. Existențialismul decepționist
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
-ntruna cu tertipul Că fericirea nu stă sub zăbrele, Lumina nu e-nchisă-n jaluzele, Iar dragostea rămâne arhetipul. Dar ce model pot fi toate aceste Sau ce măsură pusă în tipare, Când valurile-și domolesc din creste Și-n spuma lor figura ta dispare ? Șoptește marea, briza-mi dă de veste. E vocea ta sau numai mi se pare ? (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: ARHETIP / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2035, Anul VI, 27 iulie
ARHETIP de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368411_a_369740]
-
în general 5-6 strofe. Eufonia este fără cusur. Drumul vieții sale, parcurs până în prezent, poate fi rezumat astfel: „Am înotat în ape de oceane/ Ce se lovesc de țărmuri fără nume/ Cetăți la malurile riverane/ Le deslușesc din apele în spume// Lovit ades de nemiloase valuri/ Am reușit să scap de uragane/ În nopți senine meditez pe maluri/ Când îți compun poemele profane” (Spre astre). Elementul politic, în special cel istoric, este predominant.Totodată, autorul se consideră „cavaler din veacul efemer
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
închidem în noi din care ies miasme și izvorăsc credințe din care curge miere și sânge și puroi [72] Și pe câmpia Lumii zărești împerecheate oasele unei Troie și-ale unui Cal Troian din Egipt la Roma strania formă-n spume coboară și nechează în fiecare an [73] Din Legile antice și tainele zidirii fiecare Imperiu are la Porți un Cal și pentru orice ființă din viitor tot vine călare pe lumină un fel de Ideal [74] Calul Troian există e
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
ar putea să-nțeleagă cumplita dramă care după ce că există și e-o durere-adâncă iată mai e nemernic prin ea însăși vulgară în forma cea mai tristă [96] De-ar putea să priceapă Calul Troian de-acolo el ar veni în spume Cetății să se-nchine de n-ar putea-o lumea salva din decădere cu ea în moarte simplu s-ar duce pe coline [97] Și-atunci începu dorul straniu și ancestral după Calul nemernic care nici nu există dorința fără
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
pe care le mai găseai doar în dicționarele vechi, la capitolul arhaisme. Profesorul, posesor al unui singur costum de culoare gri ce revenea în modă cam o dată la zece ani, trecea senin și demn printre lacrimi, amenințări, șantajări, ochi bulbucați, spume și pumni în birouri demonstrând celor aproximativ cincizeci de comisii ce-l verificau anual, corectitudinea aprecierilor sale. Ce-i drept, acei dintre elevi ce reușeau să treacă cu bine de exigențele Crocodilului participau cu succes la tot felul de olimpiade
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367829_a_369158]
-
pe ochi și, cu gândul că o să bea o cafeluță la Menașe, urca un etaj și bătu la ușa vecinului. Menașe îi deschise, dar era evident că nu avea chef de musafiri. Avea un obraz bărbierit și unul plin de spumă.. - Ascultă o poantă grozavă, începu deja să râdă Kleinergrois. Un israelian se duce la o casă deocheata la Roma și îi spune madamei... - Ia loc o clipă, îl întrerupse Menașe, să-mi termin treaba în baie. - Hai că vin după
SCHIŢE UMORISTICE (3) – SIMŢUL UMORULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367914_a_369243]
-
de nespus. Ușor se urcă șerpuit Se sprijină în bețe luate Din vreascurile vechi, uscate S-ajungă unde și-au propus. Sub piemontul uriaș Se răsfiră trei mici șuvoaie De sus în vale se prăvale Cu ape limpezi, lucitoare. Și spume fac și scânteiază Cad în cascade zgomotoase. Aici în Valea cea Spumoasă Cea minunată și frumoasă. Și la Cascada Urlătoare Fac poze toți, cu mic cu mare Se-ntorc apoi mai ozonați. Și poate mai puțin stresați. Ionel GRECU Referință
DRUMEŢIE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368070_a_369399]
-
echilibru între benzi de unde scurte sub icoane atârnă momeli împăienjenite mă îndrept somnambulă spre locul eliberat de constrângeri găsesc același semn o carte de vizită și câteva mănuși desperecheate îmblânzitor al inimii poate fi numai corpul ceresc acoperit într-o spumă de carne unii cred ca e un festin cu supă de efemeride și că fiecare nod în aripă este ciot din elitră fie la ei eu mi-am vazut îngerul în toată splendoarea lui îngăduitoare în plutire pe apa sâmbetei
CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367352_a_368681]
-
gustul delicios al plăcintelor dobrogene umplute cu brânză de oaie, coapte în tăvi din aramă unse din plin cu unt și acoperite cu smântână bătută cu ouă, de către bunica Maria. Spre ziuă răcoarea dimineții ne trezește și pimim în dar spuma dulce și parfumată ridicată din mierea ce mai fierbe căpătând o consistență din ce în ce mai vâscoasă. Focul a transfomat lemnele-n jar și o cenușă fină, argintie începe să-l acopere ca un voal. În arămie, minuscule bule de aer colorate-n
MIERE DIN PEPENI VERZI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367398_a_368727]
-
-mi nerăbdarea croind, statornică, o punte către infinit! Din mărțișoarele ce - pătimaș - inundă zarea voi împleti cămașă sufletului ostenit. Din firul alb, imaculat, voi țese peste lume o pânză binecuvântată, sfânt păienjeniș, s-acopere durerea, plânsul ca o mare-n spume și să dezvăluie, treptat, al vieții luminiș. Din firul purpuriu și înfocat voi croșeta o scară pâlpâindă către luminatul Cer, din dragostea divină, rugăciunea mea și-a ta, să se înalțe Rug în enigmaticul eter. Întoarce-te la mine ca să
ALB ŞI ROŞU de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367455_a_368784]
-
când a chemat-o vecina să-i dea o mână de ajutor, s-o liniștească pe copilă. Doamne, cum se mai zbătea! Scăpa ochii peste cap, se încovoia, se răsucea, dădea din mâini și din picioare... Țipa, se înroșea, făcea spume la gură... O scenă de groază! Ce durere mai mare poate să aibă niște părinți? La cei paisprezece ani, Andreia este bine dezvoltată, o depășește pe mamă și la înălțime. Păcat că nu judecă de nicio culoare. "Cum poate o
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366854_a_368183]
-
ceva. Nu aveai voie să lucrezi nimic. Dar ce puteau să lucreze? Se ciocănea în perete cu aflabetul Morse, ca să afle câte o știre sosită din afară, de la cei de curând intrați în penitenciar. Alții, dădeau pe talpa bocancului cu spumă de săpun, apoi, cu un bețisor scriau câte un text: o rugăciune ori un cuvânt din Biblie. Fără cărți, fără ziare și fără hârtie de scris, totuși, cu ajutorul aflabetului ''Morse'' și scrisul pe talpa bocancului, unii învățau pe de rost
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366815_a_368144]
-
ceva. Nu aveai voie să lucrezi nimic. Dar ce puteau să lucreze? Se ciocănea în perete cu aflabetul Morse, ca să afle câte o știre sosită din afară, de la cei de curând intrați în penitenciar. Alții, dădeau pe talpa bocancului cu spumă de săpun, apoi, cu un bețisor scriau câte un text: o rugăciune ori un cuvânt din Biblie. Fără cărți, fără ziare și fără hârtie de scris, totuși, cu ajutorul aflabetului ''Morse'' și scrisul pe talpa bocancului, unii învățau pe de rost
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366816_a_368145]
-
Acasa > Versuri > Visare > PLUTIRE Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Se revarsă-n nesfârșit spuma mărilor celeste aducând cu-a ei maree visele pierdute-n larg, m-aș lăsa adânc în valuri, să mă poarte-ntr-o poveste, fără teama c-aș ajunge prea departe de catarg. Călăuză fără voie, vântul mi-ar deschide calea
PLUTIRE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367531_a_368860]
-
străveche la români. O poezie intitulată „Floarea mării” având ca moto un citat dintr-o doină „Eu sunt floarea de pe mare,/ Cine mă iubește moare.” prezintă tristețea unui plutaș aflat în căutarea neîncetată a nereidei definite metaforic „Mladă din plămada spumii/ Floarea spumii, floarea mării!” Gheorghe Asachi în poezia Sirena lacului inspirată din tradiția populară românească amintește de o fată înșelată în dragoste care își mărturisește suferința fetelor mării și se aruncă în valuri de unde metamorfozată în sirenă vine să-și
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
români. O poezie intitulată „Floarea mării” având ca moto un citat dintr-o doină „Eu sunt floarea de pe mare,/ Cine mă iubește moare.” prezintă tristețea unui plutaș aflat în căutarea neîncetată a nereidei definite metaforic „Mladă din plămada spumii/ Floarea spumii, floarea mării!” Gheorghe Asachi în poezia Sirena lacului inspirată din tradiția populară românească amintește de o fată înșelată în dragoste care își mărturisește suferința fetelor mării și se aruncă în valuri de unde metamorfozată în sirenă vine să-și alăpteze feciorul
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
și ar fi gata să se sacrifice pentru a deveni om măcar o zi și a se putea bucura de viața cerească, deoarece de la bunica ei aflase că în timp ce ele pot trăi sute de ani după care se transformă în spumă și sufletul lor dispare definitiv, viața oamenilor este mai scurtă, dar sufletul lor trăiește veșnic. Ca să obțină viața veșnică ar trebui să se cunune la preot cu un pământean care ar iubi-o mai mult ca pe părinții lui și
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
vrăjitoarei în schimbul unor farmece. Pentru a-și salva viața, ea trebuia să îl înjunghie pe prinț cu un cuțit înainte de răsăritul soarelui. Nu poate să o facă, îl mai sărută o dată și se aruncă în mare unde se transformă în spumă, dar datorită sacrificiului suprem pe care l-a înfăptuit, sufletul ei nu moare și împreună cu al fiicelor aerului se înalță pe cer având șansa de a deveni nemuritor dacă timp de trei sute de ani va săvârși fapte bune. Aceeași temă
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
cu constatarea „că nu mai sunt sirene!” În accepțiunea poetului român imaginea sirenei este sacralizată. Înzestrată cu o frumusețe unică, diafană, amestec de etern și efemer, de sacru și pământesc, ea este „întruparea eternă a iubirii”: „Cu trupul lor de spumă și coadă de delfin/ [...], „Purtând în păru-i alge și albe flori marine”, „Și sirena ce ascunde o femeie și o zee/ Într-un trup cum nu e altul nici în cer, nici pe pământ,/ Goală va ieși din valuri
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]