6,333 matches
-
oamenii, drepturi pe care guvernul le-a protejat cu forța armelor. Carta corporatistă reprezintă acordarea de către stat a unui privilegiu pentru un grup de investitori în vederea servirii unui scop public. Istoria sa începe în secolul al XIV-lea. [...] Mai bine spus, carta corporatistă reprezenta o favoare din partea Coroanei (britanice), care limita răspunderea legală a unui investitor la cuantumul investiției sale, constituind în sine un drept neacordat cetățenilor individuali. [...] Carta corporatistă este o invenție socială, creată pentru a acumula resurse financiare private
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sau trece cu vederea un număr de semnale și intenții efectiv conținute în text, în al doilea rând din cauză că întotdeauna ceva esențial rămâne în afara frazei scrise; de fapt, lucrurile nespuse în roman sunt în mod necesar mai numeroase decât cele spuse și doar o anume reverberație a ceea ce este scris poate da iluzia că citim ceea ce nu este scris. Auzind speculațiile mele, domnul Okeda a rămas tăcut, cum face întotdeauna când mi se-ntâmplă să vorbesc prea mult și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
am născut într-un staul?). Ar trebui să fie zi, dar umbra ce învăluie povestirea nu dă semne să se risipească, nu transmite mesaje pe care imaginația vizuală le poate completa în figuri bine conturate, nu aduce cu sine cuvinte spuse, ci doar voci confuze, cântece potolite. Abia în a treia curte senzațiile încep să capete formă. Mai întâi mirosurile, aromele, apoi lumina unei flăcări luminând fețele fără vârstă ale indienilor adunați în bucătăria mare a Anacletei Higueras, pielea lor smeadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pagina de facebook a editurii Junimea. (c) EUGEN URICARU ( c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA EUGEN URICARU COMPLOTUL SAU LEONARD BÎLBÎIE CONTRA BANDITULUI COCOȘ EDITURA JUNIMEA IAȘI 2015 I Faptul că avea un nume foarte caraghios nu-l deranja. Mai bine spus, nu-l mai deranja, cu timpul reușise chiar să facă din el o măsură pentru ceilalți. Cînd se întîlnea cu un necunoscut întindea mina subțire dar fermă, "ca o lamă de cuțit", îi plăcea să-și spună, întindea palma cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cartea de ziarist, dar, în schimb, avusese nevoie de mai mult de o săptămînă ca să afle cît de cît ce era adevărat și ce nu în privința locurilor pe unde bîntuia vestitul Cocoș. Reușise să intre în legătură, era cam pretențios spus, pur și simplu reușise să se introducă la o bere în preajma unui reporter care fusese "prizonierul" lui Cocoș vreme de trei zile. Era acoperirea absolut eficientă a oricărui jurnalist care scrisese despre bandiți nu avusese nici o întîlnire cu Cocoș, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fotografii de-ale lui Cocoș, din față și din profil. Una în haină militară. Niște femei. Bărbați cu pălării de fetru și cizme lungi cu puști de vînătoare pe umăr și Cocoș într-o parte rînjind iarăși, sau mai bine spus, hlizindu-se la aparat. "Uite, îl vezi, cum să nu-l știu pe Cocoș! Aici e tot. Aici și aici." Nu l-a văzut, dar l-a auzit cum se bate cu degetul negru și uscat în țeastă. "De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
M.I.P" metoda de investigație Popianu -, suna frumos: "aplicînd M.I.P. am reușit, să ajung la următoarele concluzii" ori "datorită M.I.P. s-a ajuns la rezultatul neașteptat". Întîi a aplicat-o în cercetarea cîtorva delicte minore de pe ulița negustorilor, niște reclamații spuse, mai bine zis destăinuite, cu jumătate de gură la un pahar de vin în crîșmă, cu privire la calitatea îndoielnică a pînzeturilor cumpărate de la Strudel și Iacobovici. Nimeni n-a venit la el cu așa ceva, cu o bucată de pînză ori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a privit ciudat, cel puțin așa i s-a părut, ochii ei verzi-albaștri au lucit scurt, apoi s-au încețoșat și l-a întrebat: "La post, adică la dumneata acasă, domnule adjutant?" Era exact, era același lucru, numai că altfel spus. A dat din cap și atunci K.F. i-a șoptit din vîrful buzelor, disprețuitoare: Nu sînt obișnuită să merg la bărbați acasă. Cînd au nevoie, știu ei drumul!" L-a năucit cu vulgaritatea conținută în acele cuvinte rostite atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nevăzute, cu jertfe cei mai mulți dintre morții aerului după încheierea războiului erau italieni -, cu improvizație și cu muncă reușise. Prima flotă aeriană de hidroavioane a lumii era aceea pe care o făcuse Balbo. Și cu ea Balbo cutreiera Europa, mai bine spus, mările Europei. Se zvonea că are de gînd să facă un drum peste Atlantic și de acolo să dea înconjur lumii. Numai ideea în sine te făcea să visezi colorat, ca după o intoxicație cu bureți. Șerban Pangratty nu nega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ceea ce te înconjoară, în ceea ce este lumea ta obișnuită. "Excelență, ceea ce spuneți este într-adevăr îngrijorător, există toate motivele să fiu de acord cu dumneavoastră. De altfel, și gazetele..." "Gazetele, gazetele pufni Cantacuzino gazetele sînt făcute să mintă. Mai bine spus, să ascundă adevărul. Dacă ar scrie numai despre lucruri adevărate, chiar așa cum sînt, nu le-ar mai citi nimeni. Gazetele ori exagerează, ori îți sucesc mintea! Nu despre așa ceva este vorba! Nu despre ce scriu gazetele! N-avem putere, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se răzgîndi, îl așeză pe pervazul ferestrei, de fapt voia să cîștige cîteva clipe, sigur că se întîlnise in viața plină de aventuri și cu astfel de oameni, dar nu toți dintre ei conștientizaseră o astfel de experiență. Mai bine spus, nu-și dăduseră seama ce se petrece cu ei, cu sufletul, cu memoria lor, pentru că unii n-avuseseră suflet, iar alții, ținere de minte. Sigur că am cunoscut. Era un ins rar, o persoană, remarcabilă în felul ei, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unor reguli de conduită bine stabilite și acceptate de Casa Regală, toate prostiile și prostioarele tînărului Carol duseseră la cunoscuta criză și la instalarea regenței. Chemarea domnului Caraiman în țară pentru a sluji intereselor unui partid politic, mai pe șleau spus, pentru a instala definitiv la putere respectivul partid, care și așa se afla la guvern, însemna cu alte cuvinte primul pas către dictatură. Veniseră la putere cu alegeri libere, destul de libere, cunoștea foarte exact pînă unde se întinsese această libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știai cum stai în fața lui Mihai Mihail, trebuia să fii pregătit pentru orice, să nu te miri de nimic și să suporți totul. "Domnule Bîlbîie, cu dumneata Serviciul va face primul său pas într-o zonă aproape necunoscută, mai bine spus, nefamiliară funcționarilor noștri. Nu știu dacă este o fericire sau o nefericire pentru dumneata, dar nu ai încotro. Dumneata ești cel care ai făcut primul pas, poate era vremea, poate vremurile ne silesc, oricum, Leonard Bîlbîie, vei fi primul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rânitul care se zbătea într-un efort zadarnic de a se elibera, vârstnicul maestru al lui Tapú Tetuanúi îi făcu semn să se așeze, împreună cu Chimé din Farepíti și Vetéa Pitó, toți trei mândri nevoie mare. Ați fost foarte curajoși, spuse. Și mi-ați amintit o lecție pe care-o uitasem: în clipele dificile, trebuie acceptat și cel mai neînsemnat ajutor, trebuie ascultat și cel mai umil sfat... Zâmbi cu afecțiune. Că premiu pentru efortul vostru, vă permit să asistați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
parcă gândul că o asemenea fericire ar putea să se transforme în realitate, si, puțin după aceea, ridică mâna, arătând spre un grup de stele care se aflau exact deasupra capetelor lor. —Cele de-acolo sunt Cele Șapte Văduve Nebune, spuse. În perioada asta a anului se ivesc prin dreptul crestei Fatu Hiva, în Marchize, si se ascund în spatele insulei sfinte Rarotonga. Făcu o nouă pauză, apoi adaugă cu un glas hotărât: Când o să fiu navigator, o să te duc la carnavalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
astea trei luni închiși împreună vor fi de ajuns pentru niște memorii. Pentru un film. Pentru un viitor în care nu vom avea nevoie de o slujbă obișnuită. Pentru a fi pur și simplu faimoși. Pentru o poveste care merită spusă. Pe moment, strânși în jurul șemineului cu jar de sticlă, bifăm detaliile pe care va trebui să ni le amintim pentru a recrea această scenă la televiziunea națională. Ca să putem da sfaturi „pe platou” astfel încât filmul să fie „autentic”. Toată povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
opiniile lor apar mereu în revistele naționale. Se uită tustrei la lucrări. Tot repetă numele unui artist faimos pentru printurile lui neglijente înfățișând celebrități decedate, artist care-și semnează lucrările cu litere uriașe, folosind un spray roșu. Încă o dată trebuie spus, patronul galeriei nu era Dennis Bradshaw. Colecționara vorbea cu accent texan. Părul ei blond-roșcat avea aceeași nuanță portocalie cam sinistră cu bronzul de pe umeri și ceafă, însă nu era Bret Hillary Beales. Era un personaj inventat în totalitate. Dar în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
inși. Unul mai rotofei decât altul. O măsurară din cap până-n picioare, apoi o întrebară unde a mai lucrat. Nicăieri. Sunt studentă. Cel care stătea în mijloc dădu ușor din cap, de la stânga la dreapta. Văzându-i mișcarea, un altul spuse: Vă vom căuta noi. Se întoarse acasă cu un gust amar și-a doua zi o luă de la capăt. Invariabil, același clișeu. Fete multe, frumoase, absolvente de liceu sau facultate. O lume ciudată în care nu-și găsea locul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea, mica lichea. Trase din țigară, slobozi fumul în tavan și făcu un semn de dispreț cu mâna. Mă, e prea mărunt ca să mai comporte discuții. Știa că n-o să ajungă la nici o înțelegere cu Alexe. Știa că după vorbele spuse n-o să mai poată să obțină de la el vreo explicație. Privi sertarele. Nu, Ovidiu nu avea ce căuta prin sertare, bine, o da, bine, că el nu zăcea acolo, îngălbenit în tipărituri, ucis fără drept de apel, ucis de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei, nu se trezise nici măcar o clipă să spună NU, acest lucru nu poate fi posibil, dimpotrivă, puseseră amândoi umărul, la tribunal complotau împreună înaintea prezentărilor în fața instanței, stabileau în amănunt ce anume aveau de spus și ce nu trebuia spus, ce martor era mai edificator, Sidonia Trofin era, desigur alături de ei, sub masca unei împotriviri nete, parcă obosită, își frământa cu degetele fruntea, se frângea ca o trestie, clătina capul dar cu voce chinuită le sugera calea cea bună, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Recunosc că da. Fanny se destinse și ofta satisfăcută. — Mulțumesc. — Dar ce cumplită mărturisire mi-ai cerut, zise Adrian. Tare te mai urăsc pentru că m-ai făcut să mă bucur de suferință prietenului meu. — „Suferință“ e un pic cam mult spus, nu-i așa, în legătură cu eul sifonat al lui Șam Sharp? îl tachina Fanny. — Ești foarte cinica pentru o persoană tânără că dumneata, isi dădu Adrian cu părerea. Nu ți se-ntâmplă niciodată să te-ncerce un regret cât de mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
2cm, data se va nota în colțul din dreapta sus. La extemporale și la teze, în partea stângă, sus, se vor nota numele și prenumele. În cazul compozițiilor poetice, așezarea textului în pagină poate deveni un element constitutiv al limbajului, altfel spus procedeu tehnic de exprimare. La poeți francezi, precum Apollinaire, asistăm de pildă la o dispunere poetică a cuvintelor în albul paginii, așa încât acestea se însuflețesc: Albăstrică Tinere, de douăzeci de ani, care-ai văzut atâtea grozăvii, ce crezi tu de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
povestit. M-am trezit deodată brusc și, după ce m-am dezmeticit, mi-am dat seama că fusese doar un vis. Chiar dacă de obicei nu cred în vise, am intrat în casă, unde mi-am îmbrățișat cu drag părinții și leam spus că nu-i voi mai supăra niciodată. Surprinși de vorbele și faptele mele, m-au întrebat atunci de ce am luat această hotărâre și cine m-a îndemnat. Am ținut însă ascuns secretul meu și le-am spus că așa este
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mașini, care fluierau sau aplaudau, după posibilități, sub privirile Îngăduitoare ale polițiștilor puși să supravegheze acest miting al prieteniei româno-evreiești. Pe ducă, măi, a zis șefu', odată cu plecarea lu' domnu' Cain. Care și lui i-o fo' reparat odată ceasu', spuse sergent Ispas, gata să sfarme microfonul pe care o reporteriță imprudentă de la televiziunea locală i-l Încredințase pe timpul interviului. N-o să mai știm pe ce lume suntem, suspină o bătrână sub o umbrelă de soare. Cain Îți spunea oricând ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
m-am Înșelat. E foarte multă lumină aici. Ea Îi Întinse mâna dar el rămase nemișcat. Era momentul. Acum putea să Își Împlinească misiunea: scoase din palton un tub de carton și i-l Întinse. E pentru tine, mai bine spus, e al tău. Trebuia să fac lucrul ăsta mai demult. A fost amanetat și răscumpărat de mai multe ori. La un preț tot mai mare. Până când banii nu au mai contat. Atunci s-a hotărât să ți-l restituie. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]