996 matches
-
un taxi spre Hampstead. Stă la colț, în față la Kilburn Herald, cu privirea plină de speranță și mâinile pline de plase, și face cu mâna unui taxi negru. ― În Hampstead, vă rog, îi spun eu șoferului, urcându-mă cu stângăcie în spate. ― Unde mergem, dragă? întreabă taximetristul, care e un tip de vârstă mijlocie, cu o figură amabilă. ― Știți unde e Waterstone? Dă din cap și pornim. Până în West Hampstead, trecem pe lângă o groază de persoane tinere care se întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
rostit numele. Și am decis să-mi mai amân rondul. M-am mutat discret, poziționându-mă într-un colț, astfel încât Luke stătea cu fața la mine și nici unul dintre cei care contau nu mă putea vedea. —Ce crezi? l-am întrebat cu stângăcie. De ce ne doream niște lucruri așa de ciudate? Să fi fost vorba de o primă explozie a pubertății? Ne-o luaseră razna hormonii? — Se prea poate, a aprobat Luke în timp ce eu îi cercetam chipul în căutarea unui răspuns. Deși poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eram de acord. Pe tot parcursul convorbirii, Brigit stătuse la un metru de mine și cântase frenetic la o chitară imaginară. își rășchirase picioarele și își scuturase sălbatic pletele, dând din cap în sus și-n jos. Pe când refuzam cu stângăcie invitația lui Luke, Brigit m-a împuns de vreo câteva ori cu coapsele, agitându-și în același timp și limba. I-am întors spatele, dar Brigit și-a schimbat și ea poziția, proțăpindu-se din nou în fața mea. Ăăă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke. îBunăăăă! Grozav! Ce mai faaaaci?) L-am văzut pe Chris stând alături de doi oameni care păreau să fie părinții lui. Aveau cam aceeași vârstă ca ai mei și văzându-i pe toți trei strânși la un loc, încercând cu stângăcie să discute, m-am simțit copleșită de o durere stranie. Mi-a fost imposibil să nu observ absența vreunei tipe care să ocupe postul de prietenă. Ceea ce era bine. Stalin m-a târât să fac cunoștință cu Rita lui, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și amândoi au plecat privirile. îi priveam de la fereastră, incapabilă să mă mișc din cauza durerii care mă cuprinsese. îmi venea s-o omor pe Helen. îmi venea să-mi omor părinții. îmi venea să mă sinucid. Ne-am îmbrățișat cu stângăcie. Era singurul fel în care știam să ne îmbrățișăm. Mi s-au umplut ochii de lacrimi. Helen m-a întâmpinat spunându-mi: —Vai, Doamne, am înghețat. Mama m-a salutat împingând-o pe Helen și zicând: — Nu lua numele Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
problema. O să fie încântat! —De ce ușa de la frigider? Pentru că, în locul unde stau asistenții de zbor atunci când oamenii se dau jos din avion, e întotdeauna frig. înțelegi? — Păi, ăăă, da, a fost o idee excelentă să exersezi, am zis eu cu stângăcie. —Să exerseze! a zis mama care apăruse lângă noi. îi dau eu exerciții! Mi-a dezghețat un frigider întreg de Magnumuri și de clătite crocante tot repetând „Mulțumesclarevederemulțumesc“. Ce mai exercițiu! —Erau Magnumuri cu mentă, s-a apărat Helen. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atunci l-au adus pe nenorocitul ăla cu care sunt măritată și coșul cu rufe murdare a fost răsturnat în public. M-au amenințat cu o dispoziție judecătorească, iar acum trebuie să stau până la sfârșit. —Ei..., am zis eu cu stângăcie. O să-mi fie dor de tine, am adăugat, dându-mi seama că aia era realitatea. —Și mie o să-mi fie dor de tine, a urlat Chaquie. 52tc "52" în dimineața următoare, am avut parte de obișnuita fugăreală de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de vreo cinci centimetri. între dinții din față avea o gaură prin care puteai să treci cu camionul. Pe față era dată cu un fond de ten ieftin, cu vreo câteva nuanțe prea închis pe care și-l întinsese cu stângăcie. Era mult prea grasă. Tivul fustei roșii și mult prea strâmte îi atârna descusut. Primul meu gând a fost: ce dezastru! Dar, la doar câteva secunde după ce făcuse cunoștință cu toată lumea, Francie arunca cu țigări în stânga și-n dreapta, glumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Chaquie. Primul venit, primul servit. M-am emoționat așa de tare când a zis „Curvă ești tu“, încât am iertat-o. Chaquie făcuse mari progrese. Așa că stai jos cu Misty și împărțiți-vă restul oamenilor, mi-a spus Chaquie cu stângăcie. Eram șocată. O uram pe Misty. Apoi mi-am dat seama că tensiunea care exista între noi în mod normal nu mai fusese așa de mare de când Chris plecase. Cu toate astea, nu voiam să stau și să fac nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe platformele cu care era încălțată. Apoi Gráinne s-a întors către robinete, iar eu m-am afundat în scaun. Dar relaxarea nu era trecută în meniu. —Ăăăă, unde te duci în vacanță anul ăsta? m-a întrebat ea cu stângăcie. Parc-ar fi fost învățată de către marii coafori să pună întrebarea asta. Era limpede că era hotărâtă să-și ia diploma în tuns, vopsit și conversație de proastă calitate. — Nicăieri, am răspuns. —O să fie minunat, a zis ea frământându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pierd timpul cu amabilitățile, mi-a explicat Helen disprețuitoare. Și da, se poartă îngrozitor cu amândouă. Era minunat să simt, chiar și temporar, cum vălul cel negru al apocalipticei depresii mi se ridica de pe față. Helen mi-a mângâiat cu stângăcie mâna, iar eu am fost așa de emoționată de încercarea ei de a-și manifesta afecțiunea pentru mine încât ochii mi s-au umplut de lacrimi. Pentru a optzeci și noua oară pe ziua aia. —E mamă, mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întâmplat. Amândouă am fost catapultate înapoi în timp și-n spațiu până la momentul când eram cele mai bune prietene, când fiecare știa ce gândește cealaltă. Apoi Brigit s-a ridicat. — Ar cam trebui s-o șterg, a zis ea cu stângăcie. Trebuie să-mi fac bagajele. Când pleci înapoi? Mâine. —îți mulțumesc că ai venit, am spus eu. —îți mulțumesc că ai fost așa de drăguță cu mine, mi-a replicat ea. Nu, eu îți mulțumesc ție. Există vreo șansă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lui Pristanda reclamă să fie receptat dintr-un anumit unghi al clemenței solicitând „un zâmbet de îngăduință pentru cel ce minte numai din constrângere, fără niciun pic de vocație”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 147. footnote> și cu foarte mare stângăcie. Automatismul „curat” cu care aprobă frazele celor pe care-i slujește cu atâta zel arată că personajul acceptă fără rezerve concluzia chiar în situații în care nici nu știe despre ce e vorba („curat plastograf”) sau, ignorant, recunoscând în acest
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
comune. Am scris poezii din dorința de-a mi pune ordine în gând și am căutat să-mi răspund singur la întrebările care-mi măcinau banala existență. Îi dădeam să citească tot ce așterneam pe hârtie fiindcă nu-mi critica stângăcia exprimărilor și puteam discuta împreună despre viața văzută prin ochi de adolescent. Într-o zi mi-a întins jurnalul ei. Am înțeles gestul ca pe un act de încredere și pentru prima oară în viață, versul mi s-a părut
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
plin de băuturi străine și de pachete de cafea. Fumăm nu știu ce țigări și bem niște tărie. Ne hlizim puțin și apoi mă las învățată cum se sărută, cu limba. Prefer să fie ea prima. Îmi pune mâinile pe umeri, cu stângăcie. Îmi spune să închid ochii și o aud râzând. Totul e să îmi pot imagina că e Waaktaar, iar ea își închipuie ca sunt Harket. Decorul mă excită mai mult decât orice atingere. Sărutând-o pe ea, devin pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Strickland văzute pentru prima dată ar găsi mintea oamenilor mai pregătită pentru ele. Dar nu trebuie să uităm că în viața mea nu văzusem ceva de genul acela. În primul rând, m-a luat prin surprindere ceea ce părea să fie stângăcia tehnicii lui. Deprins cu desenele maeștrilor clasici, convins că Ingres este cel mai mare desenator al vremurilor moderne, mi s-a părut că Strickland desenează foarte prost. Habar n-aveam de simplificările la care țintea. Îmi aduc aminte o natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Mihaeia venea la mine de obicei după-amiaza, pretextând soră-sii că are cursuri la facultate. Mă punea să astup ferestrele cu hârtie până se făcea beznă în odaie. Când era lumină, nu mă lăsa nici s-o sărut măcar. Avea stângăcii, era jenată, paralizată. Dar în întuneric devenea îndrăzneață, nebunatică, chiar nerușinată. Erau în ea două ființe care coexistau armonios: pe lumină arăta o fată inocentă, uneori puțin stângace din cauza timidității, dar cu rafinamente de cochetă consumată. În discuții câștiga repede
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-l și pe poștaș. Am găsit locul unde de obicei se împiedica de tigaie și mă adăposteam sub schele, să trag cu ochiul. Rămânea speriat sub grinzile ce sprijineau casa scărilor și nu respira ușurat decât atunci când îl iertau pentru stângăcia lui. Apoi schimbau câteva cuvinte despre mine și cineva de la etaj îl ruga să facă bine să ducă tigaia aceea de tablă la cotețul găinilor. Când ieșea la soare, își mijea ochii, adulmeca grinzile proaspete de brad, de la el am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
toate amănuntele. Și spălată. Cu costumul lui Benjamin agățat în fața mea, ca să-l văd. Fără să plâng, fără violență. Și nu pe bani. Iar duminică am făcut, de disperare, tot ce se poate face cu un bărbat. Uneori poate cu stângăcie, dar fii sigur că el n-a observat. L-am lăsat să se folosească de tot trupul meu, iar dacă uita câte câte ceva, îi aminteam eu. Până duminică n-am făcut nimic altceva decât să mă pregătesc ca pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
iei loc pe jilțul verde, special pentru tine de furnici lucrat. Biata copilă, văzând că întreaga populație din pădure avea privirile ațintite către ea s-a fâstâcit, și-a aruncat galeș privirea emoționată către Spirit în semn de scuze pentru stângăcia ei și a luat loc. Văzând că Magnolia ia loc pe jilț, Spiritul s-a bucurat, și-a ridicat coiful auriu de pe cap cu mâna stângă și cu subțirelu-i corp a săvârșit o reverență, în timp ce cu mâna dreaptă a schițat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
seama că acea gingașă arătare din fața sa nu poate fi decât o creație a cosmosului, iar singura cale, prin care ar fi putut să se unească el cu ea, ar fi fost doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Ion Pop. "Mă rog, dacă ținem să ne flatăm. Dar poate există și alte explicații. Mai neplăcute." Mă gândesc că suntem mai puțin iuți în reacții, mai rigizi. Am observat și în bazar că ardelenii se tocmeau fără artă, cu stângăcie, ceea ce pentru un turc trebuie să fie destul de antipatic. Căci plăcerea lui de a se tocmi o concurează, vizibil, pe aceea de a vinde. Categoric, avem mai puțină experiență decât "regățenii" în relațiile romîno-turce. De aceea nu prea suntem în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
meu din dreapta. Ospătărița îmi aduce doi homari fierți și cleștele de care trebuie să mă folosesc pentru a sparge crusta. Nu prea mă pricep să scot carnea albă din clește și din coadă, mă lupt, dificil, cu cei doi homari, stângăcia mea devine repede vizibilă și stârnește, constat, un zâmbet pe fețele perechii din capătul mesei. Atmosfera e plăcută, are ceva de cantină studențească. La un moment dat, devine chiar entuziastă. O ospătăriță anunță, strigând, ca să domine rumoarea din sală, că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lipsit de conștiință, ar fi putut cu greu să se târască - darămite să meargă. Și era îndemnat de impresia și mai disperată că nu mai avea decât câteva minute. Minute în care trebuia să-l învingă pe Discipol. Coborî cu stângăcie treptele și înainta spre forma de umbră tremurătoare. A-l vedea pe Zeul Adormit mergând spre el cu intenții ostile, trebuie să fi fost o experiență distructivă. Cuprins de o groază frenetică, Discipolul încercă să scape prin singura metodă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
insistat, nedând nici o importanță faptului, indignat numai fiindcă o așteptasem în ploaie. Acum revăd așa de bine scena, că mă mir cum am fost așa de neatent atunci. După plecarea Irinei, bănuielile mele aveau de ce să fie întețite. Observam toate stângăciile ei, dar nu le cercetam cu de-amănuntul. Sufeream pentru alte motive (sau fără motiv) și aveam nevoie să fiu mângâiat cât mai iute. Încetam deci toate întrebările de îndată ce vedeam pe fața ei cea mai mică părere de rău. Poate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]