21,751 matches
-
se plesni cu palma peste frunte, era un gest de mirare din vremea copilăriei sale, moment În care Vizanti a executat o săritură laterală așa ... pentru orice eventualitate, iar jandarmul de altădată Încerca să-și amintească: Alunița asta de pe tâmpla stângă am mai văzut o! Unde, când, la cine? Aha, aha! La domnul Ștefan pescarul, colegul lui fiu-meu! A mai privit atent alunița, apoi cele trei fire de păr inestetice și ceea ce se putea vedea din fața mortului. Apoi i-a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
orice umbră sau copăcel care se mișca. Făcea pauze dese dar se depărtase binișor de pădure când Vizanti sa Înfipt pe cele patru picioare, s a zbârlit și a mârâit, era gata de atac. Imediat a simțit că urechea sa stângă este rotită cu durere, fapt care l-a liniștit oarecum. Victor a privit buimăcit În direcția către care era Îndreptat Vizanti, imediat a lăsat targa jos și urmat de Vizanti s-au ascuns În porumbul care Începuse să lege. A
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sub pleoapele chiupului tremură ceva, iar genele se forțează să se deschidă. Maria a rostit un „Slavă ție Doamne!”, așa din toată inima sa de femeie bună la suflet și cu iubire de Dumnezeu. Apoi, chiupul Întredeschise mai Întâi ochiul stâng, apoi și ceea ce mai rămăsese din cel drept, Îi Închise la loc și iar făcu aceleași mișcări și zărind un chip omenesc lângă el a Încercat un strigăt În care licărea speranța din care Maria desluși: Sorineeee! Sorinuțaaa lu’ tăticu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
injecțiile intramusculare. Chiupul cel mare nu se putea ridica și Victor Îi ducea fiecare cutie la nivelul singurului său ochi prin care zărea cu greu. Și Sorina ... mea?, zise Ștefan cu glasul stins În timp ce lacrimi Îi apărură În ochiul său stâng. Este o fată frumoasă și inteligentă, este ruptă din soare, poate de aceea se numește Sorina, spuse Victor cel iubitor de metaforă. Hai să luăm medicamentele astea! Victor cu o delicatețe pe care cu greu i-ar fi putut-o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ceva portocaliu În ea, o arătă chiupului cel mare și-și arătă neputința și nepriceperea. A rămas foarte surprins când Ștefan a făcut un semn către el și a indicat locul unde trebuia să-i facă injecția, În pulpa piciorului stâng. Eu, eu nu pot, te doare, mi-i frică, zău, nu pot! Ștefan Girovescu arătă cu ochii dorința sa clară și murmură: Nu pot eu, nu-i greu, Încearcă nene Victore, te rog eu, este mușchi și nu doare. Ia
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pentru iarnă, cunoscutele „pufoaice” după care erau recunocuți oriunde mergeau În oraș. Ce mai aveam?, se Întrebă Rică Olaru. Da, mai primeam pastă și periuță de dinți de cea mai slabă calitate și săpun „Cheia” și matricole cusute pe mâneca stângă. Mereu Încolonați și disciplinați de cei trei pedagogi care aplicau corecții fizice ori de câte ori cineva „mișca În front sau nu Învăța bine”. Apoi Îi apăru În fața ochilor Benone, pedagogul cel foarte serios și apreciat de conducerea școlii ... până atunci! Ce amintiri
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Ben și nu descifră nici un semn că ieri ar fi suferit ...un șoc. Studios, Rică descoperi mai târziu una din acele priviri pline de cunoscute semnificații aruncate de „profesor” către eleva sa, ochii Întorși În direcția opusă fetei și colțul stâng al gurii ridicat impercetibil pentru toți ceilalți, nu și pentru Ty și Rică. Acest semn i-a certificat băiatului că totul este În regulă. Abia seara, după ce toți colegii au adormit, a realizat prin ce „primejdie” trecuse și cum ar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
un pacient al meu și vrei o rețetă de la dom’doctor, bine? Foarte bine! Dar unde mergem? La mine acasă? Au mers cu autobuzul până la Central, au coborât și au urcat la etajul Întâi al unui bloc nou de pe partea stângă. Era un apartament cu o cameră, puțin mobilată dar cu gust. Am contractat-o ca să pot fi mai aproape de stație și ... să fiu singură. Garsoniera aceasta este ea micuță dar nici eu nu-s prea mare! Fac imediat o cafea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
devii un băiat râvnit de toate fetele și femeile pe care ai să le Întâlnești În viața ta! Totu-i să ai voință și răbdare, inteligență ai și dacă mă rogi frumos și mă pupi chiar aici, și arătă colțul stâng al gurii, vei avea și o profesoară pe măsură și ... gratis! Ce zici? Băiatul nu Înțelegea decât faptul că cele Întâmplate s-ar putea repeta dacă Învață nu știa ce și dacă aplică cele Învățate. Spuse: Ce să zic, săru
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
în celulă: prizonierii nu mai văzuseră un ofițer de câteva săptămâni, iar acesta era tânăr și lipsit de experiență, lucru care se putea vedea chiar și din felul în care își potrivise mustața, luând prea mult din ea în partea stângă. Era stânjenit ca un școlar care pășește prima oară pe scenă pentru a primi un premiu și vorbea repezit, ca să arate o tărie pe care, de fapt, nu o avea. — Noaptea trecută au fost uciși niște oameni în oraș, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
am presimțit eu venirea voastră. Cum așa, jupâne? a întrebat Pâcu. De dimineață mi s-o zbătut ochiul drept și Rifca mi-o zis: „Aizic dragă!. Să știi că astăzi avem musafiri, că mi s-o zbătut și mie ochiul stâng toată dimineața și dacă mi se întâmplă așa ceva sigur vine cineva la noi.” „Apoi numai de musafiri nu am eu chef. Treburile nu merg ca lumea și tu de colo, hopa cu musafirii. Da’ ia stai! Si mie mi s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Lionel dă spre stradă, așa că lumina cade exact cum trebuie peste planurile clădirii rezidențiale pe care compania la care e angajat a început s-o construiască înainte de căderea pieței imobiliare. E după-amiază și Lionel face exerciții de musculatură la mâna stângă, strângând periodic o minge de baseball pe care îi e imposibil s-o deformeze. Are mânecile de la cămașă suflecate și haina de la costum e pusă frumos pe spătarul scaunului. Aude un scrâșnet de frâne, dar n-are curiozitatea să vadă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ia plăcuța de alamă de pe birou și silabisește: — Li-o-nel Frunza. Zi așa, Ionele, ai uitat româna? Vaniușka (pe care prietenii nerusofoni îl strigă „Ionele!“) e cât pe-aci să răspundă „Nu!“, dar un gest al lui Grișa spre subsuoara mâinii stângi, unde ține pistolul, îl reduce la tăcere. Lionel începe să înțeleagă despre ce e vorba. Puteți vorbi în română, eu o să vă răspund în franceză. — Bonjour, camarade professeur, rostește Grișa singura expresie pe care o ține minte din cei opt
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
i-am încărcat în autobuz și-am dispărut: vizităm Valea Loarei. Ziua aia nu mi o plătești. Batem palma? — Fără contracte, nu pot. Faci pe nebunul cu noi? Știi că șantierele mai iau și foc... Grișa se sprijină în cotul stâng de birou și-l privește amenințător. Vaniușka lasă canistra jos și-i deșurubează capacul. Scoate o cutie mare de chibrituri rusești, aprinde unul, se sprijină în cotul mâinii drepte de birou și apropie chibritul de Lionel. Între timp, cu mâna
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de birou și-l privește amenințător. Vaniușka lasă canistra jos și-i deșurubează capacul. Scoate o cutie mare de chibrituri rusești, aprinde unul, se sprijină în cotul mâinii drepte de birou și apropie chibritul de Lionel. Între timp, cu mâna stângă, înalță canistra la nivelul biroului și o înclină periculos peste planuri. Cad câteva picături de benzină. Cineva care ar fi ascultat la ușă s-ar fi mirat, pe bună dreptate, de cât de bine se înțeleg doi oameni care vorbesc
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu singur, ci cu o bâtă de baseball în mână. Lionel vede, pe deasupra flăcării chibritului, intrând în încăpere mai întâi o pereche de cizme de cauciuc verzi, pe urmă o bâtă ținută în mâna dreaptă, care lovește, periodic, palma mâinii stângi și, la urmă, pe Roman. De data asta, lui Lionel i se face frică de-a binelea. Aranjează jaluzelele verticale în așa fel încât să nu se poată vedea de afară și-l imploră pe proaspătul intrat: — Roman, nu, te
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
flacăra începuse să-l frigă la degete. A fost singurul lui noroc: pârâitura care s-a auzit a confirmat ruperea osului. Ca tacâmul să fie complet, de durere, Vaniușka a dat drumul canistrei, care i-a căzut pe laba piciorului stâng, rupându-i câteva tarsiene, la întâmplare. Oricât ai fi de haidamac, o asemenea combinație de suferințe te face să răcnești din toți rărunchii. Ceea ce Vaniușka se pregătește să facă. Deschide larg gura, dar nu apucă să scoată nici un sunet, pentru că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Grișa își revine din uluială și duce mâna dreaptă spre pistol. Înainte de-a ajunge la pistol, Roman îi proptește vârful bâtei în piept și-l avertizează: Nici să nu te gândești. Ia zi, durule, știi să scrii cu mâna stângă? — Nu, răspunde Grișa, tot în rusește. — Ar fi cazul să înveți. Cu o lovitură de baseball, la fel de puternică, îi rupe și lui brațul drept. Nici Grișa nu apucă să țipe, cum i-ar fi plăcut, pentru că Lionel îi înfundă în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Mi-ați promis. — Contați pe mine, spune Lionel, care evitase, la milimetru, catastrofa. La revedere, madame Agnès. — La revedere, domnule Lionel. E ora patru după-masă. În baraca lui, în timp ce verifică o situație de șantier, Lionel își face exercițiile pentru mâna stângă cu mingea de baseball: vrea să încerce, în curând, să spargă cărămizi și cu această mână. Se deschide ușa. Vede intrând mai întâi o pereche de cizme de cauciuc, pe urmă o pungă grea, de la Carrefour. Răsuflă ușurat: e Mathieu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Vizitați castelele de pe Valea Loarei. Autobuzul are ușa din față deschisă, pe post de aer condiționat. Ceva îl face să urce. În autobuz, doi indivizi încearcă să joace cărți. Le e greu pentru că fiecare se poate folosi doar de mâna stângă, având dreapta în ghips. De la umăr în jos. Cei doi ciungi sunt Grișa și Vaniușka. Cu ei mai e un al treilea, șoferul, care ține de șase și chibițează. Mai mult chibițează pentru că este luat prin surprindere de intrarea intempestivă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Lionel. Șoferul încearcă să scoată un pistol, dar Lionel, cu o lovitură de karate bine țintită, îi rupe brațul. Șoferul începe să urle de durere în limba moldovenească. — Pașapoartele, spune scurt Lionel. De frică să nu rămână și fără mâna stângă disponibilă, Grișa îi dă actele sclavilor. Lionel coboară din autobuz și intră pe șantier. Toți salahorii au auzit vaietele șoferului și se îndreaptă spre autobuz. Cred că e un semnal nou de alarmă și că vor vizita în sfârșit castelele
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
este fukurokuju, cel ce ocrotește bucuriile și bunăstarea celor care stau împrejurul tău, gâtul tău este jurōjin, cel ce conservă viața lungă a regimentelor tale, mâna ta dreaptă este bishamonten, antrenorul iscusinței în luptă a servitorilor tăi credincioși, mâna ta stângă este benzaiten, cel ce dirijează fanfara întregii oștiri, pântecul tău este hotei, furnizorul de hrană pentru soldații tăi hămesiți, piciorul tău drept este daikokuten, cumpărătorul de arme, iar piciorul tău stâng este ebisu, conducătorul campaniilor tale pe apă. tu ești
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
iscusinței în luptă a servitorilor tăi credincioși, mâna ta stângă este benzaiten, cel ce dirijează fanfara întregii oștiri, pântecul tău este hotei, furnizorul de hrană pentru soldații tăi hămesiți, piciorul tău drept este daikokuten, cumpărătorul de arme, iar piciorul tău stâng este ebisu, conducătorul campaniilor tale pe apă. tu ești înțelepciunea și norocul din miezul trupelor tale, corpul tău se împarte în șapte, de trei ori învârți fiecare parte a corpului tău și eviți dezastrul, treci cu bine de oștirile dușmanilor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tău, răsucitorul atent al capului și ochilor tăi, care detectează cele mai mici detalii ale cărării tale anevoioase, bishamonten se face la loc brațul tău drept puternic, capabil să sfărâme dintr-o lovitură șapte broaștespion, benzaiten trece în brațul tău stâng, care poate strânge vârtos arcul greu de lapis lazuli, hotei ia forma pântecului tău, rezistent fără de hrană la drum, daikokuten începe să pășească apăsat pe nisipul fierbinte, ebisu îl urmează fără efort. micii mei prieteni am realizat cât de singură
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ebisu strânge delfinii-devoratoride-insecte, prăpăd în rândul păianjenilor apare, și în al plaselor lor pe măsură, scapi înotând în lacul de sub acest pământ blestemat, traseele de navigație de jos își fac efectul, aclamații apar spontan în cinstea lui ebisu, piciorul tău stâng se umple astfel de forță. șase în al treilea loc: în apă apar crengile pădurii dulci de alge, nu știi unde mergi, soldații tăi rod frunzu lițele dulci, circe se bucură. tu stai calm, cu mâinile la piept, nu înaintezi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]