1,294 matches
-
profesoară. Ea era atât de îndemânatică din fire, că nu putea înțelege că un copil mic pur și simplu nu putea să toarcă firul perfect, așa că își pierdea răbdarea: - Cum se poate ca fiica Leei să aibă mâini așa de stângace? mi-a zis într-o zi, privind firul plin de noduri care ieșise din mâinile mele. Am urât-o pentru vorbele alea. Pentru prima dată în viață, mi-am urât mama. Mi s-au aprins obrajii, ochii mi s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de la Teba încoace e plin de praf. Re-mose și-a revenit și el și a zis: - Iartă-mă, Mamă. A trecut atâta timp de când nu ți-am mai văzut chipul drag. Vorbele îi erau reci, iar îmbrățișarea, o strângere rapidă, stângace. - Aș bea ceva cu plăcere, a zis și m-a urmat în casă. Am văzut atunci fiecare cameră prin ochii lui, care erau obișnuiți cu spațiile mari și frumoase ale palatelor și ale templelor. Camera din față, camera mea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că particip la o Îngropăciune bretonă, n-aș fi lăsat să-mi scape așa ceva pentru nimic În lume, răspunse el ridicînd glasul pentru a acoperi vacarmul. În fața aerului descumpănit al Annei, arboră un zîmbet Întristat. - Nu e decît un foarte stîngaci joc de cuvinte al unui scriitor bătrîior care e mișcat că a fost poftit să pătrundă Într-un cerc atît de Închis. Anne Încă se mai Întreba dacă ăsta era cumva modul lui de a spune că e mulțumit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atît mai scandalizat cu cît era de rea-credință. În ziua În care ai să-mi cazi În brațe, va fi fără băutură și de bună voie. MÎnia, ațîțată de umilință și de alcool, o făcu să se Împurpureze toată. Sări stîngace de pe scaunul Înalt de bar și, cu un mers pieziș, porni ciocnindu-se de tabloul cu chei. Cu un gest pe care-l voia ferm și precis, dădu greș În Încercarea de a apuca cheia vizată și se văzu nevoită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din 1968, era ultimul din teanc. Aparent, Loïc se oprise aici cu confidențele. Răsfoi iute paginile și simți o Împunsătură În inimă cînd constată că ultimele note datau din 19 mai! Ajunul furtunii, probabil ziua naufragiului. Citi cu aviditate scrisul stîngaci și se opri brusc la o frază. Astăzi am primit un colet de la tata, Gildas a păstrat timbrele din Terra-Nova. Am primit fiecare un briceag identic, dar cu inițialele noastre gravate... Cele cîteva cuvinte care urmau nu-i mai reținură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cenușie; apoi apare brusc o bifurcație, iar schimbarea de direcție se dovedește definitivă. Christiane avea acum o pensie de invaliditate, nu mai trebuia să lucreze niciodată; avea chiar dreptul la o Însoțitoare-menajeră gratuită. Își Împinse fotoliul spre el, era Încă stângace - avea să-i fie greu să se obișnuiască, nu avea putere În brațe. Bruno o sărută pe obraji, apoi pe gură. — Acum, zise el, poți să te muți la mine. La Paris. Ea Își ridică privirea spre el, Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de el ! — Asta e altă dependență. Plescăie din limbă a reproș. — Cât timp te afli aici, nu e nevoie să știi cât e ceasul. Se întoarce cu spatele discret și, fără nici o tragere de inimă, îmi scot ceasul. Apoi, ușor stângace, mă aranjez pe canapea, încercând să nu-mi strivesc prețiosul BlackBerry. Am văzut regula că n-ai voie cu echipament electronic. Și i-am predat dictafonul. Dar trei ore fără BlackBerry ? Pe bune, dacă intervine ceva important la birou ? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
artificiu aprins și pe tava de inox, lângă un mini meniu suvenir semnat de bucătarul-șef, scrie cu caramel „La mulți ani, Samantha”. În urma lui vin trei chelneri, care cântă pe mai multe voci. După un moment, li se alătură stângace și Lorraine. — Mulți ani trăiascăăă... Chelnerul pune tava jos lângă mine, însă mâinile îmi sunt ocupate cu telefoane. — Ăsta poți să mi-l dai mie, spune Lorraine, scăpându-mă de telefonul lui Daniel. Îl ridică la ureche, apoi îmi zâmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dosarului pe care mi l-ați dat, spun într-un final. — Bine, spune scurt și încuviințează. Cred că ajunge cu nimicurile. Ar trebui să trec direct la chestia care mă roade. O să fiu numită partener mâine ? — Păi... noapte bună, spun stângace în timp ce ies din lift. — Noapte bună, Samantha. Ușile liftului se închid și nu-mi pot reprima un țipăt mut. Nu pot locui în aceeași clădire cu Ketterman. O să trebuiască să mă mut. În clipa în care îmi bag cheia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că Trish așteaptă să fac o reverență. De jenă, simt că mă furnică tot corpul. Ce m-o fi apucat să fac reverență ? Ce m-o fi apucat să fac reverență ? — Prea bine, doamnă Geiger. Înclin capul și mă aplec stângace. Când ridic privirea, Petula mă fixează cu ochii cât sarmalele. În timp ce ies, o aud pe Petula șoptind : — Face reverențe ? Face reverențe în fața ta ? — E un simplu semn de respect, o aud pe Trish replicând regal. Însă foarte eficient. Știi, Petula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
creierul total gol. — Cred că fierul s-a încălzit destul de tare ! spune Trish săritoare. — Da ! Întorc spre ea un surâs schimonosit. N-am de ales. Va trebui să încep să calc. Iau una dintre cămășile de deasupra și o întind stângace pe scândură, trăgând cât pot de timp. Nici măcar nu știu de unde să încep. — Domnului Geiger nu-i place să aibă gulerele prea apretate, mă atenționează Trish. Prea ce ? Mă uit în jur cu o privire hăituită și îmi cad ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a îmbolnăvit tata. După care a murit, și a trebuit să-i preiau o parte din îndatoriri. Să am grijă de mama. I-a fost foarte greu. Cu banii era la pământ... toate erau la pământ. Îmi pare rău, zic stângace. Mai ai și alte rude ? — Un frate, Jake. El s-a întors pentru doar o săptămână. Șovăie. Are propria lui afacere. De mare succes. Tonul îi e la fel de lejer ca întotdeauna, însă parcă de data asta simt o urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scurt, după care îi arată spre mine cu o vagă mișcare a capului. Pas devant. — Ce ? zice Eddie, cu o grimasă. Pas devant les... les... Își frământă mâinile, de parcă ar încerca să mimeze cuvântul care lipsește. — Domestiques ? o ajut eu stângace. Trish mă săgetează cu privirea, după care se retrage cu demnitate. — Mă găsești la mine în cameră. — E și camera mea ! spune Eddie furios, dar ușa s-a închis deja cu zgomot în urma ei. — Îhm... am pregătit cina... mă aventurez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mult de douăzeci de ani. — Melissa, ea este Samantha, minunata noastră menajeră... Trish se oprește bulversată. Samantha, ce naiba ți-ai făcut ? Arăți ca Elton John ! Bravo. N-am făcut decât să atrag și mai tare atenția asupra mea. — Bună, zic stângace, scoțându-mi ochelarii, dar tot cu capul în jos. Îmi pare bine de cunoștință. — Ce cool e aici la voi. Melissa are un accent de fițe de internat, în armonie cu modul în care își flutură părul spre spate. Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a lovit cineva cu leuca. O oră Întreagă, i-am spus acestui străin cîte-n lună și-n stele. Numai Dumnezeu știe ce i-oi fi spus. Cred că vreau să cobor din avionul ăsta, chiar acum. Îmi pare rău, zic stîngace. Trebuia să mă fi oprit. Mi-e teamă că ar fi fost destul de dificil. Mă privește cu un mic surîs. Erați pornită rău. — Mi-e Îngrozitor de jenă ! Încerc să zîmbesc, dar nici măcar nu mă pot uita În ochii individului. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Poate am putea... Se oprește din nou. — Da ? Urmează un alt moment de tăcere. Aproape am rămas fără aer. Ce vrea să facem ? Ce ? Poate am putea să Începem să ne spunem unul altuia „iubitule“ și „iubito“, zice precipitat și stîngaci. Poftim ? zic fără nici o modulație În glas. Mă gîndeam doar... Se Îmbujorează și mai tare. Că o să locuim Împreună. E un pas foarte important. Și am constatat recent că noi nu prea folosim... cuvinte de alint. Mă holbez la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o margine a canapelei și mănînc o alună. Ți-ar prinde bine și ție o mașină ca asta, Emma ! spune tata. Crezi că ai să reușești vreodată ? — Nu... știu. Ăă... tată, apropo. Am un cec pentru tine. Încep să scotocesc stîngace În geantă și scot un cec de 300 de lire. — Bravo, spune tata. Te trec În catastif. În clipa În care bagă banii În buzunar, ochii săi verzi sînt străbătuți de un licăr. Asta Înseamnă să Înveți valoarea banilor. Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
așa ca să mă distrez, ha ha !“ — Da, zic Într-un final și intru În lift cu picioare țepene. Da, urc. Ușile se Închid și liftul Începe să urce. Mi s-a pus un nod În stomac. — Îhm, domnule Harper, spun stîngace, iar el ridică ochii spre mine. Voiam doar să-mi cer scuze pentru... Îhm, episodul cu micul meu chiul de ieri. Nu se va mai repeta. Acum aveți cafea băubilă, spune Jack Harper, ridicînd din sprînceană. Așa că nu prea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
conduci tu pe Jack ? Termini de strîns mai tîrziu. Îngheț, strîngînd În mînă un ambalaj de la niște biscuiți cu cremă de portocale. Te rog, Doamne, nu. Sigur că da, reușesc să Îngaim Într-un final. Cu... plăcere. Pe aici. Ies stîngace din sală, urmată de Jack Harper și o pornim pe hol, unul lîngă celălalt. Simt că mă furnică fața În clipa În care cei pe lîngă care trecem fac eforturi să nu se uite la noi, și simt cum fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
avut o discuție foarte plăcută cu Emma, spune Jack. A fost extrem de amabilă și s-a oferit să mă conducă. — A. Ochii lui Cyril trec rapid peste mine. Păi, te așteaptă cu toții În studio. — Păi atunci, Îhm... eu plec, spun stîngace. Ne vedem mai tîrziu, spune Jack cu un zîmbet larg. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine, Emma. NOUĂ CÎnd plec de la birou În seara respectivă mă simt agitată ca un glob cu zăpadă. Eram cît se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Connor se uită În jur căutînd o scăpare. Fuck... fuck... — Calmează-te ! O să ne ghemuim și noi Într-un colț, șoptesc. Oricum, poate că n-or să intre. — O idee extraordinară, Emma, murmură furios, În timp ce traversăm iute camera, cu mișcări stîngace. De mare excepție. — Nu mai da vina pe mine ! Îi răspund. Nu voiam decît să insuflu un pic de pasiune În... În clipa În care se deschide ușa, Încremenesc. Nu. O, Doamne, nu. Parcă m-a lovit cineva În moalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lejere și amuzante. Dar nu știu ce aș putea spune. Ajungem la etajul nouă și liftul se oprește. — Cred că de aici mă descurc, spune Jack. Adevărul e că te-am rugat să mă Însoțești doar ca să-mi ții companie. Îi dau stîngace dosarele. — Păi, Emma, spune pe același ton oficial. În caz că nu ne mai vedem mai tîrziu... mi-a părut bine de cunoștință. Îmi Întîlnește privirea și În ochi Îi revine o frîntură din vechea expresie plină de căldură. Vorbesc cît se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Clatină din cap. Și eu voiam să te cunosc mai bine. Și să ne simțim bine Împreună. Se pare că amîndoi ne doream exact același lucru. Și e vina mea că nu l-am obținut. — Nu e vina ta, murmur stîngace. Nu așa am vrut să decurgă lucrurile. Mă privește serios. Îmi mai dai o șansă ? Un autobuz roșu uriaș cu etaj se apropie hurducăindu-se de stație și ridicăm amîndoi privirea. — Trebuie să plec, spun, ridicîndu-mă. Mi-a venit autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să... trecem un pic pe la tine, să te vedem. Aha, spun, aprobînd din cap mecanic. De parcă ar fi ceva cît se poate de firesc. — Ți-am adus un mic cadou, spune mama repede. Niște flori pentru birou. Lasă buchetul jos stîngace. Brian, uită-te la biroul ei ! Nu-i frumos ? Uite, are și... computer ! — Splendid ! spune tata, mîngîindu-l ușor. E un... birou foarte frumos. — Iar toți aceștia sînt prietenii tăi ? spune mama, zîmbind spre asistență. — Oarecum, spun, strîmbîndu-mă cînd o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de pe față cu un șervet. — Ideea este că... e că... — Of, Brian, spune-i odată-n viață propriei tale fiice că o iubești ! strigă mama. — Te... te... iubesc, Emma ! spune tata cu glasul sugrumat. O, Doamne. Se șterge cu gesturi stîngace la ochi. — Și eu te iubesc, tată, spun, cu un nod În gît. Și pe tine, mamă. — Vezi ? spune mama, cu șervetul la ochi. Știam eu că nu e o greșeală să venim ! Îmi ia mîna, iar eu Îi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]