3,144 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 1820 din 25 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Adoarme universul, se scutură perdeaua, Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi
ÎN PAȘI DE AJUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370373_a_371702]
-
Acasa > Versuri > Istorie > CRUCEA DE PE CARAIMAN Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Crucea de pe Caraiman Stăpână-n cer , dar și pe vârf de munte se-nalță Crucea - falnic monument al vitejiei ! Spre etern e punte ! Cinstire pusă veșnic la prezent . Eroi ce nu vor fi uitați vreodată luptând pentru a țării neatârnare , lor gloria pe veci
CRUCEA DE PE CARAIMAN de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370459_a_371788]
-
fi un început de nemurire, dar drumul a fost cu obstacole până la despărțire, doar, amintirea ne-a mai rămas din trecutul nebun și drept neuitare poemele au devenit salve de tun. N-am știut că voi deveni pe gândurile tale stăpână, dar ce culege destinul, rămâne ca legătură divină și chiar dacă depărtarea se tot prelungește-n timp, în calendarul vieții vom păstra acest etern anotimp. N-am știut că-n oglinda timpului voi rămâne un mit, întotdeauna vor adia miresmele acestui
N-AM ŞTIUT... de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370479_a_371808]
-
Mereu, mi-e Binefăcătorul, Când ochii nu mi se-nchid seara Și greul zilei varsă-și para, Cine din mine azvârle fiara ? Doar Bunul meu Iubit Iisus, Ce ne iubește mult, nespus, Ne cheamă-n cer, acolo sus. Te rog Stăpâne drept și Sfânt, Mai lasă-mi tatăl pe pământ, Mi-e greu să-l văd de-acuma frânt, Iisuse, Tatăl, Duhul Sfânt, Osana ! Îți mulțumesc ! Te cânt ! Timișoara, 1992 CÂNTARE DE RECUNOȘTINȚĂ de Melania R.C. Cântă îngerii în ceruri Lui
GRUPAJ DE POEME de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370515_a_371844]
-
primul îmbătrânirea sufletului ! Dar sufletul merită întotdeauna și a doua șansă ! „ O să găsesc eu o soluție ,dragostea rezolvă tot , nu poate fi adevărat numai în filme ! O să lupt pentru dragostea mea ! Da,o să lupt ! ” Cu gândul acesta în minte înaintează stăpână pe sine peste trotuarele scăldate de lumina dimineții . Dar dintr-o dată ,privirea i se întunecă și totul în jurul ei începe să se-nvârtă cu o viteză amețitoare. „ Nu poate fi adevărat ! “ Cu tremur neobișnuit în mâini,apucă ziarul al cărui titlu
VIAȚA LA PLUS INFINIT (16) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369321_a_370650]
-
sosit ca să-mi transmită salutul cuvenit din partea lui vodă! Sau vrăjmașul este prea numeros și ați venit să-mi cereți ajutorul...!? - Domnul meu, sunt cam speriați pentru așa solie! - rosti cu voce aspră eleganta doamnă. - Ea este soția mea, Contesa, stăpână a vampiricelor din întreaga lume... A, dar am uitat să mă prezint! Eu sunt Contele Dracula, marele stăpân al tuturor vampirilor de pe acest pământ! - Am auzit și de aceea am venit la tine! - îi răspunse căpitanul Arnăutu. - Sper să fie
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Se scutură copaci de frunza-ngălbenită, bătuți de rece vânt ce nu mai contenește. Iar codru-și jelește tristețea nesfârșită, cu lacrimi sângerii, când frunza se-nroșește. Ecou de ciripit răsună-n cuiburi goale, părăsite de stăpâne înaripate ce se ascund de frig și de rece ninsoare. Din anotimp hibernal să fie salvate. Iar vântul năpraznic străbate prin natură, să spulbere vise din trecutele iubiri. Dragostea își pune doruri în aventură, nostalgia vieții să le ducă-n
PASTEL DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369473_a_370802]
-
noi pe noi, nici nu suntem un neam de slugi, ci că mereu am stat cu fruntea sus și am pus pumnul în pieptul furtunii mondiale. De fiecare dată am reușit să ne ridicăm fruntea sus, ca o națiune suverană, stăpînă pe teritoriul și destinul său, mai devreme sau mai tîrziu. O națiune care nu a oprimat pe nimeni, nu a luat teritoriul nimănui și nu a pornit războaie pentru a jefui sau cuceri alte țări sau pentru a subjuga ale
ALEGERILE DIN ROMANIA ŞI MOLDOVA (2014) de GEO STROE în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370581_a_371910]
-
mi-a cerut nimeni, nici nu mi-a sugerat cineva să fac așa ceva. Cum zice țăranul ialomițean, a fost ceva din capul meu... Mă mai întreb și acum, oare, cînd mi-a răsărit ideea asta în cap? Ea a devenit stăpîna mea, ca o lumină de departe, ori ca un blestem, un virus, ori ceva străin de mine luat de prin cărți, biblioteci ori evenimente culturale de prin țară, care trebuia sau trebuiau - dacă sunt și una și alta, să se
FUNDAŢIA ACADEMIA DACOROMÂNĂ – DE LA VIS LA REALITATE (1) de GEO STROE în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370583_a_371912]
-
văzu ființa aproape moartă pe cel căzut sub foc și scrum Pe alături însă el trecu la cel căzut ne se opri sărmanul preot nu avu puterea— de a-l izbăvi Trecu apoi și un levit cu legea vieții drept stăpână nici el însă nu s-a oprit un salvator ca să devină O vai sărmanul—cel căzut rămase fără vreo șansă în chinul morții nevăzut de-a fi adus din nou la viață Căci preoția n-a făcut nimic viața să
SAMARITEANUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370643_a_371972]
-
ceea ce faci, jumulirea unui fraier, a unui prost, a unui imbecil. O curtezana are o bună părere despre sine, are siguranță de sine și facilitate în mișcări tocmai pentru că știe că e deasupra bărbatului de care se folosește. Ea e stăpâna. Dar mama lui K nu avea obișnuință de a se mândri cu câți bărbați a fraierit, nu știa cum să se privească în oglindă și să se felicite pentru perfecțiunea zâmbetelor false și a amabilității desăvârșite cu care orbești un
JOCURILE FOAMEI (2) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369649_a_370978]
-
români și internaționali. Numai imaginandu-mi scenă, și îmi vine să zâmbesc: Iana, în mașina ei, așteptând o sclava sexuală în fața Postei din Călărași. Față iese din clădire și se aruncă în mașină Ianei, care gonește spre Pitești; după ele, stăpâna ei, o babornița cu 2 băieți ce traficau fete în România, Turcia, Spania. Cum e posibil ca statul român să nu poată lichidă măcar rețele de dimensiunea acesteia, e uluitor! Ce să mai spui de clanurile imense, bogate și înarmate
CAND REALITATEA INTRECE FICTIUNEA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369690_a_371019]
-
produsul secundar. Esențială e bucuria că trăiești și rodești! Părăsesc curtea acestui om și încep plimbarea pe ulița; ajung la marginea satului, pe islaz, si arunc un ochi în ultima gospodărie - curcani, gâște și câțiva miei. Intru în vorbă cu stăpâna casei și o întreb mirata ce-i cu grămezile de lâna pe care le ia vântul, aruncate pe margine de drum. Îmi spune că tund oile și aruncă lâna. Sunt uimită. - Cum, nu vă trebuie la nimic? Să faceți plăpumi
UN LOC DE MUNCA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369691_a_371020]
-
lent se duc? De ce în prag de noapte Mi-e dor de un ...HAIDUC?!?!? PĂDUREA În copilăria mea Plecăm cu toții la pădure... Să culegem între tufe Fragi și zmeura și mure... Pădurea era toată a mea Eu eram a iei stăpâna... Și că sceptru îmi făceam O ramură de fag, bătrână... Colindam printre stejari Și printre brazii falnici... Mă cătarăm sus în castani... Cu mine derau darnici... Mă cunoștea toată natură De la iarbă până-n cer... De mult m-a lăsat pădurea
ÎMPLETITURI DE CONDEI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368152_a_369481]
-
Acasa > Impact > Relatare > ARSITA IMPOVARARII Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1680 din 07 august 2015 Toate Articolele Autorului Câmpii arse, fântâni secate, copaci prăbușiți în sinea lor aduceau imaginea apocalipsei atât de aproape încât spaima devenise stăpână fără vreo crâcnire. Soarele scurs din cercul lui topea pământul și truditorii lui. Galbenul devenise roșu, verdele ajunsese galben ars și parcă o umbră a morții inspecta ceea ce a mai rămas din suflare. Dealurile se sfărâmau pe uscat și țărna
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
pentru ei de parcă seceta asta i-a făcut pe toți egoiști. La colțul ogrăzii, în fața cuștii sale, stă lățit pe pământ, cățelușul Puf. Albul blăniței s-a transformat în gri. Nu mai latră, nu mai scheaună, stă îmbrățișat cu pământul. Stăpâna este la vreo doi pași de el, dar nu-și mai schimbă amabilități. Umbra este fiartă și ce semne de viață să-ți mai dea ție, care ești aproape moartă de atâtea zile? Mă luptam cu apa de izvor și
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
și nu-i simțeam gustul, mă legam cu funia de la fântână să încarc găleata în adânc, mă spălam cu ploaia și simțeam soarele arzător, mă rugam și mă rugam... A doua zi am auzit cum cățelușul Puf plângea. La casa stăpânei era doliu. Bătrâna cu ochii de cicoare murise de inimă sau cine știe... dar așa se spunea prin sat. Ceva murise și în mine. Câmpii arse, fântâni secate, copaci prăbușiți în sinea lor aduceau imaginea apocalipsei atât de aproape încât
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
Bătrâna cu ochii de cicoare murise de inimă sau cine știe... dar așa se spunea prin sat. Ceva murise și în mine. Câmpii arse, fântâni secate, copaci prăbușiți în sinea lor aduceau imaginea apocalipsei atât de aproape încât spaima devenise stăpână fără vreo crâcnire. Soarele scurs din cercul lui topea pământul și truditorii lui. Galbenul devenise roșu, verdele ajunsese galben ars și parcă o umbră a morții inspecta ceea ce a mai rămas din suflare. Dealurile se sfărâmau pe uscat și țărna
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
de-al tău prieten care acum e îngropat și cu care într-o râpă ai căzut și tu-ai scăpat? Dar colegul tău de școală care zace în durere și-i printre străini sărmanul fără nici o mângâiere? - Te-a acoperit Stăpâna și-a purtat de grija ta pentru scurta-ți rugăciune făra-ți cere altceva. Miluește-mă Măicuță după mare mila Ta Rugaciunea-aceasta scurtă niciodată n-o uita atâta timp cât încă nu ești părăsit de Ea.(de Dorina Stoica) Schita in creion Valentin
RUGĂCIUNEA LUI AGATONIE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368283_a_369612]
-
26 de ani Laudatio rostit de angajatul nr 2 prof univ.dr.Radu Ioan să îi fim alături Corp profesoral academic și Corp administrativ doamnei Sofia Păiușan la dubla sărbătoare de naștere și pensionarea. Învăluită de poveste Sofi a zâmbit cald stăpână pe balada anilor frumoși petrecuți la UAV Arad. Felicitări! Referință Bibliografică: VIAȚA ESTE UN LAC ÎNTINS / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2012, Anul VI, 04 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate
VIAŢA ESTE UN LAC ÎNTINS de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362561_a_363890]
-
spui, Și taina se-ngroapă undeva în delir, Cu flori sângerate într-un vechi cimitir. Dar nopțile sorții ne rup legământul Când scutură pomii de frunze pământul, Iar norii dansează sub umbre de lună Când albă în voaluri ea trece stăpână. Și nu știu care clipe-ale iubirii rebele, Purtase pe umeri, ale mării pingele, Dar iată acuma din mii de izvoare Curg șoapte de duhuri, ne separă și doare. Referință Bibliografică: Curg șoapte de duhuri / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CURG ȘOAPTE DE DUHURI de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362575_a_363904]
-
pus pe pat, lângă ea, și s-au acoperit amândoi cu plapuma. Puiul stătea foarte liniștit. N-ai fi zis că este o sălbăticiune gata s-o rupă la fugă de cum aude o mișcare. Chiar adormiră. Până intră în odaie stăpâna gospodăriei, soția pădurarului. Văzând-o pe Eliza dormind cu vătuiul, nu prea i-a convenit. Dar, aducându-și aminte că puiul este rănit, a lăsat lucrurile în pace. După încă o jumătate de ceas, mama Elizei intră din nou în
CASA PĂDURARULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362650_a_363979]
-
nimic,sunt la regim. Aș dori totuși un autograf,pentru nepoții mei,dacă nu vă supărați . Scoate apoi o fotografie,din care Lara ,superba blondă,zâmbește cuceritor. - Avec plaisir, spune femeia ,semnând cu pixul aurit,încercând să fie cât mai stăpână pe sine și pe situație. - Nu vreau să vă rețin ,știu că timpul d-voastră este limitat, aveam doar unele întrebări legate de crima odioasă din Rue Merle. - Vă ascult.... - De ce v-ați dus la victimă acasă,o cunoșteați ? începe
VIAȚA LA PLUS INFINIT (17) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370096_a_371425]
-
pentru biata Marieta. Cu toate că nu pusese geană peste geană de peste douăzeci de ore, nu simțea oboseala. Totuși, ca să se relaxeze, își puse un CD, cuibărindu-se în fotoliu. Bubă, deși nepoftit, se aburcă pe genunchii ei torcând fericit, motan și stăpână abandonându-se în atmosfera muzicii lui Ravel. Târziu, către seară, Mira se trezi din amorțeală și încercă să vorbească cu nașa ei și a lui Renée. După multe încercări, reuși. De la capătul celălalt al firului, glasul acesteia căpăta, de la o
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
amiază Cu pași de pâslă și cu mâini uscate - O vor culege parcă ar fi trează Și-or aștepta să-i dea niște agate. Dar pân’ la urmă rece va rămâne, Cu cer și cu țărâna măritată; Isuse ’nalte, nobile stăpâne, Dece chemași, la tine, mândra fată? (Din volumul în manuscris „Iarmaroc”) Publicată în „DRUM”, an IV nr. 4, noiembrie - decembrie 1938 Citește mai mult Ce să însemn în gând, în noaptea groasă,Din ceasul rău, din apele tăriei? Întinse moartea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]