12,817 matches
-
și să vă îmbogățiți cunoștințele citind tot ce se poate în acest sens și, în general, vă recomand literatura pozitivistă, nu pe cea pe care n-o puteți înțelege și prin care ați putea atrage puteri ce nu pot fi stăpânite. Iar celor care se joacă cu asemenea puteri le recomand să-și aducă aminte că noi încă nu am ajuns la perfecțiune și că avem nevoie de multă Lumină și Ajutor Divin până să ne putem permite să „cercetăm” ce
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
care se joacă cu asemenea puteri le recomand să-și aducă aminte că noi încă nu am ajuns la perfecțiune și că avem nevoie de multă Lumină și Ajutor Divin până să ne putem permite să „cercetăm” ce nu putem stăpâni, de aceea aduceți-vă aminte de porunca Crede și nu cerceta ! și nu mai aduceți răul și nenorocirile pe capul oamenilor nevinovați, pentru că există un echilibru universal pe care nimeni nu are voie să-l atingă fără să plătească. Vă
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
sub orice formă și indiferent de consecințe, pentru ei sau pentru cei din jur, iar aceste consecințe pot deveni chiar foarte grave pentru omenire. De aceea se bucură așa de mult cei negri, pentru că sunt convinși că au reușit să stăpânească omenirea de pe această planetă. Dar, tot românul spune că cine râde la urmă, râde mai bine. De aceea, noi, toți cei care credem în forța binelui trebuie să ne unim forțele cu cei care doresc să ne ajute și să
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
pună mâna pe „săraca” țară bogată. Toți. Istoria stă mărturie. Iar acum lupta este la apogeu. „Stăpânii din umbră” ai lumii vor cu tot dinadinsul acest teritoriu binecuvântat de Dumnezeu și dăruit Maicii Domnului. Toți cred că dacă ei vor stăpâni aici, vor fi cei mai puternici. și românul, cu buna cuviință moștenită, tace și rabdă pentru că el știe că „aici nu hotărăște decât Maica Domnului și Părintele ceresc”. Va fi cum vor Ei și cele Legi ale Luminii, la noi
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Am spus „mai aproape de adevăr” și trebuie să-mi dați dreptate, pentru că adevărul absolut nimeni nu-l cunoaște, numai Dumnezeu îl știe: „Niemand hat noch die Wahrheit gepachtet !” (în traducere: „Nimeni n a arendat încă adevărul. Deci, nimeni nu-l stăpânește”). Cine afirmă aceasta trebuie verificat imediat de specialiști. Sper ca încercările mele să ajungă cât mai aproape de adevăr și, prin ele, să trimit o rază de lumină spre toți cei care simt nevoia de Lumină. Să nu mai lungesc vorba
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
nu-ți poți închipui. Fizic, sunt aici, dar atât. Mintea, inima, sufletul, străbat în fiecare secundă sute de kilometri, către tine.” Sau: „Țipătul neputinței. Al revoltei împotriva tuturor lucrurilor care au stat în calea noastră, atâta timp.” Și: „M-am stăpânit cu greu, cu toate că, în interior, strigătul acela captiv îmi săgeta trupul, cu forța unui nebun. Privirea îmi aluneca peste alte și alte fotografii, tu vorbeai, eu te auzeam ca prin vis.” De două ori imperială, Claudia Mitră (există o dinastie
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
văzut, despre care îți spun abia acum. Mi-am mușcat buzele să nu-mi scape nimic. Deși în mine... totul era un țipăt. Țipătul neputinței. Al revoltei împotriva tuturor lucrurilor care au stat în calea noastră, atâta timp. M-am stăpânit cu greu, cu toate că, în interior, strigătul acela captiv îmi săgeta trupul, cu forța unui nebun. Privirea îmi aluneca peste alte și alte fotografii, tu vorbeai, eu te auzeam ca prin vis. Amintirile tale, iubiri, speranțe, singurătăți. Mai ales singurătăți. Crâmpeie
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
puțin cu mine. Lângă el am învățat că fără aceste gesturi simple, născute din adâncul sufletului, nu ar exista de fapt ...iubirea. XXV. 25 ianuarie Astăzi m-am trezit cu un puternic sentiment de neliniște. De fapt, starea asta mă stăpânește de câteva zile, de când Mihu nu mi-a mai răspuns la telefon. De obicei, dacă nu se află în preajmă pe moment, revine el cu un apel, tocmai pentru a nu-mi face eu griji inutile. Știe că intru destul de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cu a se nega pe ea însăși, ca om. Faptul că nu mai putea să exprime în cuvinte tot ceea ce simțea nu însemna că aceste trăiri muriseră. Nerostite însă, ele deveneau un fel de fiare pe care nu le putea stăpâni: mușcau, zgâriau fără milă- până la sânge, dacă un suflet poate sângera. O sută patruzeci și trei de zile de tăcere. Pentru că... discuțiile despre vreme și alte asemenea fleacuri erau de fapt același lucru: niște tăceri deghizate. Cel puțin când era
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
eșecului. Timpul, ca un ceasornic capricios, își dereglează acele și pornește à rebours, dar mișcarea în sens invers nu duce la un timp câștigat, ci la unul consumat. De aici apariția terifiantă a unor sinucigași care își imaginează că pot stăpâni astfel timpul care le scapă printre degete. Ca apa mării. Timpul subiectiv, interior se confundă cu timpul mecanic. Petru Comarnescu explica acest fenomen cu ajutorul perspectivei inverse, extrapolând o categorie a artelor plastice în analiza poeziei 14. Am putea considera acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nu s-a aflat nimic. Căsuța Zavastiei era mai tot timpul vizitată de oamenii din sat și chiar din împrejurimi, că Zavastia era de acum o moașă cu experiență, iar Vrăghioaia se ocupa cu descântecul și a demonstrat că a stăpânit magia ca nimeni alta la acea vreme în zona respectivă. Mulți apelau la servicele vrăjitoarei, dar cu timpul a băgat frica în săteni. O respectau oameni mai mult de frică. Anii bătrâneții au scurtat firul de ață al zilelor vrăjitoarei
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
tu nu mă poți ierta? Atunci la ce ai mai venit? Ai venit să te văd, părinte? Crezi că eu nu am mai văzut popi? Adică, oameni cu fustă ca a ta? Hhh? Apoi, fiule, se vede bine că ești stăpânit de cel rău și acum hai, spune ce ai pe suflet, fiule? Spun, părinte, spun, numai să mă asculți. Părinte, când eram eu flăcău am mers, părinte, am mers ... am mers la Tansa la vărul meu și și am stat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Într-o ultimă etapă apar proprietățile private. 2.3.1. Satul devălmaș arhaic și cel evoluat - caracteristici generale Satul devălmaș este definit de Stahl (1998, vol. II, p. 29) ca fiind „o asociație de gospodării familiale, pe baza unui teritoriu stăpânit în comun, în care colectivitatea ca atare are drepturi anterioare și superioare drepturilor gospodăriilor alcătuitoare, drepturi exercitate prin organul de conducere denumit obște”. Satul arhaic are o obște organizată pe principii democratice egalitare, cu vagi tendințe de a acorda o
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
Comuniștii sunt văcari: consideră oamenii ca văcarii cirezile. Cum poți gândi egalitatea absolută — că așa trebuie s-o gândești ca să fii comunist — când nici nu ieși bine în stradă și te ntâlnești cu ea, cu inegalitatea? Și la comuniști sunt stăpâni și slugi, dar ei sunt ipocriți, pentru că știu că egalitatea oamenilor nu poate exista nicăieri; sunt perfect escroci, tocmai pentru că afirmă că esența comunismului este egalitatea reală a oamenilor. Premisa egalității absolute e nulă, iar socialiștii adaugă puțin sifon în
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
unde stă, dacă vreți vă dau pe cineva să vă conducă la ea acasă. Dacă ești sigură că se ocupă de așa ceva, bine, mă duc să văd la fața locului răspunsese acesta. Secretara cu un aer de satisfacție greu de stăpânit, strigase pe femeia de serviciu, să-l conducă pe domnul inspector la acea țesătoare. O Învăț eu minte, gândise secretara, simțind gustul răzbunării, pe aceea care refuzase să-i lucreze gratis două cuverturi, alese cu vergeaua. Nu departe În apropierea
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ani de zile să-i ardă iarăși pe cei doi. Feodor stătea de vorbă cu nașul celor doi miri când o zărise pe Letiția. Era frumoasă deși tâmplele-i erau Încărunțite și fața brăzdată de câteva riduri. Era o văduvă, stăpânită de o anume tristețe solemnă. Nu se considera vinovată de ruperea relației lor din adolescență, nici de tăcerea lor care durase aproape treizeci de ani. Simțise doar o arsură În dreptul inimii când privirile lor se Întâlniseră. Considera că el renunțase
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
unei noi zile. O feerie neobișnuită, Învăpăiată cuprinsese atât cerul cât și marea În dansul ei matinal. O imensă Întindere de apă violet roșiatică se Înfățișa privirilor lor, cu creste de valuri Înspumate, sclipitoare și veșnic În mișcare. Liniștea ce stăpânea Împrejurimile a fost străpunsă de țipătul strident al unui pescăruș, ce se avântase primul În căutarea hranei, peștele. Se ridicase spre cer ca o săgeată, apoi plutise deasupra apei, iscodind după hrană. Curând i-au urmat alții și astfel magia
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
și mese de scris, candelabre de vis, învăluite de marmura de pe credenț, ceasornice mari, scoase din timp seculari; cu ramele mari din abanos; viori cu arcușul rupt, pianine pe care stau dansatoare de argint, ce încă ne mai mint. Oglinzile stăpânesc universul de jos. Cu taină, cresc primejdia în risipa lumii himerice, îmi sângera clipa. În atâta felurime de forme ne-am născut noi în cercuri rotunde și moi? Statuile În ritm de vals, citesc imaginile întocmite fals pe sticla înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
încâlcite care mână faptele lor exterioare și viața lor internă. Dacă nu scriu încă de ei nimic, e fiindcă sunt la o epocă când sunt absorbită prea viu de mine. Cât va mai ține ? Nu prea mult. Știu să mă stăpânesc Ăîi scria lui Garabet Ibrăileanu), ați văzut o, m-ați mișcat mult cu asta, voi ști sper, și să mă retrag la timp. Voi scrie atunci poveștile celorlalți. Și iată-mă gata să plâng la ideea acestei viitoare abnegațiuni...“ 19
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ai pensionului, întrerupea studiile. Regretul se va manifesta ca un ecou: “Îmi place grozav să învăț, atât știu eu să fac bine”, îi comunica lui Garabet Ibrăileanu în 1914, “Sunt timpuri când judec aproape cu necaz pe cei ce mă stăpâneau atunci, și n-au înțeles atâta lucru, că eram făcută să învăț mult, sunt timpuri când dorința de a ști, de a cerceta , de a mă afunda în labirintul cunoașterii, mă cuprinde cu furie”. Aceeași idée este regăsită într-o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
în ciuda fatalismului nefericirii perpetue. Dialogul dintre Viorica Irimescu și Manuela, evidențiază noțiunea de mariaj în viziunea femeii, bărbatul ce acum e o slugă răbdătoare, mâine va deveni stăpân, astfel mai bine să suferi de la un stăpân rău, decât să te stăpânească o slugă oropsită. Noțiunea de cuplu scoate la iveală viziunea femeilor referitoare la bărbatul predestinat. El este umărul “odihnitor” prin al cărei reazem Ea ar fi împlinită. În toată pledoaria despre bărbat se concluzionează că bărbatul ideal nu există, la
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
continuitatea vieții economico-sociale, cultural-tradiționale la Breaza. Pentru secolul al XVI-lea sunt de amintit, Stoican, mort după 1510, spătarul Draghici, vel vistierul Udriște, care a murit în 1548, apoi fiii acestuia, banul Udriște și Drăghici spătar. Moșia Breaza a fost stăpânită și de Elena din Mărgineni, soția lui Radu Șerban, domnul Țării Românești în perioada 1602-1611, ulterior de Elena din Sărata, fiica spătarului Drăghici, căsătorită cu Stoica din Bucov, Maria și Stana, fiicele lui Dumitrașco Filipescu, ascendentul boierilor Filipești de mai
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
Crețulescu, vel logofăt. La jumătatea secolului al XVIII-lea, în perioada 1747-1775 se fac noi modoficări în stăpânirea moșiei Breaza. Astfel, la 28 ianuarie 1747, Constantin Folipescu, fost vistiernic, a vândut Mănăstirii Mărgineni, partea lui de moșie pe care o stăpânea în Breaza. Ulterior prin Diata Maricăi Filipescu din 1 octombrie 1754, boierii Filipești ies definitiv din rândul stăpânilor moșiei Breaza. Doi ani mai târziu, un urmaș al boierului Ghinea a pus drept zălog partea lui de moșie la Breaza pentru
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
paharnic devine coproprietar în satul Breaza. În anul 1798, domnitorul Țării Românești, Constantin Hangerliu (1797-1799) a cumpărat moșia aceasta, anulând cu brutalitate drepturile localnicilor. În anul 1799, moșia Breaza, care mai cuprindea și satele Ocina, Fricoasa și Talea, a fost stăpânită pe rând de serdarul Nicolae Salgiu, de fiul său Constantin Salgiu, de vel vistierul Scarlat Grigore Ghica. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Breaza a trecut printr-o perioadă mai puțin fastă. Astfel, în anul 1836 moșia a
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
economico-sociale și demografice de la Breaza sunt furnizate de Catagrafia anului 1838. Începând cu anul 1856, biserica Sf. Gheorghe Nou din București devine și ea coproprietar pe moșia Breaza. Aceasta avea ca arendași pe Jane Dimotescu din Provița de Sus și stăpânea o suprafață de 1356 pogoane. Revenind la Zoe Mavrocordat sau Zoe Brâncoveanu, cum i se mai spunea, s-a căsătorit cu vornicul Gheorghe Bibescu. Ea a murit în 1892, rămânându-i în urmă patru băieți și trei fete. Dintre aceștia
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]