1,708 matches
-
ai mai spus că n-ai cum să-ți amintești toate chipurile pe care le vezi. Și asta ar fi o dovadă că oamenii care vin aici - indiferent dacă Închiriază locul cu luna sau cu ora - nu sînt clienți prea statornici. Cu toate acestea, dacă privesc bine În jurul meu, observ că majoritatea mașinilor din parcare au fost și ieri aici, nu? — Sper... zise el poticnindu-se ca și cînd ar fi vrut să-și Înăbușe un acces de tuse, sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
națiuni ale vremii, a independenței Statului Român, proclamată la 9 mai 1877. În scrisoarea adresată omologului său brazilian, ministrul de externe al României, Vasile Boerescu, sublinia că misiunea trimisului său special era de a prezenta Împăratului și Guvernului Braziliei "sentimentele statornice de simpatie și respect pe care le nutresc Suveranul, Guvernul și Națiunea Română față de Imperiul Braziliei". Trimisul special român a înmânat Împăratului Pedro II notificarea privind independența României, precum și Ordinul Steaua României 18. În audiența acordată trimisului special român, Împăratul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
amintește de Țara Lalelelor, de Erasmus de Rotterdam, supranumit Voltaire al olandezilor sau prințul umaniștilor și apreciat pentru contribuția sa valoroasă la scoaterea Europei din întunecatul Ev Mediu. Subliniam că noi, românii, îl prețuim pe Erasmus și pentru prietenia lui statornică cu Nicolaus Olahus, umanist pornit de pe plaiuri sibiene, chiar os de domn, dacă ne gândim că bunica lui a fost soră cu Iancu de Hunedoara. Nu puteam să nu menționez faptul că, la Biblioteca Bisericii Sfântul Walburg din orașul olandez
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
umblă drumul oamenilor, până aici - nu se vede cu anii obraz de străin. Afară de paznicii de vânat, nimene n-are pe aici trecătoare. Iar de la alvia Frumoasei, depărtare de ceasuri tot la deal pe acel drum, nu se află așezări statornice; numai niște stâni la două zile distanță de pășunile Pătrului și Șurianului. În curgerea văii deasemeni, umbli alte ceasuri până ce dai de două-trei case la Tău, și alte ceasuri până ce găsești un sat ce se chiamă Șugag. În vremea verii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-l în același timp. Era acoperit și ascuns, ca să nu-i răpească omului prada alt hoț al pădurii, fie vultur, fie vulpe, fie lup. Această alcătuire de lemne, care se țineau ca într-un fir de păr și totuși erau statornice în vânt și ploaie, era o învățătură de la pădurari și paznici mai bătrâni, care au viețuit în Carpați și la apa Frumoasei din cele mai afunde veacuri, și e un meșteșug tainic al lor. Acest meșteșug tainic îl învăța acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s‐ a așezat peste el; ei acceptă înnoirile ca organică și firească creștere și mai‐ departe‐deschidere nu ca brutală dezicere de un trecut în care au murit și suferit, au născut prunci și au întemeiat și sărbătorit. Poporul rămâne statornic și se înnoiește organic în virtutea firii și a lucrului, așa cum cere realitatea, și înnoirea trebuie să plece dinăuntru vechii realități nu să se alipească străină, ca un corp de adaus. Pe urmă acolo unde descind cei mulți cu viața lor
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
instinctiv. Așa cum gemenii stau în pântecele mamei lor și comunică între ei fără să se vadă, fără să se atingă, dar se știu, se protejează, sunt împreună. Suntem legați prin cordonul ombilical al unei istorii nedrepte, pe care doar acest statornic sentiment de a fi, a crea, a spera împreună ne-a ajutat să o traversăm, ne-a dat curajul de a îndrăzni, de a crede în scrisul nostru, în cărțile noastre. Cărțile noastre își vorbesc, dincolo de viețile noastre, dincolo de biografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a ajuns acum până în peretele sălii de lectură. S-a deschis chiar și o ușă mare spre spațiul de dincolo. Un spațiu plin de promisiuni, de taine, altele decât cele ale sălii de față. Deocamdată, din spațiul de dincolo răzbate, statornic și mizer, vacarmul șantierelor. Răzbate mai ales torentul de urlete, înjurături, cântări lălăite, chemări și invective cu care șantieriștii români își însoțesc cele ale muncii de peste zi. Intenționam, cândva - unul dintre cele multe proiecte pe care nu le voi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cele mai pustiitoare rătăciri ale beznei. M-a adunat mereu din risipiri, redându-mă din cioburi, sprijinindu-mă să mă înalț, să fac iarăși acel dintotdeauna greu, copleșitor, nou pas întru coborâre. Biblioteca, într-un minunat fel, cu blândețe și statornică îngăduință, mi-a îndrumat pașii spre drumul care duce spre Dumnezeu. Ea m-a făcut să mă simt al Dumnezeirii. Ea mi-a insuflat curajul de a crede că sunt vegheat de Dumnezeu. Că răul Lumii, oricât de grozav ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că am trup, că sunt bântuit de vise, de spaime, că mă dor umărul, ficatul, că inima merge prost, că tot mai aproape este Moartea. Nu mai este cochetărie cu Moartea. O simt tot mai în preajmă. Cum taie metodic, statornic, cadențat, zi după zi, viața mea. Aproape că-i aud satârul cum îmi retează zilele. Dormeam astfel în studenție când veneam acasă în vacanțe, după sesiunile de examene. Nu eram cine știe ce obosit. Nu mă stresau examenele. Era doar reîntâlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ocrotim cu căldura unor sentimente de nostalgică duioșie, de încredere că ei vor fi cei care ne vor urma, într-adevăr. Îi pregătim să ne ia locurile. Între multe altele care dau o trăinicie aparte solidarității din Bibliotecă este sentimentul statornic că vine Moartea, prezența ei permanentă. Fiecare zi petrecută în Bibliotecă te apropie, te face să trăiești concret apropierea de Moarte. O împăcare profundă cu Moartea. Vine mai întâi din prezența cărților, a miilor, sutelor de mii, milioanelor, infinitului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
este vorba, ci de însăși modificarea textului Lumii în ansamblul lui, pe lungi perioade de timp. Istoria este text, nu viață. Coborârea mă învață întruna aceasta, primindu-mă pe calea Luminării. Viața se scurge doar, într-o continuă coborâre. Indiferentă, statornică, după ritmuri greu de perceput. Evidentă-i doar indiferența ei în fața oricărei variante de text, cum ar fi și acela produs de cenzură. Indiferentă la faptul că astfel de texte ucid, mutilează, mint, părând chiar a ciobi marele text. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întâmplări spuse de bunici, de cei ai casei. Imaginile acestor locuri magice, dulcea pasăre a copilărie le va duce cu ea când pașii și destinul vor planta salcia moldavă în Țara Oltenilor, tocmai la Slatina, unde a și prins rădăcini statornice. Acolo s-au „dospit” și au început să prindă contururi sub forma unor povestiri, povești și... poezii. Întâmplarea sau voința Celui care orânduiește totul pe pământ face ca să o descopăr pe Adriana Neacșu prin anul 2008 pe un site de
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
social- economic, în societatea românească, angajată în această perioadă în plin proces de afirmare a relațiilor capitaliste. O altă categorie socială o constituia căpătăierii, considerați, în mentalul comunităților sătești, drept „ oamnei fără căpătâi”, pentru că nu aveau casă și nici un trai statornic. Căpătăierii au fost menționați pentru prima oară într-o statistică din 1826<footnote Arh.St.Iași, Documente, p.143/124, passim. Vezi și Arh.St.Iași, Manuscrise, Gh.Ungureanu, C.Turcu, Manuscrisul 1785. Cuvinte și expresii vechi. Contribuția la istoria
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
de ani, nădăjduind și mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale. Datorită modestiei sale, el nu a devenit un nume prea cunoscut, dar faptele lui rămân înscrise în calendarul legionar. Pregătit sufletește pentru a înfrunta povara anilor, cu aceeași credință statornică și pururea vie în Hristos și dreapta cauză pentru care el a pătimit, mulțumește Cerului pentru tot ce i-a dăruit, ani mulți de viață și virtuți în zbuciumul atâtor oprimări și silnicii. Dar el nu a fost biruit de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cu mirodenii sau cu alte mărfuri de preț; la evenimentele dramatice ale războiului; la viața din lagărele de prizonieri din inima Siberiei, cum și la cea din lagărele românești, tot de inspirație sovietică; la confruntările dintre „bolșăvicii” autohtoni și țăranii statornici în credința și în deprinderile lor. Dar și la atâtea alte evernimente care alcătuiesc existența omului. Este o carte care confirmă un drum ascendent și împlinește în chip fericit o carieră cu resurse încă nebănuite. Vasile Filip Caietul crâșmarului Când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
singură tot restul zilei. Acum spre seară, fără a părăsi din ochi punctul de miră al portei de intrare, își recapitula în minte ziua aceea. Clopotul sunase din fericire tot la 12 punct pentru dejun; obiceiurile locului erau așa de statornice încit furtuna morală nu le putuse clinti. Mini se grăbise chiar înspre sufragerie, făcând socoteala că o jumătate de zi era mistuită. Dejunul fusese închinat cu lotul mîncărei, foarte aleasă ca totdeauna, Hallipa, fiind un gourmet. Foamea, care în excursiune
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un străin aliat ei. De aceea azi atmosfera locului burghez era așa de ciudată: gesturile, vorbele oamenilor acestora mediocri erau așa de stânjenite și tainice. Lucruri nepipăite prevesteau, deviau traiul lor banal. Cele mai dezordonate legi ale simțirei turburau așezarea statornică a familiei, pentru că un om trecuse pe-acolo, cîndva: italianul. Mini se gândi la casa de moșie nici rustică, nici modernă, cu arhitectura solidă, regulată; cu confortul ei orășenesc și totodată gospodăresc; la mobilierul simetric, onest, la budua-ul plin de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la interval. - Ce e cu doamna Eliza? întrebă Mini. Nory înălță din umeri. - Beaute, pentru zile fixe cu joc de cărți: o gîscă! ... A fost logodită cu Hallipa înainte de Lenora bella. Mini se uită curioasă la acea ex-logodnică, Hallipa, omul statornic și chibzuit, logodit și dezlogodit îi contrazicea puțin ideile. Ceaiul aduse grupurilor o mișcare. - N-am avut timp să vă fac înghețată, se scuză Lina. Nory se oferi pentru serviciu ca fată a casei. Lică, alăturând ghetele subțiri și ajustate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de impresii primesc prin moleculele lor și ce efect 94 are către rațiunea lor geometrică, spirala incandescentă a nebuniei omenești. Stările succesive ale Lenorei în diferitele faze ale boalei, călătoriile neobicinuite aduseseră mare dezordine în fizionomia, timp îndelungat așa de statornică, a interiorului Hallipa. însuși pianul, inviolabil, fusese la cine știe ce zdruncin împins deoparte, și dispoziția camerelor, a mobilierului, suferise fluctuațiile unor destine iele, care se legau strâns de ale oamenilor pe care îi slujeau. Grădina se resimțea cea dintâi de neglijența
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
însă pe locul unde fusese fericită, pe opera aceea care făcuse dintr-însa, prin pasiune, stăpâna Prundenilor. O chinuia despărțirea, pierderea acelei așezări, pe care o socotea a ei proprie și dorea totuși nimicirea ei. Ea știa prin ce muncă statornică alcătuise domnia ei voluptoasă acolo. Avea sentimentul unui drept al ei, pe care îl vedea oropsit de alte drepturi aparente. Își pierduse regalitatea amoroasă, dar cerea înapoi munca ei din dragoste. Dezastrul din ființa ei vroia să fie dezastrul a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
spațiu și lumină și pentru canapeaua circulară care permitea o mișcare de rotație leneșe în jurul orizontului tapetat de tablouri. O prefera, mai ales pentru că avea un număr oarecare de tablouri vechi, achiziții proprii, care locuiau pereții permanent, ca niște gazde statornice, oferind ospitalitate indulgentă carnavalului .mobil al expozițiilor lor. Când expoziția nouă era valoroasă, ele intrau în umbră, se stingeau în fața vieți vii a celorlalte; dar când era inferioară, ieșeau în evidență, consolatoare. Nu cunoșteau farmecul spontan al opiniei critice, nici
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
păstor!. Un călător, odată, vroind să caute tovarășei lui adăpost, făcuse primul cuib. Era popasul iubirei. Se gândi la oamenii aceia care cutreieră pământul, răzbat printre atâtea locuri și nații! Ei n-au ajuns să-și clădească în ei cetatea statornică a sufletului si cu cât se risipesc mai mult cu atât cuprind lume poți lărgi nemăsurat cucerirea simțirei și cunoașterei tale. Ca și acel punct mic pe pânza filmului, acel centru de lumină, care treptat crește, se mărește, se apropie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
informali ai grupului au o putere de influențare mai mare asupra celorlalți, impunându se cu spiritul de inițiativă, cu curajul pe care îl manifestă, cu forța fizică și cu plusul de experiență pe care pretind că îl au. Orice grup statornic de copii, tineri sau adulți se transformă, volens-nolens, într-o școală informală, într-un mediu educativ cu o putere de influențare mai mare decât cea a părinților sau a dascălilor. Zicala: Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
-n suflet înviere, Neprețuită viță, cu rod plină, Raiul ce, sfânt, revarsă mângâiere. Ești țărmul care-mbrățișează marea, Purificat de valuri nesfârșite, Aureolă peste toată zarea, Buchet de împliniri reînnoite. Ești un izvor curat cu apă vie, îngemănat cu muntele statornic, întreaga bogăție de pe glie, Ești timpul infinit, trecut prin ornic. Ești chiar ființa mea, iubit copile, Nedespărțit de inima-mi fierbinte; Mi-ai așezat, în cartea vremii, file Cu bucurii depline de părinte. între două inimi Izvoare subterane de iubire
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]