854 matches
-
italiană Lazio. Grupurile reprezintă teme homerice și au fost duse în peșteră de către cetățeni romani înstăriți pentru a evita distrugerea lor de către primii creștini sau au fost cioplite special pentru acea grotă, care era folosită de Tiberius pentru banchete. TGrupul statuar "Ulise orbindu-l pe Polifemo" poartă semnătura celor trei sculptori de pe insula Rodos menționați de Plinius, care scria: Inscripția, după părerea multor epigrafiști, ar aparține secolului I e.n., prin urmare și sculptorii care au cioplit-o au trăit în această
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
pe Polifemo" poartă semnătura celor trei sculptori de pe insula Rodos menționați de Plinius, care scria: Inscripția, după părerea multor epigrafiști, ar aparține secolului I e.n., prin urmare și sculptorii care au cioplit-o au trăit în această perioadă. Atât grupul statuar "Ulise" cât și "Laocoon" ar fi putut fi făcute în acel secol pentru un mecenat roman, care ar fi putut fi însăși împăratul roman Tiberius. În anul 2005, cercetătoarea din SUA, Lynn Catterson a ținut o conferință în care a
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
ar fi putut fi făcute în acel secol pentru un mecenat roman, care ar fi putut fi însăși împăratul roman Tiberius. În anul 2005, cercetătoarea din SUA, Lynn Catterson a ținut o conferință în care a emis ipoteza că grupul statuar ar fi o falsificare făcută de Michelangelo, realizată după datele și scrierile legate de sculptura originală. Totuși, această afirmație ignoră descoperirile din 1957 în peștera din Sperlonga, unde s-au găsit fragmente realizate în aceeași tehnică de sculptare ca și
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
greacă, în timpul asediului Troiei, doi șerpi au fost trimiși de către Apolo,Poseidon sau Atena ca să îl atace pe preotul troian al lui Apolo, Laocoon și pe fiii săi. Există numeroase versiuni care relatează acest episod și se crede că grupul statuar a fost bazat în relatarea lui Vergilius din Eneida, în care mureau Laocoon și fiii săi sau într-o versiune anterioară narată într-un poem pierdut din ciclul troian, respectiv în Iliupersis unde murea Laocoon și doar unul dintre fiii
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
lucrarea reprezintă emoțiile umane în cea mai adâncă și impresionantă expresie a trăirilor lui. Împreună cu "Altarul lui Zeus și al Atenei din Pergamon" este un exemplu de sculptură scenografică elenistică de un dramatism dus la extrem. Din Renaștere, acest grup statuar este reprezentativ artei antice și al curentului academic și baroc al artei elenistice. Expresia de vinovăție și de mare dramatism a lui Laocoon, care face contorsiuni în agonia dureroasă, provoacă fiori. Șerpii monstruoși încolăciți în jurul celor trei, cu scopul de
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
elenistice. Expresia de vinovăție și de mare dramatism a lui Laocoon, care face contorsiuni în agonia dureroasă, provoacă fiori. Șerpii monstruoși încolăciți în jurul celor trei, cu scopul de a-i omorî ca pedeapsă divină, leagă prin liniile lor curbe grupul statuar și conferă din punct de vedere vizual unitate. Acest fapt ajută la demonstrarea dinamicii care vrea să fie dată scenei. Există o intenție de a exagera efectul teatral al anatomiei corpurilor, și care prin goliciunea trupurilor este mai accentuat decât
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
din punct de vedere vizual unitate. Acest fapt ajută la demonstrarea dinamicii care vrea să fie dată scenei. Există o intenție de a exagera efectul teatral al anatomiei corpurilor, și care prin goliciunea trupurilor este mai accentuat decât la grupul statuar din Pergamon, și la care se adaugă suferința provocată lui Laocoon previzibila moarte a fiilor săi. Autori precum Johann Joachim Winckelmann, Johann Wolfgang von Goethe și Gotthold Ephraim Lessing au realizat schițe plecând de la grupul statuar. Wincklemann în prima ediție
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
accentuat decât la grupul statuar din Pergamon, și la care se adaugă suferința provocată lui Laocoon previzibila moarte a fiilor săi. Autori precum Johann Joachim Winckelmann, Johann Wolfgang von Goethe și Gotthold Ephraim Lessing au realizat schițe plecând de la grupul statuar. Wincklemann în prima ediție a "Istoriei Artei Antichității" din 1764, analizează, între multe alte lucrări și grupul statuar Laocoon și semnalează faptul că figura fiului mai mare a fost realizată separat. Îl descrie pe Laocoon ca un spectacol al naturaleței
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
a fiilor săi. Autori precum Johann Joachim Winckelmann, Johann Wolfgang von Goethe și Gotthold Ephraim Lessing au realizat schițe plecând de la grupul statuar. Wincklemann în prima ediție a "Istoriei Artei Antichității" din 1764, analizează, între multe alte lucrări și grupul statuar Laocoon și semnalează faptul că figura fiului mai mare a fost realizată separat. Îl descrie pe Laocoon ca un spectacol al naturaleței omenești supusă celei mai mari dureri pe care este cineva capabil să o suporte. Durerea îi umflă mușchii
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
că artiștii l-au dezgolit pe Laocoon de preoția sa și de referințele mitologice și l-au transformat într-un tată normal cu doi fii amenințați de niște animale. Iese în evidență senzația de mișcare pe care o produce grupul statuar, care pare că și-ar schimba poziția dacă spectatorul deschide și închide ochii în mod repetat. De asemenea, elogiază momentul ales de artiști ca de maximă intensitate: când unul dintre corpuri e atât de prins de către șerpi încât a rămas
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
lucrare în realizarea grupului sculptural "Răpirea Sabinei" (1581-1583). În pictura "Parnaso" realizatîă de Rafael de asemenea se observă asemănarea dintre capetele lui Laocoon și a lui Homer. Tiziano, Rubens, El Greco, William Blake și Max Ernst au făcut interpretări ale grupului statuar. În albumul Asterix, Laurii lui Caesar (pagina 16), apre un sclav în poziția lui Laocoon cu niște funii asemănătoare șerpilor.
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
de apogeu a creației sadoveniene; Sadoveanu - pescar, vânător și șahist; Sadoveanu în arta plastică; camera de rarități. Muzeul expune manuscrise, ediții prime, fotografii originale, unelte de vânătoare și pescuit, mobilier, vestimentație, lucrări de artă plastică (Octav Băncilă, A. Băieșu), grup statuar. Expoziția documentară „Alexandru Husar”, constituită în spațiul Muzeului „Mihail Sadoveanu” a fost inaugurată în anul 2010. Expoziția permanentă cuprinde obiecte care au aparținut profesorului. Camera de studiu a lui Alexandru Husar păstrează memoria unuia dintre cei mai importanți profesori și
Casa Memorială „Mihail Sadoveanu” din Iași () [Corola-website/Science/331916_a_333245]
-
Joseph I al Austriei răsturnată și deteriorată la nivelul capului. În perioada comunistă, monumentul a fost transformat în conformitate cu ideologia marxistă. În timpul conducerii lui Mátyás Rákosi, s-a luat în considerare planul de a demola totul din cauza caracterului patriotic al ansamblului statuar. Statuile regilor habsburgici sunt înlocuite cu Ștefan Bocskai (în locul lui Ferdinand I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman), de Gabriel Bethlen (în loc de Carol al VI-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman), de Imre Thököly (în locul împărătesei Maria Tereza a Austriei), de
Piața Eroilor din Budapesta () [Corola-website/Science/328426_a_329755]
-
Joseph I al Austriei răsturnată și deteriorată la nivelul capului. În perioada comunistă, monumentul a fost transformat în conformitate cu ideologia marxistă. În timpul conducerii lui Mátyás Rákosi, s-a luat în considerare planul de a demola totul din cauza caracterului patriotic al ansamblului statuar. Statuile regilor habsburgici sunt înlocuite cu Ștefan Bocskai (în locul lui Ferdinand I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman), de Gabriel Bethlen (în loc de Carol al VI-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman), de Imre Thököly (în locul împărătesei Maria Tereza a Austriei), de
Monumentul Mileniului din Budapesta () [Corola-website/Science/328425_a_329754]
-
cu pruncul" în stil bizantin din secolul al XII-lea sau al XIII-lea, cunoscută ca "Panagia Mesopantitissa" în greacă ("Madonna mediatoare" sau "Madonna negociatoare"), si a fost adusă din Candia în 1669, după căderea orașului în mâinile otomanilor. Grupul statuar din altarul principal, prezentând-o pe "regina cerului alungând Ciumă" (1670) a fost o capodoperă teatrală în stil baroc realizată de sculptorul flamand Josse de Corte. Acolo se află inițial pictură lui Alessandro Varotari cu Maica Domnului ținând o biserică
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
de o copertina despre care se crede că ar fi opera aceluiași atelier de feronerie care a executat marea copertina în formă de scoică de la peronul Palatului Cantacuzino - „Nababul” de pe Calea Victoriei (actualul Muzeu Enescu); fațadele ritmate de pilaștri colosali, grupul statuar alcătuit din doi "putti" - doi amorași din ghips care susțin un scut baroc pe care se presupune că ar fi figurat monograma proprietarului; decorațiile de fațadă cu frunze de laur și ghirlande care încadrează câte un mănunchi de obiecte simbolice
Ion Nanu-Muscel () [Corola-website/Science/331608_a_332937]
-
este un grup statuar din porfir a patru împărați romani, datând din jurul anului 300. Începând din Evul Mediu a fost fixat într-un colț al fațadei Bazilicii San Marco din Veneția (Italia). Inițial el a făcut parte probabil din decorațiunile pieței Philadelphion din Constantinopol
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
individualizate, cu excepția celor doi mai în vârstă, probabil reprezentându-i pe auguști, care au bărbi, iar ceilalți doi nu au. Grupul este împărțit în perechi, fiecare îmbrățișându-se unul cu celălalt, ceea ce-i unește pe auguști și pe cezari. Ansamblul statuar sugerează unitate și stabilitate. Materialul ales, durabilul porfir (care provenea din Egipt), simbolizează o permanență în genul sculpturilor egiptene și a statuilor kouros mai vechi. Porfirul era rar și rezervat pentru uzul imperial. Figurile sunt robuste, departe de verosimilitatea sau
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
al lui Svatopluk Čech despre gloria orașului Praga. În arcul semicircular se află un mozaic semicircular intitulat "Omagiu Pragăi", ce a fost realizat și asamblat de Karel Špillar. De o parte și de alta a cupolei se află două grupuri statuare alegorice realizate de Ladislav Šaloun, ce reprezintă "Degenerarea poporului" și "Reînvierea poporului". Sala Smetana servește ca sală de concerte și sală de bal. Ea are o cupolă din sticlă. Clădirea a fost decorată cu opere de artă realizate de cei
Casa Municipală din Praga () [Corola-website/Science/336069_a_337398]
-
din 1708 a lucrat în mod independent și doi ani mai târziu, pe când avea vârsta de 22 de ani, a dobândit celebritate ca sculptor al mai multor statui de pe Podul Carol din Praga (statuile "Sf. Adalbert", statuia "Sf. Gaetano", grupul statuar al lui "Francis Borgia", statuile "Sfinților Ignațiu" și "Francisc Xaverius", statuile "Sfinților Ioan din Matha, Felix de Valois și Ivo" inclusiv celebra statuie a lui Turk etc.). În jurul anului 1714 a început să colaboreze cu arhitectul austriac Johann Bernhard Fischer
Ferdinand Brokoff () [Corola-website/Science/336075_a_337404]
-
în Silezia (Wrocław), dar a trebuit să se întoarcă la Praga, în curând, din cauza tuberculozei care se extindea. Cu toate acestea, el a continuat să sculpteze în Praga și a realizat unele opere semnificative în 1720, ca de exemplu grupul statuar monumental și stâlpul din piața Hradčany ("Hradčanské náměstí", 1726). Cam prin aceeași perioadă (1722) i s-a comandat realizarea a 13 piese ale Calvarului pentru a fi amplasate în nișele scării Castelului Nou, un proiect care nu a fost niciodată
Ferdinand Brokoff () [Corola-website/Science/336075_a_337404]
-
și Lucrărilor Publice a organizat un concurs pentru dezvoltarea Pieței Omonia. Concursul a fost câștigat de sculptorul George Zongolopoulos și arhitectul Kostas Bitsios. Propunerea lor a inclus un sistem acvatic circular central în mijlocul căreia urma să fie amplasată un ansamblu statuar dedicat lui Poseidon. Piața a fost reproiectată în cele din urmă fără amplasarea sculpturii. Fântânile din piața Omonia au devenit un faimos reper al orașului și piața a apărut de multe ori în filmele grecești din acea perioadă. Sub piață
Piața Omonia () [Corola-website/Science/336890_a_338219]
-
apă, în timp ce alții au fost parțial avariați. Împreună cu al cincilea pilon au căzut în apă și două statui - cele ale Sf. Ignațiu de Loyola și Sf. Xavier, realizate de Ferdinand Brokoff. Prima dintre ele a fost înlocuită cu un grup statuar dedicat Sfinților Chiril și Metodiu, realizat de Karel Dvořák; cea de-a doua a fost înlocuită cu o replică a originalului. Lucrările de reparații au durat doi ani (podul a fost redeschis la 19 noiembrie 1892) și au costat 665
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
unei abordări neîndemânatice a echipei de restaurare. Rezultatul a fost criticat de către specialiștii în conservarea monumentelor de artă din toată Europa. Zeci de „pietre” noi nu se potrivesc cu cele istorice de lângă ele. Aleea celor 30 de statui și grupuri statuare baroce amplasate pe balustradă formează o combinație unică de stiluri artistice cu podul gotic de dedesubt. Majoritatea sculpturilor au fost realizate între anii 1683 și 1714. Ele îi reprezintă pe diferiți sfinți și protectori venerați în acele vremuri. Cei mai
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
sfinți și protectori venerați în acele vremuri. Cei mai importanți sculptori ai Boemiei au contribuit la decorarea podului, printre ei fiind Matthias Braun, Jan Brokoff și fiii săi, Michael Joseph și Ferdinand Maxmilian. Printre cele mai cunoscute sculpturi sunt grupurile statuare dedicate Sfintei Lutgarda, Sfintei Cruci și Calvarului și Sf. Ioan Nepomuk. De asemenea, este binecunoscută statuia cavalerului Bruncvík, deși ea a fost realizată cu aproximativ 200 de ani mai târziu și nu se află pe aleea principală. Începând din 1965
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]