2,798 matches
-
(sau Yuet Chi) este un popor de origine indo-europeană care a dominat stepele eurasiatice secole la rând, viața nomadă fiind o caracteristică fundamentală a acestui popor. Presiunea popoarelor hunice a dus la migrarea triburilor yuezhi (din vestul Chinei actuale) spre vest, apoi spre sud. În cadrul acestui itinerar care a durat secole întregi, triburile
Yuezhi () [Corola-website/Science/315015_a_316344]
-
putea avea origini daco-getice). Denumirea de yuet-chi provine din izvoarele chinezești, dar au fost denumiți și tokhari, sau în perioada ultimă de înflorire kușani. La un moment dat al istoriei lor (jumătatea mileniului I î.Hr.), au creat un imperiu al stepelor care se întindea din Coreea până la fluviul Irtâș, fiind vecinul de nord al statelor chinezești. Sub dominația lor s-au aflat mai multe triburi din Mongolia de astăzi printre care și Xiongnu pe care majoritatea istoricilor îi identifică cu hunii
Yuezhi () [Corola-website/Science/315015_a_316344]
-
Tarigrad, Drochia. Tatăl autorului - sergent al Armatei Române - a căzut prizonier la ruși la Cotul Donului. A revenit la ai săi în 1948, iar curând după aceea, cu toată familia, în 1949, au fost deportați în Siberia, apoi strămutați în stepele Kazahstanului, la minele din Karaganda. De unde, cum s-a întâmplat cu mulți basarabeni, s-au întors, în 1958. După absolvirea școlii medii ruse din Drochia, R. Moldova, a urmat studiile la Harkov (Ucraina), la Școala superioară de aviație militară, pe
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
Turcia. Iurucii fac parte dintr-un mozaic complex de etnii azi sedentarizate sau semi-migratoare, uneori greu de deosebit una de alta și care se extind începând din Balcani, Asia mică, Caucaz, Iran, Marea Caspică și până în Urali și dincolo în stepele Asiei Centrale înspre Marea Aral. Iurucii de azi în Turcia se deosebesc de turcii propriu-ziși prin acea că au tenul de culoare mai deschisă, uneori sunt blonzi, neavând cel mai adesea trăsături mongolo-turanice, și în consecință greu de distinși de
Iuruci () [Corola-website/Science/304773_a_306102]
-
a Podișului Moldovei din România. Altitudinea maximă este de 561 m. Tipul de relief cuprinde: cueste, platouri structurale, relief fluviatil, glacisuri, conuri de dejecție, cueste erodate etc. Prin curg râurile: Bârlad, Crasna, Vaslui, Racova, Tutova, Zeletin, Jijia, Prut, Covurului. Apare stepa și silvostepa, molisoluri, influențe climatice de ariditate, climat secetos, precipitații reduse, bate crivățul.
Podișul Bârladului () [Corola-website/Science/306490_a_307819]
-
și din Asia de Est. Râul își are izvorul la ca. 180 km nord de Ulan Bator pe versantul sudic al munților Chentii, munți situați între lacul Baikal și Oceanul Arctic. Kerulen curge spre sud străbate orașul Choibalsan, Platoul Mongol și stepele mongole pe o distanță de 1090 km, traversează granița chineză unde se varsă pe teritoriul autonom mongol în lacul Hulun Nur. La ca. 45 de km de izvorul său izvorește râul Onon. Numai în anii deosebit de ploioși, lacul Hulun Nur
Râul Kerulen () [Corola-website/Science/310360_a_311689]
-
oraș. Există proiecte de extindere a acestei rețele, dar la începutul anului 2012, nicio propunere nu era în aplicare. Clima orașului este mediteraneană. Pot exista perioade de frig intens în timpul iernii, cu vânturi din nord și din nord-est provenind din stepa rusă, când temperatura scade brusc. În unii ani, în timpul iernii, temperaturile negative rămân pe parcursul întregii zile, sub influența acestor vânturi continentale.
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]
-
și în organizarea a numeroase drumeții care evidențiază frumusețea naturală a comunei, respectiv monumentele istorice și arheologice de pe raza comunei. Din traseele turismului rural nu poate lipsi Rezervatia naturală de la Suatu în suprafață de 9,2 hectare, cu vegetație de stepa și unde se găsește o plantă rară, Astragalus Peterfi (Lintea Pratului), respectiv lacul artifial de 70 hectare, unde se practică pescuitul sportiv și nici Biserică Unitariana din secolul al XIII-lea ce a aparținut familiei nobiliare Suki, și unde se
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
Nu mă uită”). Începînd din 2006 participa an de an la Festivalul «Folk You» organizat de Jurnalul Național, alături de cei mai importanți folkiști ai României, fiind numită chiar una din «amazoanele folkului românesc» alături de Zoia Alecu, Maria Gheorghiu și Tatiana Stepa. În 2007 revine în festivaluri de muzică folk cîștigînd locul 1 la «Festivalul castanilor» de la Ploiești. Primește rolul «jandarme Mărie» din spectacolul «Visezi» de Jean Paul Grumberg, regia Cătălin Vasiliu (Teatrul Dramatic «Fani Tardini» , Galați) În 2008 absolvă Facultatea de
Maria Magdalena Dănăilă () [Corola-website/Science/315813_a_317142]
-
exactitate... Prima etapă a acestei civilizații a fost opera sumeriana. Creatori a celei mai mari civilizații regionale și a celei dintâi etape istorice: sumerienii au apărut în sudul Mesopotamiei pe la începutul mileniului al IV-lea î.e.n. venind posibil din zona stepelor siberiene.) În orice caz nu erau autohtoni. Erau o populatie indo-europeană vorbind o limbă aglutinanta asemănătoare limbii turce vechi. Practicau agricultură și creșteau suine, oine și bovine (oaia, vacă, porcul). Cunoșteau țesutul și olăritul, făceau vase de lut colorate și
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
desființarea corpului ienicerilor), perioada de modernizare dintre anii 1826 și 1858 și perioada declinului dintre anii 1861 (încoronarea sultanului Abdülaziz) și 1918 (Armistițiul de la Mudros). Cea mai veche formă de armata otomană a fost o forță de cavalerie nomadă de stepă. Aceasta a fost centralizată de Osman I din triburile turcomane care locuiau în vestul Anatoliei în secolul al XIII-lea. Aceste călăreți au devenit forțe militare neregulate de incursiune folosiți ca trupe de șoc, înarmați cu arme simple cum ar
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
de sud a Munteniei și în toată Dobrogea. Izolat, se întâlnește la vest de Galați. A fost semnalat în următoarele județe: Șarpele rău este o specie euritopă, xerofilă și termofilă, fiind iubitor de căldură și de locuri uscate. Trăiește în stepă deschisă, în silvostepă, prin pădurile de stepă și de munte nu prea umbrite, la marginile pădurilor de stepă, în tufărișurile din apropierea drumurilor, în semideșert, în nisipurile și pantele pietroase și argiloase tari de munte acoperite cu vegetație (arbori și arbuști
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
Dobrogea. Izolat, se întâlnește la vest de Galați. A fost semnalat în următoarele județe: Șarpele rău este o specie euritopă, xerofilă și termofilă, fiind iubitor de căldură și de locuri uscate. Trăiește în stepă deschisă, în silvostepă, prin pădurile de stepă și de munte nu prea umbrite, la marginile pădurilor de stepă, în tufărișurile din apropierea drumurilor, în semideșert, în nisipurile și pantele pietroase și argiloase tari de munte acoperite cu vegetație (arbori și arbuști), în grohotișurile pietroase și printre stânci, pe
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
în următoarele județe: Șarpele rău este o specie euritopă, xerofilă și termofilă, fiind iubitor de căldură și de locuri uscate. Trăiește în stepă deschisă, în silvostepă, prin pădurile de stepă și de munte nu prea umbrite, la marginile pădurilor de stepă, în tufărișurile din apropierea drumurilor, în semideșert, în nisipurile și pantele pietroase și argiloase tari de munte acoperite cu vegetație (arbori și arbuști), în grohotișurile pietroase și printre stânci, pe pantele vâlcelelor și ravenelor, pe malurile râpelor, pe coastele abrupte de-
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
călduroase. Preferă liziera pădurilor, preajma tufișurilor, pantele sau viroagele cu loess sau stâncăriile, unde există o vegetație arbustivă sau arborescentă. Ca adăposturi servesc galeriile rozătoarele (popândăilor și gerbililor), fisurile solului, golurile din grămezile de pietre, grohotișurile pietroase din vâlcelele de stepă, tufișurile, golurile de lângă rădăcini și scorburile joase. De obicei, acești șerpi sunt foarte fideli locurile lor de trai permanente și se întorc înapoi la ele, chiar dacă s-au îndepărtat pe o distanță considerabilă. În sudul Crimeei se întâlnesc în medie
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
s-a infectat, soldându-se cu moartea animalului respectiv. Firesc, că caracterul răutăcios a șarpelui combinat cu o dimensiune impunătoare provocă frică, iar animalul - o antipatie generală. Existența în unele locuri a povestirilor fantastice despre boa giganți care urmăresc în stepă călătorii singuratici, au la bază întâlnirile cu șarpele rău. Ion E. Fuhn scria despre comportamentul agresiv și atacurile neprovocate ale șarpelui rău asupra oamenilor: Am crezut că acestea sunt exagerări, până când într-o zi de primăvară, cercetând rezervația din jurul Stațiunii
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
condamnat la opt ani de închisoare. S-a îmbolnăvit de tifos și a fost dus la un spital-închisoare. În anul 1923 a fost amnistiat și transportat la Moscova. Acolo este arestat din nou și trimis într-un lagăr din stepa Turkestanului (în apropiere de Krasnovodsk) pentru o perioadă de doi ani. În anul 1926 este eliberat din nou, dar este rearestat la scurt timp și din nou trimis în Turkestan, mai întâi la Kzyl- horde, apoi la Turtkul. După eliberarea
Nikodim Krotkov () [Corola-website/Science/305682_a_307011]
-
în România) și se întinde pe o suprafață de 858 hectare. Situl reprezintă o zonă montană (încadrată în bioregiunea alpină a Munților Vrancei, unitate de relief a Carpaților de Curbură ce aparțin lanțului muntos al Carpaților Orientali) cu pajiști naturale, stepe, râuri, păduri de foioase și păduri în amestec; ce adăpostește floră (măcrișul iepurelui - "Oxalis acetosella", mur - "Rubus hirtus") și faună diversă și conservă habitate naturale de tip: "Fânețe montane, Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum" și "Păduri acidofile de Picea
Șindrilița (sit SCI) () [Corola-website/Science/330395_a_331724]
-
Acestea au repezișuri și cascade, ca urmare, un potențial energetic ridicat. Vegetația tipică este reprezentată prin plante xerofile, de deșert si semideșert. Savanele se prelungesc din podișurile estice, unde au ierburi înalte (veld) spre interiorul țării, unde se transformă în stepe cu ierburi rare și tufișuri. În vest apar fâșii de vegetație dispuse aproape paralel cu țărmul: deșert (Namib), stepe și asociații de plante suculente (aloe). Regiunea Cap are o vegetație mediteraneană bogată, cu numeroși arbuști veșnic verzi. Mineritul și industria
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
deșert si semideșert. Savanele se prelungesc din podișurile estice, unde au ierburi înalte (veld) spre interiorul țării, unde se transformă în stepe cu ierburi rare și tufișuri. În vest apar fâșii de vegetație dispuse aproape paralel cu țărmul: deșert (Namib), stepe și asociații de plante suculente (aloe). Regiunea Cap are o vegetație mediteraneană bogată, cu numeroși arbuști veșnic verzi. Mineritul și industria manufacturieră sunt importante. Principalele produse sunt cele alimentare, băuturile, hârtia, produsele chimice și îngrășămintele. Fier și oțel se produc
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
de 40 m (s. Hristoforovca), maximă - 122 m (în partea dreaptă, la 1,1 km, aval de s. Pîrlița). Pe versantul stîng se observă alunecări de teren. Versanții mai puțin abrupți sunt arați, cei abrupți - sunt acoperiți cu vegetație de stepă. La talpa izvoarelor, peste fiecare 3-5 cm se observă izvoare cu debite mici (0,1-0,2 l/s).Albia este bilaterală, cu lățimea de 100-180 m, deschisă, cu vegetație de pajiște, în unele locuri acoperită cu stuf. La 0,8
Râul Delia () [Corola-website/Science/325150_a_326479]
-
suprafață mare ocupată de ape. Pe teritoriul său se află lacurile: lacurile Sasic, Djantșai, Sasicul Mic, Șagani, Caraceaus, Alibei, Hagider, Burnas etc. De asemenea, aici curg râurile Cogâlnic, Sărata, Sariari, Hagider și Alcalia. Relieful raionului este reprezentat de zone de stepă (în partea de nord) și de mlaștini (pe malurile lacurilor și ale Mării Negre). Altitudinea scade pe măsura apropierii de țărmul mării. În partea de sud se află o zonă litorală joasă, cu plaje. Pe malul mării se află stațiunile maritime
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
a acceptat această ofertă și a venit din Marele Ducat al Lituaniei, unde trăia în exil. El a fost fondatorul hanatului Crimeii independent în 1441, după o lungă luptă de dusă împotriva Hoardei de Aur. Hanatul cuprindea peninsula Crimeea și stepele din sudul Rusiei și Ucrainei. După moartea lui Haci Ghirai a izbucnit lupta pentru tron între fii hanului. În luptă a intervenit Imperiul Otoman, impunându-l pe tron pe Meñli I Ghirai, unul dintre fii lui Haci I Ghirai. În
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
a cucerit Principatul Feodoro și coloniile genoveze Cembalo, Soldaia și Caffa. Din acesl moment, Hanatul Crimeii a intrat sub protectoratul Imperiului Otoman. Coasta sudică a Crimeii a devenit un sancak (provincie) otoman, hanii au continuat să stăpânească restul peninsulei și stepele nordice. Relațiile dintre otomani și tătari aveau un caracter aparte. În ciuda subordonării feudale, sultanii îi tratau pe hani mai degrabă ca pe niște aliați decât ca pe niște supuși. Deși hanii, mai înainte de urcarea pe tron, trebuiau să primească recunoașterea
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
hani mai degrabă ca pe niște aliați decât ca pe niște supuși. Deși hanii, mai înainte de urcarea pe tron, trebuiau să primească recunoașterea sultanului, acesta din urmă nu se amesteca niciodată în alegeri. Otomanii recunoșteau stăpânirea legitimă a hanilor asupra stepelor ca descendenți ai lui Genghis Han. Politica externă tătară a continuat să fie independentă față de cea de la Istambul. Între cele două capitale se purta o vie corespondență diplomatică. Hanii au continuat să bată monedă proprie, iar în rugăciunile de vineri
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]