1,136 matches
-
tinere femei se confruntă cu un efort de respingere, de negare a calităților lor, chiar din partea colegilor politicieni. Din nefericire, această atitudine negativă nu vizează întotdeauna greșelile lor politice și profesionale, ci mai degrabă trăsături personale, văzute adesea în mod stereotip. În logica aceasta, o fostă Miss România nu poate fi considerată potrivită pentru meseria de politician, cel puțin nu de către bărbați. Chiar și vârsta poate fi un element în defavoarea femeilor: în emisiunea „100%” citată mai înainte, deputata Mona Muscă afirmă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
ăsta ne vâră pe gât, vrem, nu vrem, tot soiul de informații intime despre contactele din mediul virtual, nu ne lasă să uităm când e ziua cuiva și ne transformă, astfel, într-un soi de roboței sociali programați să interacționeze stereotip unii cu alții. În timp ce scriu aceste rânduri, tocmai ce-am descoperit că Facebook îmi reamintește inclusiv de faptul că urmează, în curând, aniversarea propriei mele căsătorii. Experimentul lui Brăduț Florescu a durat câteva săptămâni. Aproape zilnic, Facebook anunța că este
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
pauză, apoi reluă pe un ton trist: SPUN EU TOATE ASTEA. TU EȘTI CREDINCIOS MARELUI JUDECĂTOR ȘI... Se opri brusc. \ DAVID, TU TE-AI ÎNTREBAT VREODATĂ DE UNDE VINE MARELE JUDECĂTOR? CARE ESTE TRECUTUL LUI? A, NU, NU ÎNCEPE CU RĂSPUNSURILE STEREOTIPE ALE PROPAGANDEI ȘI ISTORIEI OFICIALE: CĂ S-A NĂSCUT ÎN ACEA PARTE A UNIUNII SOVIETICE CARE ACUM SE NUMEȘTE JORGIA, CĂ A FOST CRESCUT DE UN INGINER, CĂ A AJUNS LA RANGUL DE OFIȚER. NU PERIOADA ASTA MĂ INTERESEAZĂ. AI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
despre anticorupție Anticorupția e inumană Update 2012 Scuzele mele față de Adrian Năstase Cinci lecții italiene despre anticorupție 25 martie 2006, Dilema Veche Când ne gândim la operațiunea Mani Pulite (cu mâinile curate), nu trebuie să ne vină în minte imaginile stereotipe cu împușcături și mafioți, nași cu ghiuluri și rețele ascunse de putere. De fapt, Mani Pulite a vizat corupția politică: finanțarea partidelor, mita mascată, fondurile speciale pentru cumpărarea politicienilor, dubla contabilitate, chestiuni de acest fel care au reușit să dărâme
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
147) Deoarece profesorii se declară mulțumiți dacă elevii pot să reproducă cât mai fidel modelele de exprimare prezentate la clasă. (Idem, p. 151) Exprimarea este și ea tributară limbajului mimico-gestual. Răspunsurile date de elevii cu pierdere majoră de auz sunt stereotipe, scurte, telegrafice, concentrate în idei simple. (Idem, p. 67) Conform lui C. Pufan, narațiunea elevului surd ia forme preponderent în fraze de tip enumerativ-nesistematizat și enumerativ-elementar-narativă. (1972, C. Pufan, p. 77, apud M. Popa, p. 67) Din punct de vedere
Limba rom?n? ? limba matern? pentru surzi? by Marinela Istrat () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84350_a_85675]
-
ale unui David Lynch au căpătat notorietate publică, sunt obiect de studiu în liceu, „echivalentul lor în muzică trimite încă fiori de neliniște printre obișnuiții sălilor de concert și are puțin impact perceptibil în lumea exterioară“. Muzica clasică este ca stereotip aceea a unei lumi moarte, un repertoriu ce începe cu Bach și se termină cu Mahler și Puccini. Dar, spune Ross, compozitorii și sunetele ce par aliene la prima vedere au infiltrat în realitate fiecare aspect al existenței moderne. Iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
imitație cu profesorii, însă, l-am obținut cu Crăcănel și mai ales cu Cioc! A fost ceva nemaipomenit! Numai îl anunțasem pe Crăcănel, și toți se prăpădiseră de rîs! Dar, când am deschis gura și-am dat drumul frazelor lui stereotipe, rostite cu încetinitorul, a fost o explozie de hohote: "E-le-fan-tul-e-un-a-ni-mal-de-o-mă-ri-me-co-lo-sa-lă!" Și așa mai departe! La Cioc, profesorul de Gimnastică, a fost culmea succesului. Mi-am dus degetele mâinii drepte la gură și am fluierat, cum făcea el cu fluierul, ca
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
public: era un lucru cât se poate de obișnuit pe Pământ pentru profesori și oratori în general. Fu nevoie de un efort mintal conștient din partea lui Gosseyn pentru a alunga aceste asociații automate din memoria sa. Nu pentru că aceste amintiri stereotipe l-ar fi făcut mai puțin conștient, dar veneau așa, pe nepoftite și se amestecau îndeajuns pentru a-i distrage atenția de la ceea ce, la alt nivel al conștiinței, socotea a fi momentul hotărâtor. Vocea Patru făcuse pasul cel mare. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
penițe gata exersate sau înmuind creioane chimice în gură, semnau cereri de intrare în Gospodăria Agricolă Colectivă. Se obișnuise cu ambianța grea, otrăvită în fum de țigară, cu acest decor de scaune descleiate, de dușumea dată cu motorină, de expresii stereotipe și fără noimă, în care se detașa figura hazlie de prostovan al lui Chirpic, supranumit Faraon, cel ce venea noaptea din Cotonoaga, și mai aducea, plin de râvnă, încă o cerere de intrare în colectivă: Tovarăși dragi, vezâcă, io-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Emmy prefera fructele pe care putea să le taie sau să le curețe de coajă, dar Otis avea fixul cu strugurii. Pasărea apucă bobul dintre degetele ei, îl înghiți întreg și imediat după aceea mai ceru unul. Era atât de stereotipă! Părăsită de ticălosul ei de prieten pentru una mai tânără, pregătită să rupă în bucățele simbolul pictorial al așa-zisei lor relații, având alături de ea doar o păsăre nerecunoscătoare. Ar fi amuzant dacă n-ar fi vorba de propria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Albaneza era simpatică foc. Nu știa deloc engleză, limba de seminar, știa italiană și franceză. Programul ei era mortal: se trezea, venea la breakfast, la prânz și la cină, între timp trăgea un binecuvântat somn. Seara îmi ținea o teorie stereotipă: - Mi-e dor de bărbatu’ meu, mai ales înainte de culcare. Știi, bărbații albanezi sunt cei mai virili din Europa. Nu te iartă în nici o noapte. Or avea occidentalele astea credit card, da’ cu culcatu’ o duc prost, că uite, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
două lumi. Pe cea de la Sâncraiul copilăriei mele și pe cea a adolescenței mele. O cazarmă ocupată de hippies în 1968 și rămasă în posesia lor. Old hippies, groenlandezi neadaptați, bărbați sau femei, fugiți o vreme de acasă, din confortul stereotip și plictisitor, universitari exotici, studenți mai săraci. Copiii bătrâni ai anilor ’70, copiii noi ai Copenhagăi, care voiau să fugă de lume, drept în mijlocul capitalei. Nu aveau curent electric, ulițele erau nepavate, creșteau animale și legume, reparau sobe de teracotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Am revăzut atmosfera de acasă și pe mama și Andrei în polemică religioasă. Pe el tăios, inteligent, dur, cinic. Pe ea serioasă și sensibilă. Fiecare își ascundea nervozitatea în felul lui: Andrei vorbea cu mâna streașină deasupra gurii, mama curăța stereotip adesea fărâmituri imaginare de pe masă. Mama a rămas esențial un copil în veșnică mișcare și foarte instabil emoțional. Andrei suprapune încă maturizarea cu cinismul. Că este extrem de relativist și postmodern conversațional și prea alba-neagra atitudinal. Aseară mi s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
crea-o pe a mea, cu gust propriu, dar cu aceeași apă filtrată prin înțelepciunea lor. Aveam costumul perfect al cosmonautului pe tărâmul planetei-gazdă. Detașată de mine, mă cercetam, mă inspectam și mă conspectam. Ștergeam imaginile neconcludente din trecutul meu, stereotipe, fără culoare, fără vâsle în apa repede a vieții. Adăugam puțin, foarte puțin, aproape ca o atingere de sărut, ca o umbră de înger, ca o idee cu formă de iubire, un grăunte, ca germenii de nemurire, ca să văd ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
știut că drumul spre destinația trecut nu are nicio oprire în parcurs. Și e incredibil de scurt. Am coborât în gara Brăila. Un copil se oferi să mă ajute. L-am refuzat. O tânără mă luă de braț zâmbindu-mi stereotip. Era în costumația de la Armata Salvării. Am alungat-o. Un polițist m-a condus spre o ceată de infractori într-un colț de gară. Cu toții aveau în mână plicul verde cu anunțul telegrafic. I-am recunoscut pe foștii mei colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ar iubi ... dumnealui! M-ai amețit! Să zicem că ai ceva dreptate, așa cred și eu, dar de ce mai crezi că sunt frumoasă? Rică Olaru simțea acea voluptate pe care o afișa fata În tot timpul cât punea acele Întrebări stereotipe, nerealizând nici acum că nu ea conduce discuția. Pentru că ești foarte apetisantă, ești excesiv de feminină și atragi toate dorințele băieților, continuă băiatul cu fraze reținute din discuțiile mai focoase din dormitorul băieților. Și? Și pentru că ai codițele acelea șmechere care
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
salariații. Grație lui, „elementele” dovedite ca fiind „dușmănoase” erau fie detașate, fie „ascunse” cu grijă și adesea chiar pentru totdeauna. Acesta continuă imperturbabil: Părinți, rude În străinătate, condamnați, membri de partid, familie, aprecieri În câmpul muncii, activități extracombinat? Erau Întrebări stereotipe și de rutină al cărui unic scop era acela de a tensiona interogatul și a amplifica importanța ofițerului de securitate și a instituției pe care o reprezenta. Apoi, o Întrebare așa ca din senin: Relatează mi tot ce știi despre
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Editura Eminescu, 1972, p. 70. footnote>. În acest cadru, universul moral și cel social al operei caragialene este definit și prin vorbirea personajelor. Despre procedeul caracterizării personajelor prin limbaj Silvian Iosifescu notează: „procedeul atât de propriu lui Caragiale, al formuleor stereotipe - ticul verbal sau gestul cracteristic - ar putea apărea ca o prelungire a viziunii estetice clasice cu mijloace noi”64. S-a mai observant că la Caragiale cuvântul este adaptat exigențelor scenei, însoțind gestul. Prin cuvânt personajele lui Caragiale „se prezintă
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
curat și e bine informat - asta-i/Partea principală pentru cîntarea sentimentală” („De-ai fi fost croitoreasă“). Frapează, în „primele poeme” ale lui Tzara, exhibarea vacuității convenției (ceea ce e sinonim cu conștiința ei...), percepția jucat-infantilă a provincialului/provincialei ca mecanism stereotip, păpușă mecanică, marionetă: „Fii păpușă/Să-ți înțeleg mecanismul/Fii pisică/ Să mă joc cu tine altfel/Fii soră mai mică/ Să mă îngrijești/Să nu mai presupui că te înșel/Să-ți fiu Polichinelle cu muzică” („Insomnie“). Persiflarea „pășunismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iar caracterul masiv, finit, închis al „(capod)operei” - refuzat în favoarea formei deschise, a imperfecțiunii, fragmentarului, virtualului, a „proiectului” și „rezumatului”, a ciornei și schemei. Volume anunțate triumfal rămîn simple anunțuri. Convenția este exhibată ludic, în toată mecanica ei comică și stereotipă. Adeseori denudarea metatextuală a convenției sevește drept happy-end: „Jim plînse pierderea Monnei, iar ambasadorul nefiind decît o invenție a autorului roagă a nu se mai scrie despre el: istoricii i-au consacrat un paragraf în istoria secolului XX” („Dama cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ș.cl. Genul prestigios al epopeii supraviețuiește degenerat, hibrid și chircit, în Fuchsiada („poem eroico-erotic și muzical, în proză”), sub forma unei sinteze în miniatură: poem, epopee, fabulă, antiparabolă, roman concentrat. Mecanicismul are însă „morala” sa: existența însăși a devenit mecanică, stereotipă, comică, urmînd trasee „științifice”, „deterministe”. Pentru avangardiștii de la Contimporanul, comicul este libertatea estetică absolută. Un libertinism cinic, anarhic pare a fi, adeseori, pseudonimul ei, ca în aceste versuri de poem-„jurnal” semnate de Sergiu Dan: „mai plăcut: moartea pentru rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lucrarea Emiliei Drogoreanu (op. cit., cap. „O poetică a spectacularului și poetica teatrului futurist”). Autorul Poemelor în aer liber este privit aici ca „regizor” al propriului text ludic și spectacular. De asemenea, personajul „mecanomorf” din proza avangardistă - fantoșă caricaturală, reificată și stereotipă - are ceva din personajele teatrului de marionete. Acest histrionism se va estompa însă în manifestele și textele poetice ale „grupului suprarealist român” din anii ’40 (Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost, Paul Păun, Virgil Teodorescu). De fapt, încă din manifestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
caracterele desechilibrate” și pentru „răsturnarea ierarhiei funcțiilor spirituale”. „Importanța ce se dă inconștientului” este, în opinia autorului, responsabilă de „preponderența elementelor patologice”. Adept al „teoriei capodoperei” brevetate de Mihail Dragomirescu, Emilian deplînge „lipsa de capodopere realizate în spiritul școalelor nouă” (stereotip conservator fără bază, cîtă vreme printre „anarhici” sînt incluși Dostoievski, Proust sau Gide). Observațiile sale privind „criza noțiunii de realitate” sub influența noilor concepții științifice și „disoluția eului” sînt, altminteri, corecte. Ca abateri de la „ordinea naturală” a creației artistice sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
strict scriitor” (pp. 13-19). Prin urmare, avem de-a face cu un scriitor profesionist malgré soi... În Figura spiritului creator (Ed. Cartea Românească, București, 1978), Eugen Negrici analizează dintr-o perspectivă stilistică producțiile urmuziene, privite ca expresii ale „refuzului rostirii stereotipe”. Interesul criticului se îndreaptă către „valorile literare derivate sau implicate”, aflate în răspăr cu așa-numitele „contrafaceri ale literaturii profesioniste” (Imanența literaturii, Editura Cartea Românească, București, 1981, p. 17). După ce insistă asupra caracterului nonreferențial, de univers autonom al paginilor bizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
diseminare a limbajului, voind să demonstreze cum, prin transformări pe axa sintagmatică sau pe axa paradigmatică, textul poate accepta toate combinațiile denotative și conotative posibile”. Personajele urmuziene — non-persoane — sînt „compuse”, literal și în toate sensurile, evoluînd pe o schemă narativă stereotipă și elementară. O observație esențială privește „recuperarea materialelor lingvistice nefolosite”, a „zgurii” limbajului comun, odată cu dispariția „tramei” narative (înlocuite prin „descrierea destructurantă și micropovestire”). Ideea de bază ar fi aceea că „instinctiv, Urmuz descoperă Scriitura și Textul” (1983, p. 27
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]